ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

1.1. Prin sentința penală nr. 595/30 aprilie 2025 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. x/2022, s-a dispus:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., încetarea procesului penal în ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal raportat la art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (forma în vigoare anterior O.U.G. nr. 85/2022) cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de producerea de produse accizabile care intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut în prezentul titlu, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal raportat la art. 452 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen., care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Șăulia, jud. Mureș sau al Primăriei com. Grebenișu de Câmpie, jud. Mureș, pe o perioadă de 70 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

S-a dispus ca un exemplar al sentinței să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

În temeiul art. 96 alin. (1), (2) și 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în cazul în care nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege ori până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre sau în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, durata reținerii de 24 de ore, începând cu data de 20.10.2017, ora 09:59, până la data de 21.10.2017, ora 09:59.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantității de 503,720 kg tutun de fumat, 10.460 buc. tuburi țigarete, una bucată aparat de confecționat țigarete cu inscripția "Cigarette making machine", 2 (două) buc. recipiente conținând arome pentru tutun - purtând inscripția "Smokes aroma", ridicate de la locuința inculpatului A. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în cauză și aflate în custodia IPJ Mureș.

S-a menționat că celelalte bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la inculpat și aflate în plicurile anexă 1-3, depuse la păstrare la grefa instanței, reprezintă mijloace materiale de probă și rămân atașate la dosarul cauzei.

În baza art. 4 alin. (5) și art. 6 alin. (3) din Legea nr. 268/2021, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a autorității vamale în soluționarea laturii civile a cauzei și constată că Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală Brașov are calitatea de parte civilă în cauză.

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală Brașov, de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor materiale.

1.2. Hotărârea pronunțată în apel:

Împotriva aceste sentințe penale, au declarat apel, inculpatul A. și partea civilă Autoritatea Vamală Română.

Prin decizia penală nr. 535/A din data de 26 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022 s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apărătorul inculpatului A..

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 595/30.04.2025 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de partea civilă AUTORITATEA VAMALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței penale nr. 595/30.04.2025 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. x/2022.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând cauza:

A fost admisă acțiunea civilă formulată de Autoritatea Vamală Română și a obligat inculpatul A. la plata sumei de 333.273 RON la care s-a adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumelor datorate conform dispozițiilor art. 173 și următoarele din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală către partea civilă.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate de soluționarea apelului părții civile au rămas în sarcina statului.

1.3. Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A. la data de 22 septembrie 2025, prin apărător ales, avocat B. cu delegație la dosar prin care a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. pen., cu consecința, respingerii apelului formulat de Autoritatea Vamală Română, ca nefondat, și exonerarea inculpatului de la plata sumei de 333.273 RON cu dobânzi și penalități.

Totodată, a solicitat în principal, suspendarea executării hotărârii atacate iar, în subsidiar, suspendarea executării laturii civile.

În esență, a arătat că, prin decizia recurată, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, în privința acuzației subscrise art. 452 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, versiunea aplicabilă în data de 31.08.2017, pe considerentul că nu există identitate între conduita imputată apelantului-inculpat prin actul de trimitere în judecată, așa cum este susținută și de probatoriul viciat din cauză, și elementele de tipicitate cuprinse în normele de incriminare invocate împotriva sa.

A mai arătat că raportat la disp. prev. de art. 452 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, nu reiese din probele administrate în cauză faptul că apelantul-inculpat (și nu altă persoană) a realizat actele materiale de producere a unor bunuri accizabile, nefiind clară data când fapta s-a consumat și data când s-a epuizat, parchetul arătând doar că în perioada 21.03.2016 - 15.10.2017 inculpatul a produs (mărunțit) cantitatea totală de 868,398 kg tutun de fumat.

Acest standard probatoriu este inferior și neîndestulător celor reținute în cauze similare, regăsite în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, iar Curtea de Apel Târgu Mureș a forțat interpretarea acestor probe pentru a susține tipicitatea obiectivă și subiectivă a conduitei apelantului-inculpat cu norma de incriminare, pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală.

S-a apreciat că soluția legală și temeinică sub aspectul acestei infracțiuni ar fi fost cea de achitare prevăzută de art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Față de incertitudinea datei de epuizare a faptei, s-a considerat că, în subsidiar față de achitare, soluția legală care se impunea la data dezbaterilor pe fondul apelului, era încetarea procesului penal, în condițiile art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fapta de producere a bunurilor accizabile fiind prescrisă.

S-a mai arătat că din probatoriul administrat în cauză a fost exclusă proba cu raportul de constatare din data de 19.03.2018, întocmit de specialiștii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș aflat la filele x d.u.p, unica dovadă cu privire la existența și întinderea prejudiciului, probă ce nu a mai fost ulterior refăcută legal sau înlocuită cu o alta legal obținută (raportul subzistând și el la dosar inclusiv în etapa apelului, contrar dispozițiilor art. 103 alin. (3) din C. proc. pen.).

