ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 674/A din data de 24 septembrie 2025, printre altele, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 28/A/2025 din data de 16 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2024.

La data de 20.09.2025 (data poștei), inculpatul A. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 24 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, susținând, în esență, că a fost încălcat principiul non reformatio in pejus, având în vedere că în dosarul nr. x/2024 a fost schimbată modalitatea de executare a pedepsei la care a fost condamnat din suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante în executarea acesteia în regim de detenție.

În drept, a invocat dispozițiile prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., art. 440 alin. (1) și (4) din C. proc. pen.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 11.11.2025, sub nr. x/2025.

Prin referatul din 11.11.2025, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 11.12.2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 02 decembrie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A/2025 din data de 24 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în virtutea competenței funcționale recunoscute acestor instanțe prin dispozițiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curților militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație ca instanțe de fond, iar în ceea ce privește instanța supremă - și ca instanță de recurs în casație, precum și cele pronunțate în exercitarea altor funcții judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de organele judiciare care nu au competențe de instanță de apel, respectiv judecătoriile și tribunalele.

În raport cu aceste considerații teoretice se constată că, în cauza de față, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de recurentul A. împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Oradea nu în virtutea competenței funcționale recunoscute acesteia conform art. 38 alin. (2) din C. proc. pen., ci în exercitarea funcției judiciare de instanță de contestație recunoscută acesteia, conform art. 38 alin. (4) din C. proc. pen. (în cazuri anume determinate de lege) coroborat cu art. 429 din C. proc. pen.

Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casație, neconstituind o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Constatarea anterior menționată face neutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A/2025 din data de 24 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A/2025 din data de 24 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2025.