ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 384/2025, pronunțată de Judecătoria Sighetu-Marmației, la data de 28.04.2025, în dosarul nr. x/2024, instanța de fond, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., deținut în Penitenciarul Gherla.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 720 RON, av. B., delegație nr. 6086/02.10.2025 să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Maramureș.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin decizia penală nr. 1086/A/2025 din 18 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 459 C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de către persoana condamnată A., împotriva sentinței penale nr. 384/28.04.2025 a Judecătoriei Sighetu Marmației.

În temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 753 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, avocat C., potrivit delegației pentru asistență obligatorie nr. 3458/2025, care va fi suportat din Fondul Ministerului Justiției, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în casație persoana condamnată A., susținând, în esență, că, din cauza stării sale de sănătate nu a beneficat de o judecată dreaptă, fiind discriminat de către instanțele care i-au soluționat cauza.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale 1086/A/2025 din 18 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege cu privire la cererea de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că aceasta nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în virtutea competenței funcționale recunoscute acestor instanțe prin dispozițiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curților militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație ca instanțe de fond, iar în ceea ce privește instanța supremă - și ca instanță de recurs în casație, precum și cele pronunțate în exercitarea altor funcții judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de organele judiciare care nu au competențe de instanță de apel, respectiv judecătoriile și tribunalele.

În raport cu aceste considerații teoretice se constată că, în cauza de față, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de recurentul A. împotriva unei hotărâri pronunțată de Curtea de Apel Cluj, nu în virtutea competenței funcționale recunoscute acesteia conform art. 38 alin. (2) din C. proc. pen., ci în exercitarea funcției judiciare recunoscută acesteia, conform art. 36 alin. (4) din C. proc. pen. (soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege), coroborat cu art. 463 din C. proc. pen.

Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casație, neconstituind o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Constatarea anterior menționată face inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale 1086/A/2025 din 18 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale 1086/A/2025 din 18 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2025.