De asemenea, s-a arătat că din probele materiale constând în presupusa cantitate de tutun confiscată la data de 15.10.2017 (care a fost cântărită cu mijloace rudimentare, neomologate, fapt ce ridică îndoieli cu privire la existența și întinderea prejudiciului), ca urmare a percheziției domiciliare, au fost impropriu depozitate, într-un garaj al IPJ Mureș, nu în camera corpurilor delicte, așa cum reiese din procesul-verbal nr. x/P/2017 din data de 21.06.2022.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, s-a arătat că în mod greșit Curtea de Apel Târgu Mureș a menținut dispoziția Judecătoriei Târgu Mureș, de încetare a procesului penal, pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., soluția temeinică și legală ar fi fost achitarea pentru lipsa probelor din care să reiasă că inculpatul (și nu altă persoană) ar fi săvârșit nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

A mai susținut că este nelegală soluția sub aspectul laturii civile având în vedere că singura probă care putea să dovedească existența și întinderea prejudiciului a fost exclusă în etapa camerei preliminare - fără a fi însă și eliminată fizic din dosarul nr. x/2022, ceea ce ridică probleme în privința caracterului echitabil al procesului penal, a încălcării dreptului la apărare și a legalității administrării probelor.

Așadar, sub aspectul recursului pe latura civilă, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 102 alin. (3), art. 396 alin. (5), art. 16 alin. (1) lit. b) și art. 19 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la dispozițiile de drept substanțial cuprinse în art. 1.349, art. 1.357, art. 1.381 și art. 1.385 din C. civ., normele ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

S-a mai susținut că instanța de apel nu a motivat de ce a respins susținerile noastre conform cărora materia vegetală descoperită la percheziție putea fi constituită din reziduuri, ce erau menite a fi folosite ca fertilizator în gospodărie - mai ales că natura și calitatea bunurilor nu a fost niciodată stabilită. De aceea, în lipsa unei dovezi certe care să arate când a avut loc ultima faptă de mărunțire a tutunului, nu se poate stabili data de când curge termenul de prescripție privind acte materiale săvârșite în perioada 13.08.2017 - 31.08.2017, ar trebui să atragă o soluție de achitare în principal și de încetare a procesului penal în subsidiar.

Totodată, a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit că data de epuizare a faptei prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal este 29.08.2017, data când apelantul ar fi expediat ultimul colet prin poștă.

Deopotrivă, s-a menționat că nu a fost administrată însă nici o probă din care să reiasă că, la 29.08.2017, apelantul ar fi expediat prin poștă tutun mărunțit din producția anului 2017, iar o eventuală cantitate de tutun mărunțit și uscat la 29.08.2017 putea să fi provenit numai din recolta anului 2016, fiind o imposibilitate obiectivă ca presupusul tutun expediat la 28.09.2017 să fi fost produs în aceeași zi sau chiar în aceeași lună, contrar celor reținute de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Faptul că acel presupus tutun putea să fi fost produs, în sensul art. 452 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, în septembrie 2016, dată când fapta s-ar fi epuizat, constituie o îndoială rezonabilă ce ar fi trebuit să-i profite apelantului și să atragă, dacă nu o soluție de achitare, cel puțin o soluție de încetare a procesului penal, prin efectul prescripției.

În speță, infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal incriminează producerea de bunuri accizabile, nu deținerea, și are caracter succesiv, fiind săvârșită prin acte materiale distincte, care cunosc un moment al consumării și un moment al epuizării.

Astfel s-a arătat că, întrucât momentul epuizării nu poate însă fi stabilit cu precizie la data de 29.08.2017, așa cum în mod eronat a considerat Curtea de Apel Târgu Mureș, iar în absența vreunei probe în sensul mărunțirii tutunului din recolta 2016 ulterior datei de 13.08.2017 (sau în general), s-a arătat că fapta reținută nu este tipică și se impune o soluție de achitare, iar în subsidiar una de încetare a procesului penal.

În privința nelegalității soluției dispuse cu privire la fapta reglementată de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, a susținut că probele nu sunt certe, că mărturiile sunt contradictorii și că martorii nu au calitatea de experți pentru a confirma că au primit tutun în colete și nu altă plantă, că le-au primit de la inculpat.

Un ultim argument, ce este aplicabil ambelor infracțiuni, este că nu s-a administrat nici o expertiză în dosar din care să rezulte cărei specii îi aparține masa vegetală, astfel încât tipicitatea faptelor să reiasă dincolo de orice îndoială rezonabilă și nu pe baza unor presupuneri, nu s-a stabilit cu mijloace precise nici cantitate exactă, iar probele materiale ridicate au fost stocate impropriu, astfel devenind lipsite de credibilitate.

