ÎCCJ, Secția penală

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 175/F din data de 11 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la Sentința penală nr. 112/F din 16 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 112 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 5 din C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. A mai fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare a influenței în formă continuată prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 61 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și a art. 5 din C. pen.. A mai fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la 257 din C. pen. din 1969 și art. 6 și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 5 din C. pen. din și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969 pedepsele au fost contopite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 864 din C. pen. din 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1366 din dosarul nr. x/2005 a Tribunalului București, secția I penală la data de 10 noiembrie 2006, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 114 din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și a fost adăugată la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În final, s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În drept, conform art. 453 din C. proc. pen., instanța a constatat că cererea de revizuire poate fi formulată în următoarele cazuri:

a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b)hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, influențând, astfel soluția pronunțată;

c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d)un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e)când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f)hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Examinând cererea de revizuire prin prisma criticilor formulate instanța a constatat că aceasta nu se poate întemeia pe niciunul dintre motivele prevăzute de art. 451 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen.

Chiar dacă revizuentul a formulat un denunț împotriva numitei "B.", solicitând aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, acest aspect nu poate fi considerat fapt sau împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei și care dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Revizuirea tinde spre pronunțarea unei soluții opuse, în cazul de față una de achitare și nu spre reindividualizarea pedepsei aplicate în cauză, cum cere revizuentul.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, folosirea acestei căi fiind limitată de legiuitor numai la anumite cazuri, în care se presupuse că s-a comis o eroare judiciară ce prezintă aparențe de temeinicie. În revizuire nu este posibilă readministrarea și reanalizarea probelor, prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat, reaprecierea vinovăției sau nevinovăției persoanei condamnate, a încadrării juridice și a pedepsei aplicate, întrucât există autoritate de lucru judecat.

Împotriva Sentinței penale nr. 175/F din data de 11 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a declarat apel revizuentul A.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este calea extraordinară de atac prin care sunt constatate și înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară.

În ceea ce privește cererea formulată de condamnatul revizuent, se constată că acesta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză).

Revizuentul a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., menționând că se afla sub incidența art. 19 din Legea nr. 682/2002 la momentul pronunțării și că instanța de apel nu a avut cunoștință de denunțul formulat la 13 aprilie 2018 împotriva numitei "B.", în Dosarul nr. x/2018, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. A arătat, tot în acest sens, că prin ordonanța din data de 8 mai 2019 s-a dispus continuarea urmăririi penale față de numita "B.", iar la data de 17 februarie 2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a înmânat documentul care atestă faptul că a formulat denunțul.

Potrivit art. 453 alin. (4) teza I din C. proc. pen. " Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal (…)."

Prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 324 din 5 mai 2017, Curtea Constituțională a reținut "că motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. privește situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate. Cu privire la înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din C. proc. pen. consacră menținerea sistemului revizuirii totale cu privire la motivul prevăzut la alin. (1) lit. a) din același articol, limitând incidența acestui caz de revizuire la situațiile în care pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Aceasta înseamnă că faptele sau împrejurările noi trebuie să conducă la o soluție opusă celei pronunțate prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Dacă prin faptele sau împrejurările noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, ci numai la dovedirea anumitor elemente care implică însă menținerea respectivei soluții, faptele sau împrejurările noi nu constituie motiv de revizuire."

În acest context, Înalta Curte constată că noțiunea de "denunț" nu se circumscrie sintagmei "fapte sau împrejurări noi", astfel că nu este incident în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Prin urmare, nu orice element de noutate este apt a fundamenta rejudecarea cauzei ca urmare a promovării căii de atac a revizuirii, ci doar cele care reliefează netemeinicia soluției atacate.

Totodată, prin motivele invocate de revizuent, rezultă că acesta solicită aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu scopul de a beneficia de reducerea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare dispusă prin decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, critică care nu poate fi invocată pe calea revizuirii, deoarece aceasta este mijlocul procesual prin care sunt înlăturate erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 175/F din data de 11 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 175/F din data de 11 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM