ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din data de 23 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A..

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și declinată competența în favoarea Judecătoriei Fetești (Secția civilă) pentru a se soluționa contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva actelor de executare civilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana condamnată A..

Prin decizia nr. 245 din data de 09 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024 a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 3 din data de 23 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

A fost obligat contestatorul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

*

La data de 30 aprilie 2025, prin email, persoana condamnată A., prin apărător ales, avocat B. a formulat cerere de recurs în casație împotriva deciziei nr. 245 din data de 09 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024.

Invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în esență, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza ultima a solicitat, în principal, înlăturarea aplicării greșite a legii - în sensul înlăturării dispoziției privind confiscarea sumei de 2.288.000 euro și 10.000 RON și de la inculpatul A. și măsura executării sumei de 21,740.241 euro în echivalent RON la cursul Băncii Naționale a României la data executării, ca urmare a admiterii cererii de revizuire încheiere definitivă din 01.11.2023 a Judecătoriei Pătârlagele, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de persoana condamnată A. cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție la data de 18 iunie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către recurentul persoana condamnată A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către recurentul persoana condamnată A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01 octombrie 2025 stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 26 noiembrie 2025 fără citarea părților și fără participarea procurorului și întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererilor de recurs în casație.

Înalta Curte, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege constată că cererea de recurs în casație formulată de către persoana condamnată A., împotriva deciziei nr. 245 din data de 09 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024, este inadmisibilă pentru cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., purtând titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Se constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul persoana condamnată A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel", iar conform alin. (2) "Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

e) soluțiile pronunțate cu privire la infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."

Se reține că recurentul persoana condamnată A. a formulat cerere de recurs în casație împotriva unei decizii pronunțate în procedura de executare a hotărârilor penale, prevăzută de art. 597 și urm. din C. proc. pen.

Or, această cale de atac este rezervată deciziilor pronunțate în apel, iar recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, recursul în casație fiind, ca atare, inadmisibil.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, având în vedere că decizia penală atacată este o hotărâre pronunțată în materia executării pedepselor, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în casație potrivit art. 434 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen.

Constatarea anterior menționată face inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că recurentul-persoană condamnată a formulat cerere împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu recurs în casație prevăzute, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul-persoană condamnată A. împotriva deciziei nr. 245 din data de 09 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024, în cauză nefiind îndeplinește în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul-persoană condamnată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul-persoană condamnată A. împotriva deciziei nr. 245 din data de 09 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-persoană condamnată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.