Pentru toate aceste considerente, soluția pe latura penală este nelegală.

Apărarea a mai susținut că soluția recurată este nelegală și netemeinică sub aspectul faptului că s-a respins fără temei excepția lipsei calității de reprezentant a Autorității Vamale Române și a Direcției Regionale Vamale Brașov, entități fără personalitate juridică, aflate în subordinea Direcției Generale Vamale, Direcția Generală Vamală ar fi trebuit să stea în judecată în nume propriu, prin consilier juridic propriu sau prin avocat ales, nu prin mandatar Direcția Regională Vamală Brașov. Reprezentarea părții civile la declararea apelului este nulă, în condițiile art. 87 din C. proc. civ., deoarece Autoritatea Vamală Română a fost reprezentată de consilierul juridic al Direcției Regionale Vamale Brașov.

Drept urmare, s-a susținut că este vădit nelegal modul în care Curtea de Apel Târgu Mureș a ajuns la soluția pronunțată pe latura civilă și, din toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurată, admiterea apelului cu consecința respingerii apelului părții civile, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la suspendarea executării hotărârii a arătat că organul fiscal a demarat deja executarea obligației stabilite în mod vădit nelegal motiv pentru care s-ar produce o vătămare greu de reparat, dacă executarea ar continua pe durata soluționării acestei căi extraordinare de atac și vă solicităm respectuos să dispuneți suspendarea executării laturii penale și a laturii civile, iar în subsidiar doar suspendarea executării laturii civile.

Curtea de Apel Târgu Mureș, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către inculpatul A. cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează: Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 24 septembrie 2025 și părților civile Autoritatea Vamală Română la data de 29 septembrie 2025, respectiv la 02 octombrie 2025 și ANAF- A.J.F.P. Mureș la data de 24 septembrie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A. au fost depuse concluzii scrise, după cum urmează:

- la data de 26 septembrie 2025 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A.;

- la data de 07 octombrie 2025 au fost depuse concluzii scrise de partea civilă Autoritatea Vamală Română prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de recurs în casație formulată în cauză.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 octombrie 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 26 noiembrie 2025, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 26 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Analizând îndeplinirea condițiilor mai sus enumerate, se constată că cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 26 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022 este formulată în termenul de 30 zile de la comunicarea hotărârii recurate, fiind îndeplinite dispozițiile prev. de art. 435 C. proc. pen.

De asemenea, se constată că decizia penală nr. 535/A din data de 26 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022 face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație conform art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1), (2) și 6 C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casație se constată că acestea sunt îndeplinite. Totodată, și în ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. se constată că sunt îndeplinite, în sensul menționării numelui, prenumelui și domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Însă, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se constată că nu este îndeplinită, în sensul că, deși inculpatul A. în cuprinsul cererii a indicat cazurile de casare pe care își întemeiază cererea, respectiv cele prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen., motivele concret invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speță, se observă că, toate susținerile inculpatului A. din cuprinsul cererii de recurs în casație invocate în susținerea cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen., presupun reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, or, acestea nu pot fi valorificate în contextul vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Mai exact, argumentele inculpatului A. prin care susține că instanța de apel a dispus în mod greșit condamnarea (nesusținută de probe, existând dubii/indicii în ceea ce îl privește), respectiv se evocă situația de fapt reținută de instanța de apel ori interpretarea dată de aceasta probatoriului administrat în cauză constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel.

În concret, se reține că motivele invocate în cererea de recurs în casație vizează temeinicia soluției de condamnare a cărei analiză presupune reevaluarea probatoriului administrat.

Practic, recurentul susține că soluția de corectă în cauză este cea de achitare/încetare pentru presupusele fapte reținute în sarcina acestuia, întrucât situația factuală a fost stabilită în mod greșit de către instanța de apel printr-o analiză greșită a mijloacelor de probă administrate în cauză.

Or, solicitarea de reapreciere a probatoriului administrat, cu consecința schimbării situației de fapt reținute de instanța de apel nu se subsumează cazurilor de casare invocate de recurent (art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen.), fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Critici cum sunt vinovăția inculpatului, circumstanțele comiterii faptei sau modul de apreciere a probatoriului nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație, scopul căii extraordinare de atac fiind, reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.

Așadar, starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.

Prin urmare, motivele invocate în cererea de recurs în casație formulate de inculpatul A. nu se circumscriu vreunui caz de recurs în casație dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazurilor de casare invocate echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, împrejurare ce atrage nerespectarea condiției de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. De altfel, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, se constată că în cauză nu este îndeplinită și condiția de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea formulată de inculpatul A. în raport de inadmisibilitatea cererii de recurs în casație nu se mai impune analiza cererii de suspendare a executării deciziei recurate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 441 C. proc. pen., referitoare la admiterea în principiu a cererii de recurs în casație.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 26 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022 nu îndeplinește, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 26 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.