ÎCCJ, Secția penală

B. , cu antecedente penale, nerecidivist, cetățean român, căsătorit, studii medii, încarcerat în Penitenciarul Ploiești până la concurența sumei de 53835 de euro, 2000 de coroane suedeze și 31667,01 RON pentru acoperirea prejudiciului și garantarea executării cheltuielilor judiciare reprezentând cuantumul valorii pagubei probabil realizate,

S.C. D. S.R.L. reprezentată în cauză de practician în insolvență E., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la adresa din Ploiești, jud. Prahova, până la concurența sumei de 4000 de euro și 21667,01 RON pentru acoperirea prejudiciului și garantarea executării cheltuielilor judiciare. IV. În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (1) și art. 23 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. și la art. 1357 din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul B. să plătească părților civile: 1. H., cu domiciliul procesual ales la S.C. I. și Asociații în Ploiești, str. x, jud. Prahova suma de 14.285 euro și 2000 coroane suedeze, daune materiale; 2. J., suma de 14.000 euro daune materiale și 10000 de euro daune morale;

K., suma de 1600 euro, daune materiale;

L., suma de 2500 euro, plus dobânda legală calculată de la data de 08.02.2022 până la data plății efective;

M., suma de 7.000 euro, reprezentând daune materiale și 10.000 euro, reprezentând daune morale;

N., suma de 1950 euro;

O., suma de 7500 RON;

P., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Mun. Galați, str. x 11 Siret, nr. 47, bl. GS1 AP 1 la Q. suma de 10.000 euro daune materiale și suma de 10.000 de RON daune morale;

