ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2025

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 26/CJ din data de 01.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 32/06.02.2025, pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 283 alin. (4) lit. i) și n) din C. proc. pen., a fost aplicată amendă judiciară în cuantum total de 5.000 RON (2.500 RON + 2.500 RON) condamnatului contestator A. pentru manifestări ireverențioase față de judecător și pentru abuz de drept procesual.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat condamnatul contestator la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că prin sentința penală nr. 32 din 06.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Hârlău a luat act de faptul că A. și-a retras contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen.

În urma verificărilor efectuate, nu a fost identificat niciun dosar penal pe rolul Judecătoriei Hârlău care să îl privească pe contestator, iar la termenul de judecată din 06.02.2025, acesta și-a retras contestația la executare formulată, Judecătoria Hârlău luând act de manifestarea de voință exprimată de acesta.

Împotriva sentinței penale nr. 32 din 06.02.2025 pronunțată de Judecătoria Hârlău, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestație, cu respectarea termenului prev. de art. 425

1

alin. (2) din C. proc. pen., condamnatul A., fără a preciza însă care sunt motivele de contestație.

Analizând contestația formulată, Curtea de Apel a reținut că în mod corect prima instanță a luat act de retragerea contestației la executare formulate de condamnatul A., având în vedere că acesta, prezent fiind la termenul de judecată din 06.02.2025, a declarat că își retrage contestația la executare formulată.

Totodată, Curtea a constatat că, deși condamnatul a fost prezent personal în fața primei instanțe și a declarat că își retrage contestația la executare formulată, ulterior fiindu-i comunicată soluția la Penitenciarul Iași (dovadă, dosarul de fond), acesta a declarat contestație, fără a prezenta vreun motiv, susținând apoi, în mod nesincer, în fața instanței de control judiciar că nu a formulat calea de atac.

Referitor la acest aspect, Curtea de Apel a subliniat că exercitarea unor drepturi procesuale, așa cum este și formularea unei căi de atac, trebuie să fie făcută, în toate situațiile, cu bună-credință, în scopul valorificării unor drepturi și/sau interese legitime ale justițiabililor, nicidecum în mod abuziv, contrar acestui scop. În raport cu aceste considerații, a apreciat că formularea contestației de către condamnatul A. reprezintă un abuz de drept procesual, acesta exercitând cu rea-credință calea de atac împotriva sentinței penale nr. 32/06.02.2025 a Judecătoriei Hîrlău, sens în care a reținut în sarcina acestuia abaterea judiciară prev. de art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., cu consecința aplicării amenzii judiciare în cuantum de 2500 RON.

Totodată, a apreciat că se impune a fi sancționate și manifestările ireverențioase la adresa președintelui completului de judecată, având în vedere că acesta pe fondul unei atitudini recalcitrante a spus:

"Te-a făcut Dumnezeu doamnă", sens în care a reținut în sarcina condamnatului și abaterea judiciară prev. de art. 283 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., cu consecința aplicării amenzii judiciare în cuantum de 2500 RON.

Totodată, a reținut că în ceea ce privește sancționarea contestatorului-condamnat A. pentru abuz de drept procesual, va fi înștiințată conducerea Penitenciarului Iași, unde acesta se află în executare de pedeapsă, cu solicitarea ca acest aspect să fie avut în vedere, eventual, pentru declanșarea unei proceduri disciplinare față de acesta, precum și de Comisia pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Iași în eventualitatea formulării unei cereri sau propuneri de liberare condiționată a condamnatului, în special vizând condiția eforturilor depuse de persoana condamnată pentru a se reeduca și reintegra social.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul A., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile în raport de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen. raportat la art. 6 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11.07.2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 15.10.2025, când s-a dispus amânarea judecății, față de împrejurarea că procurorul nu a participat la soluționarea dosarului, nefiind o cauză care să justifice urgența, având în vedere Hotărârea nr. 2 adoptată în Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind acordat termen la 26.11.2025, termen la care au avut loc dezbaterile.

La termenul de judecată din 26.11.2025, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că prezenta contestație vizează o hotărâre definitivă.

III. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac declarate de condamnatul A.:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestații îl constituie decizia penală nr. 26/CJ din data de 01.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 32/06.02.2025, pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2025.

Decizia atacată, fiind pronunțată în calea de atac a contestației prev. de art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., este definitivă.

Astfel, potrivit art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Pentru considerentele prezentate, constatând că, în speță, condamnatul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 26/CJ din data de 01 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 26/CJ din data de 01 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.