ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 19.09.2024

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

19.09.2024

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 138 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, printre altele, s-au hotărât următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., prin apărător ales.

S-a stabilit, ca lege penală mai favorabilă, legea penală veche.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani

În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv și a arestului la domiciliu, de la 23.04.2015 la 21.06.2015 și de la 18.12.2015 la 12.05.2016.

Prin aceeași hotărâre s-a pronunțat o soluție și cu privire la inculpatul B..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța procurorului din data de 29.04.2015 asupra: terenului arabil în suprafață de 5800 mp., situat în Satu Mare, CF nr. x nedefinitiv Satu Mare, cu nr. cadastral x, de sub B18, care aparține de jure numitei C.; terenului identificat prin nr. cadastral x de sub b 4-5, înscris în CF nr. x Satu Mare, situat în comuna Viile Satu Mare, în suprafață de 6920 mp., respectiv prin nr. cadastral x de sub 4-5 înscris în CF x Satu Mare, care reprezintă în natură fâneață, situat în comuna Viile Satu Mare, în suprafață de 1428 mp., ce aparține de jure numitului D., și în temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., art. 257 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. și a art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea acestora.

S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 04.05.2015 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. până la concurența sumei de 24.000 euro sau echivalent în RON, identificate prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 07.05.2015, constând în poprirea sumelor de bani existente și viitoare în conturile deținute de inculpat la E., respectiv instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului aparținând inculpatului, aflat în proprietatea acestuia și a soției F., situat în Satu Mare, str. x, nr. 22/B, Satu Mare, înscris în CF nr. x Satu Mare, număr cadastral x, sumă în raport de care, în temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., art. 257 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. și art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20.000 RON, câte 10.000 RON fiecare.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului Satu Mare, a onorariului apărătorului desemnat din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 351/A din 6 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 138 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost desființată, în parte, iar în rejudecare, printre altele:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. de către instanța de fond, în pedepsele componente de: 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. sporul de 6 luni închisoare.

S-a reținut ca temei al condamnării inculpatului A. pentru infracțiunea de luare de mită încadrarea juridică prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) și cu aplicarea art. 5 C. pen., înlăturându-se dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. din1969 referitoare la forma continuată.

S-a redus de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa stabilită pentru această infracțiune, menținându-se pedeapsa complementară aplicată de instanța de fond.

S-a reținut ca temei al condamnării inculpatului A. pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată încadrarea juridică prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) și cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a redus de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa stabilită pentru această infracțiune, menținându-se pedeapsa complementară aplicată de instanța de fond.

În baza art. 34 lit. b) - art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 s-au recontopit pedepsele anterior menționate (3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare) în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (reducându-se sporul de 6 luni stabilit de instanța de fond), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la calitatea de polițist) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară și interzicerea exercitării acelorași drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a reformat dispoziția instanței de fond cu privire la deducerea măsurilor preventive, în sensul că s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din data de 22.04.2015 până la data de 22.06.2015, inclusiv, și din data de 18.12.2015 până la data de 12.05.2016, inclusiv.

S-au reformat dispozițiile instanței de fond cu privire la confiscarea specială, reținându-se ca temei al confiscării speciale dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014).

S-au menținut în rest toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei.

În baza art. 272 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bihor, a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, iar potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au fost lăsate în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 351/A din 6 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 8 mai 2024 (prin e-mail), a formulat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 7 iunie 2024, sub nr. x/2015, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 19 septembrie 2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

*****

I. Prioritar, examinând cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de recurentul inculpat A., Înalta Curte, judecătorul de filtru reține următoarele:

Invocarea unei excepții de neconstituționalitate nu poate avea ca efect suspendarea, obligatorie sau facultativă, a judecății cauzei, dispozițiile procesual penale în vigoare stabilind limitativ doar următoarele cazuri de suspendare a judecății: în caz de boală și pe perioada desfășurării procedurii de mediere (art. 367); în caz de extrădare activă (art. 368); în cazul cererii de reabilitare, în situația în care față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru altă infracțiune [art. 533 alin. (2) C. proc. pen..] și până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept [art. 476 alin. (2) C. proc. pen..].