R., suma de 3000 RON. IV. În baza art. 397 alin. (1), rap. la art. 19 alin. (1) și (5) cu aplicarea art. 23 alin. (3) C. proc. pen. și art. 1382 din C. civ. au fost obligați inculpații B. și S.C. D. S.R.L. să plătească, în solidar, părților civile: 1. S.C. F. S.R.L., prin reprezentant legal S. suma de 830 euro daune materiale; 2. G. suma de 4000 euro daune materiale; 3. A., sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare de la data pronunțării până la data achitării integrale. V. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, dintre care 1600 de RON în cursul urmăririi penale. Împotriva acestei soluții, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia și inculpatul B.. Prin decizia penală nr. 727 din data de 20 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421, alin. (1) pt. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 31 octombrie 2024 a Judecătoriei Sinaia. S-a desființat, în parte, sentința apelată și, ca urmare a rejudecării: S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, aplicată de prima instanță, în pedepsele componente la care apelantul inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente, după cum urmează: - pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (12 acte materiale în perioada octombrie 2019- iulie 2022), faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - pedeapsa de 1 (un) an închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 13 din data de 08.02.2023 pronunțată de Judecătoria Sinia în dosarul x/2021, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 210/29.02.2024 a Curții de Apel Ploiești; - pedeapsa de 1 (un) an închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1702/06.07.2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 395/A/28.02.2023 a Curții de Apel București; - pedeapsa de 1 (un) an închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 876 din data de 09.07.2020 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 581 din data de 14.10.2020 a Curții de Apel Brașov; - pedeapsa de 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 33 din data de 28 aprilie 2021 a Judecătoriei Sinaia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1166/26.11.2021 a Curții de Apel Ploiești în dosarul x/2020; - pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 143/28.11.2022 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 96/05.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. S-au menținut din cuprinsul hotărârii primei instanțe dispozițiile referitoare la menținerea anulării amânării, menținerea anulării suspendării și la anularea suspendării sub supraveghere. S-a înlăturat din cuprinsul hotărârii primei instanțe dispozițiile privind aplicarea sporului de 1 an și 8 luni închisoare. S-a majorat pedeapsa la care inculpatul B. a fost condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (12 acte materiale în perioada octombrie 2019- iulie 2022), faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 2 (doi) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare. S-a constatat că infracțiunile pentru care au fost aplicate pedepse prin: - sentința penală nr. 13 din data de 08.02.2023 pronunțată de Judecătoria Sinia în dosarul x/2021, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 210/29.02.2024 a Curții de Apel Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa 1 an închisoare, - sentința penală nr. 1702/06.07.2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2021, definitivă prin D.p nr. 395/A/28.02.2023 a Curții de Apel București, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa complementară art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pe o durată de 4 ani, - sentința penală nr. 876 din data de 09.07.2020 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 581 din data de 14.10.2020 a Curții de Apel Brașov prin care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, - sentința penală nr. 33 din data de 28 aprilie 2021 a Judecătoriei Sinaia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1166/26.11.2021 a Curții de Apel Ploiești în dosarul x/2020, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, - sentința penală nr. 143/28.11.2022 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 96/05.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre. În temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1) și la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1/3 din totalul restului pedepselor, respectiv un spor de 1 an și 8 luni închisoare (1/3 din 5 ani), urmând ca inculpatul B. să execute o pedeapsă rezultantă principală de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin deciziei. În temeiul art. 421, alin. (1) pt. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat B. împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 31 octombrie 2024 a Judecătoriei Sinaia. Împotriva deciziei penale nr. 727 din 20 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație partea civilă A. la data de 04.08.2025. Prin cererea formulată de partea civilă nu a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac niciunul din cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În cuprinsul motivelor de recurs în casație, partea civilă a arătat, în esență, că, la data de 13.01.2025 a formulat în cadrul dosarului penal nr. x/2023, în calitate de intimată persoană vătămată, o cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei instanței de fond, respectiv Judecătoria Sinaia, din data de 31.10.2024, în ceea ce privește latura civilă a sentinței pronunțate în sensul în care a adresat instanței solicitarea ca în cazul sentinței pronunțate, actualizarea cu rata inflației și dobânzilor penalizatoare la zi a daunelor materiale/prejudiciului provocat în dauna sa, să se efectueze de la data producerii, în speță, 12.10.2021, întrucât paguba suferită și repercusiunile materiale și social-economice cauzate au operat și au avut efecte asupra familiei sale de la data respectivă și nu de la data pronunțării sentinței instanței de fond menționate, arătând, totodată, și faptul că, în cazul altor părți din dosar, instanța le-a acordat de la data producerii prejudiciului. De asemenea, ca și în cazul altor părți din dosar cărora le-au fost acordate daune morale, a solicitat acordarea unor daune morale în valoare de 2000 euro ca reparație reprezentând tot stresul, timpul liber pierdut, tracasarea, nopțile nedormite și daunele raportate la lipsa de folosință de către familia sa, a sumei de bani însușită de inculpați și implicit prejudicierea de către aceștia de folosința autoturismului care a constituit obiectul înțelegerii, în raport de nevoile sociale actuale privind libertatea de mișcare și necesitatea deplasărilor în diferite locuri care sunt cuantificate zilnic în timp și bani. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentei, semnătura acesteia, iar decizia penală nr. 727 din 20 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că recursul în casație a fost formulat în termen dată fiind lipsa comunicării deciziei instanței de apel. În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se observă că, prin cererea de recurs în casație nu a fost indicat ca temei de drept pe care se întemeiază calea de atac, niciunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., argumentele părții civile rezumându-se la critici de netemeinicie a modului de soluționare a laturii civile din perspectiva neacordării daunelor morale solicitate, însă aceste susțineri nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile expres prevăzute de lege. Se notează că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante. Prin urmare, analizând motivele invocate de recurentă, se apreciază că acestea nu pot fi examinate în raport de niciunul din cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., nefiind permisă de lege o analiză a nemulțumirilor acesteia cu privire la neacordarea daunelor morale, argumentele invocate constituind critici în cadrul soluționării cauzei de către instanțele inferioare și nu pot fi circumscrise niciunui caz expres prevăzut de art. 438 C. proc. pen. În atare condiții, rezultă că admisibilitatea recursului în casație nu presupune doar îndeplinirea unei condiții formale a dezvoltării unor critici în fapt, dacă nu este îndeplinită și condiția privind indicarea unuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de lege, care să fie în deplină concordanță cu motivarea recursului în casație și care să permită examinarea acestora în cadrul căii extraordinare de atac exercitate. Așadar, îndeplinirea formală a unei condiții prevăzute de art. 440 C. proc. pen., respectiv motivarea cererii de recurs în casație, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație, câtă vreme cerința expres prevăzută de lege privind indicarea unuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen. nu este îndeplinită. În realitate, raportat la motivele recursului în casație, se constată că aspectele menționate sunt critici care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate în art. 438 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind neindicarea niciunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de partea civilă A. împotriva deciziei nr. 727 din data de 20 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta- parte civilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.