ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 310 din data de 19.12.2024 a Tribunalului Cluj, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., printre alții, a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, faptă prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen., i-a fost interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a comunica cu martorii B. și C., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și n) din C. pen., a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a comunica cu martorii B. și C..

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, în scopul consumului propriu, faptă prev. de art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatei prin prezenta, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 2 luni, în final inculpata urmând să executare pedeapsa principală de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 45 din C. pen., i-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsa complementară, exercițiul drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu martorii B. și C., pe o perioadă de doi ani.

Conform art. 45 din C. pen., i-a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a comunica cu martorii B. și C..

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 208 din C. proc. pen. a fost menținută măsura controlului judiciar al inculpatei A. dispusă prin ordonanța procurorului din data 13.10.2023.

S-a dispus confiscarea specială de la inculpata A.:

a)În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a cantităților de:

- 0,83 grame substanță care conține 3-Chlorometcathinone (3-CMC), introdusă într-o punguță din material plastic transparent cu ziplock (proba înaintată), ambalată și sigilată cu sigiliul MAI cu nr. 18810 și predată organelor de cercetare penală conform procesului-verbal nr. x/08.09.2023 (Vol 2 d.u.p.);

b)În baza art. 112 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 197 din C. proc. pen. a următoarelor bunuri cu privire la care există date că au fost folosite sau au fost destinate să fie folosite la săvârșirea infracțiunilor:

- un rucsac de culoare neagră cu roșu, inscripționat "D.";

- un cântar electronic de formă ovală și culoare gri cu negru.

c) În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a sumei de 1500 de RON obținută de inculpata A. ca urmare a vânzării de droguri de mare risc.

În temeiul art. 250

2

din C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanțele procurorului D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj din datele de 06.11.2023 și 27.11.2023.

În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații E., F., G., H., I., J., A. și K. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Conform disp. art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, au fost informați inculpații E., F., G., H., I., J., A. și K. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul disp. art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., constatând culpa procesuală a inculpatei, aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, printre alții, la plata sumei de 8400 RON (din care 2400 RON în cursul urmăririi penale).

Prin decizia penală nr. 938/A/2025 din data de 26 mai 2025, Curtea de Apel

Cluj, secția Penală și de Minori, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, printre altele, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 310/19.12.2024 a Tribunalului Cluj, secția penală.

Împotriva deciziei penale nr. 938/A/2025 din data de 26 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, inculpata A. a declarat recurs în casație.

La data de 15.09.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpata A., prin avocat.

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpata A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura inculpatului.

În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpata A. a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casație temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și motivarea acestuia.

În acest sens, a considerat că fapta pentru care A. a fost condamnată nu este prevăzută de legea penală întrucât substanța "cristal" care s-a susținut că a fost achiziționată de la aceasta de către martorii B. și C. nu face parte din Tabelul -anexă nr. 1 din Legea 143/2000, lipsind obiectul material - componentă esențială a laturii obiective a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În raport cu actele materiale reținute în sarcina inculpatei față de martorii B. și C., a menționat că nicio probă administrată în cauză nu a susținut faptul că substanța "cristal" achiziționată de la inculpată este 3-CMC (3 Chloromethcathinone).

În aceste limite, a considerat că instanța de apel trebuia să constate că latura obiectivă a infracțiunii de trafic de drog de mare risc nu se verifică pentru că substanța "cristal" nu face parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.

Cu privire la actul material reținut în raport cu colaboratorul autorizat, a arătat că, în accepțiunea CEDO, criteriul prețului ridicat constituie un element specific provocării la săvârșirea de infracțiuni. Acest fapt trebuie dublat de lipsa unor probe de la dosar care să arate modul în care s-a stabilit legătura colaboratorului cu inculpata. Această "omisiune" este generată de faptul că inițiativa de a contacta inculpata a aparținut colaboratorului, lipsa acestor probe denotă ascunderea și a altor împrejurări care sunt considerate provocare, respectiv: încurajare insistentă; reînnoirea ofertei în pofida refuzului inițial; promisiunea de avantaje financiare, cum ar fi creșterea prețului peste medie, apelarea la compasiunea inculpatei.

A considerat că oferirea unui preț dublu față de cel practicat pentru lg de substanța alături de lipsa oricăror altor dovezi obiective în care colaboratorul ar fi intrat în presupusa legătură cu inculpata reclamă reținerea provocării la săvârșirea infracțiunii și conjugat lipsa laturii obiective a infracțiunii.

A solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000.

În ceea ce privește sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurent, aceasta vizează acele situații în care, fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea.

Din motivarea acestui caz de recurs în casație, Înalta Curte constată că pe această cale se urmărește reaprecierea materialului probator, a situației de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, solicitându-se o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor; precum și unele aspecte care au fost invocate și analizate în camera preliminară și care nu pot fi analizate în recurs în casație. Or, acestea nu se încadrează în chestiunile de drept ce pot fi analizate de instanța de recurs.

Analiza probatoriului, cu accent pe forța probantă a mijloacelor de probă, pentru a susține vinovăția sau lipsa acesteia și netemeinicia deciziei instanței de apel, nu se poate realiza în procedura pendinte.

Astfel, în condițiile în care, inculpata A. critică situația de fapt reținută de instanța de apel, argumentația acesteia bazându-se pe presupusele contradicții factuale ce ar exista în cuprinsul probatoriului administrat în cauză, precum și latura subiectivă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, motivele de recurs nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Înalta Curte reține că îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei nr. 938/A din 26 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei nr. 938/A din 26 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2025.