ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 400 din data de 20 noiembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. x/2024, s-au dispus următoarele:

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. (cu datele personale de identificare), la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea la data de 15.02.2023 a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (3) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 342 din 26.10.2021 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 16.11.2021.

În baza art. 96 alin. (5) din C. pen. cu referire la art. 44 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 (trei) luni închisoare reprezentând o treime din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă principală rezultantă de 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. cu referire art. 45 alin. (1) din C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 96 alin. (4) și art. 60 din C. pen. s-a dispus executarea de către inculpat, în regim de detenție, a pedepsei principale rezultante de 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare aplicată prin prezenta sentință.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Împotriva sentinței penale, în termen legal, a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 829/P din data de 30 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinței nr. 400 din data de 20 noiembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. x/2024

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 500 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 25.08.2025 (dată plic) - dosar ric, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Inculpatul A., neindicând niciun motiv de casare, în esență, a arătat că în cursul anului 2019 a condus un autovehicul fără a poseda permis de conducere, sens în care i s-a întocmit dosarul penal nr. x/2021 La data de 02.03.2021 (până la soluționarea cauzei anterior menționate), prin susținerea examenului teoretic și practic a obținut permisul de conducere, pe care de altfel l-a și prezentat în fața instanței la termenul din 26.10.2021, însă nu i s-a precizat că acesta va fi anulat.

A arătat că în perioada 15.03.2021 - x/2022 a condus, când i s-a adus la cunoștință că la data de 26.10.2021 i-a fost anulat permisul de conducere.

Ulterior, a luat legătura cu mai mulți avocați pe internet și i s-a confirmat faptul că instanța nu a dispus anularea permisului (conform soluției afișate pe portaljust), precum și faptul că dacă permisul de conducere ar fi fost anulat, nu ar fi avut voie să conducă de la data rămânerii definitive a sentinței pronunțate și ar fi fost depistat în trafic în perioada 16.11.2021-x.04.2022, timp în care a fost oprit de poliția rutieră când conducea.

Având în vedere opiniile primite, dar și situația familială, a început să conducă, iar la data de 15.02.2023 a fost oprit de un echipaj de poliție care a constatat potrivit verificărilor efectuate că permisul de conducere este anulat. A susținut că în declarația dată nu au fost consemnate explicațiile sale, ci doar faptul că avea cunoștință de anularea permisului de conducere.

În continuare a prezentat circumstanțele sale personale, faptul că dorește să își întemeieze o familie, că nu este o persoană conflictuală și lucrează cu drag, dar și faptul că obținând permisul de conducere cunoștea codul rutier și nu reprezenta un grad sporit de pericol social, respectiv că a învățat din greșelile comise.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29.09.2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 12.11.2025.

Procedura de comunicare a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost îndeplinită la înaintarea dosarului în calea de atac.

Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. nu au fost depuse concluzii scrise.

La data de 10.11.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând, în raport cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost formulată în termen, însă nu îndeplinește cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce privește decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunțată de o curte de apel, ca instanță de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată inculpatului la penitenciar la data de 28.07.2025, iar acesta a declarat recurs în casație la data de 25.08.2025 (dată plic) - dosar ric, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., apelantul-inculpat având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casație și nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiași articol.

Cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, locul de detenție, semnătura acestuia și hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora.

Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Așadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept) prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Or, Înalta Curte constată că inculpatul nu a indicat niciun caz de casare, iar motivele invocate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile expres prevăzute de dispozițiile anterior menționate, vizând reindividualizarea pedepsei.

Din conținutul cererii de recurs în casație rezultă că în realitate inculpatul face trimitere la circumstanțele sale personale și la situația factuală, stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, în scopul reindividualizării pedepsei, aspect ce nu poate face obiectul recursului în casație, fiind un atribut al instanțelor de fond. (În acest sens a se vedea și încheierea nr. 558/RC din 07 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, precum și încheierea nr. 511 din 24 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024).

Recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dispozițiile art. 447 din C. proc. pen. stipulând la rândul lor că instanța de recurs în casație verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Ca atare, criticile recurentului nu pot fi analizate prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 829/P din data de 30 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRUACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 829/P din data de 30 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2025.