Dimpotrivă, dipozițiile art. 367 alin. (9) C. proc. pen. stabilesc că "ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei".

Acest text de lege, care reflectă modificările aduse C. proc. pen. din 1968 prin Legea nr. 177/2010, prin care au fost abrogate alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, care prevedea că "pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă" și alin. (6) al art. 303 C. proc. pen. din 1968, care prevedea suspendarea obligatorie în acest caz, instituie, practic, cu caracter imperativ, interdicția suspendării judecării cauzei în situația invocării unei excepții de neconstituționalitate.

Altfel spus, ca efect al acestor dispoziții legale, în cazul invocării unei excepții de neconstituționalitate, apreciată ca admisibilă de către instanța de judecată, aceasta nu poate dispune suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.

Premisa interdicției analizate o constituie o soluție de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, în cazul respingerii cererii de sesizare nepunându-se, de plano, problema suspendării judecății cauzei în care a fost invocată excepția apreciată ca inadmisibilă.

În contextul acestor considerații teoretice, notând că, prin încheierea din 19 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 435 și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., formulată de recurentul inculpat A., soluție care, prin ea însăși, exclude posibilitatea punerii în discuție a chestiunii suspendării judecății cauzei, Înalta Curte va respinge cererea corelativă a recurentului inculpat de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

II. În contextul acestei soluții, procedând, în continuare, la examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 și art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată - decizia penală nr. 351/A din 6 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea de recurs în casație nu îndeplinește însă condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că la dosarul cauzei nu există dovada de comunicare a decizia instanței de apel, in extenso, către inculpatul A., înscrisul aflat la dosarul (supliment) al Curții de Apel Oradea făcând doar dovada faptului că plicul conținând hotărârea susmenționată, trimis Penitenciarului Satu Mare, în care recurentul se afla încarcerat din 7 iulie 2018, a fost restituit Curții de Apel Oradea cu mențiunea că inculpatul a fost transferat la Penitenciarul Oradea.

Ca urmare, procedura de comunicare a deciziei din apel către recurent nu a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 264 raportat la art. 259 alin. (7) C. proc. pen., aspect care îi profită acestuia.

Cu toate acestea, având în vedere că, astfel cum rezultă din fișa Ecris atașată la dosar, la data de 20 august 2018, pe rolul Curții de Apel Oradea a fost înregistrată contestația în anulare formulată de inculpatul A. împotriva deciziei recurate, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al instanței sus-menționate (soluționată la data de 25 octombrie 2018), rezultă că acesta a avut cunoștință de decizia sus-menționată cel puțin la momentul introducerii respectivei căi extraordinare de atac, 20 august 2018.

Or, raportat la această dată, înregistrarea prezentului recurs în casație, la data de 8 mai 2024, s-a realizat, în mod evident, în afara termenului legal de 30 de zile prev. de art. 435 C. proc. pen.

Conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen.

Deși constatarea anterioară face inutilă evaluarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată, cu titlu subsidiar, că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu respectă nici condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen. întrucât aspectele invocate de acesta în recurs în casație, care vizează, în esență, incidența impedimentului prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii sale penale pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat definitiv, nu se circumscriu, în mod evident, cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care permite cenzurarea hotărârii atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Or, deși inculpatul A. își fundamentează demersul judiciar pe cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., situația sa juridică nu se circumscrie, ab initio, ipotezei vizate de textul de lege precitat, întrucât față de acesta s-a pronunțat (prin decizia recurată) o soluție definitivă de condamnare, iar nu o soluție de încetare a procesului penal, care constituie premisa incidenței normei procesual penale evocate.

Având în vedere cele anterior expuse, în baza art. 440 alin. (2) raportat la art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 351/A din data de 6 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.