ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 747/2025

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 703/P/CP din data de 15 octombrie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, s-a dispus în baza art. 29 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respingerea ca inadmisibilă cererea contestatorului-inculpat A., de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În esență, prima instanță a reținut că potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

În analiza condițiilor enumerate anterior, Curtea a constatat că excepția de neconstitționalitate a fost invocată de contestatorul A. și are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale din C. proc. pen. care reglementează termenele în care instanțele trebuie să soluționeze contestațiile formulate de către inculpați împotriva încheierilor prin care s-a verificat măsura preventivă sub aspectul legalității și temeiniciei în procedura de cameră preliminară, respectiv termenele prevăzute de art. 205 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

A arătat că apărarea contestatorului inculpat susține că se impune clarificarea de către Curtea Constituțională a caracterului acestor termene, pe care le apreciază ca fiind imperative și nu de recomandare, aspect ce în opinia sa are înrâurire asupra soluției ce urmează să fie pronunțată asupra unui aspect de nelegalitate sesizat, respectiv că această cale de atac nu a fost înaintată și soluționată în termen legal, datorită întârzierilor nejustificate în motivarea hotărârii de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Constanța, fapt pentru care măsura arestului preventiv dispusă față de inculpați a încetat de drept la data de 11 octombrie 2025.

Verificând practica Curții Constituționale, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții, încă acestea au mai fost supuse verificării de constituționalitate din diverse perspective, cum ar fi Decizia nr. 831 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 aprilie 2020, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

În acest sens, prima instanță a arătat că în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: excepția trebuie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, instanță din oficiu sau de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; excepția trebuie să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Curtea a constatat că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile cerute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, în sensul că textelor de lege criticate nu li se aduce o veritabilă critică de neconstituționalitate, în contextul în care practica judiciară este unanimă în a califica termenele criticate ca fiind de recomandare, iar nu imperative, în ipoteza în care prima instanță a dispus menținerea măsurii preventive.

Prin invocarea excepției de neconstituționalitate se tinde, în fapt, la obținerea unei soluții nereglementate de C. proc. pen., respectiv a constatării încetării de drept a măsurii preventive în ipoteza nerespectării termenelor de 48 de ore, respectiv 5 zile, prevăzute de art. 205 alin. (1) și (4) C. proc. pen., astfel încât Curtea a apreciat că cele invocate de autorul excepției ar putea constitui cel mult o propunere de lege ferenda, iar nu o critică de neconstituționalitate.

Mai mult decât atât, prima instanță a reținut că textul de lege criticat, respectiv art. 205 alin. (1) și alin. (4) C. proc. pen., nu are legătură cu soluționarea în fond a cauzei, al cărei obiect îl reprezintă verificarea măsurii preventive în conformitate cu prevederile art. 207 din C. proc. pen.

Prin urmare, având în vedere criticile formulate de contestatorul-condamnat A. în susținerea prezentei cereri de sesizare și față de conținutul dispozițiilor a căror neconstituționalitate se cere a fi verificate, Curtea a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 205 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., este inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, recurentul A. a formulat recurs, solicitând, în esență, admiterea acestuia, desființarea încheierii atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. pen.

Aspectele invocate de recurentul A. în susținerea recursului formulat se circumscriu următoarelor chestiuni:

- Încălcarea competenței materiale, prin depășirea limitelor atribuțiilor instanței de fond în analiza excepției de neconstituționalitate.

În acest sens, a arătat că instanța de fond nu s-a limitat la o verificare formală a excepției, ci a procedat la o evaluare de fond a argumentelor de neconstituționalitate, calificând caracterul de recomandare al termenelor din cuprinsul art. 205 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. pen., atunci când prima instanță a dispus menținerea măsurii preventive.

Or, o asemenea abordare excedează unei analize a legăturii excepției cu cauza, fiind o veritabilă interpretare a legii, străină de obiectul controlului prealabil de admisibilitate.

- Calificarea eronată a excepției ca lipsită de un veritabil caracter de neconstituționalitate.

A apreciat că, excepția formulată vizează o problemă reală și actuală de constituționalitate, generată de aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 205 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. pen., în sensul transformării termenelor imperative stabilite de legiuitor în simple termene de recomandare.

A subliniat că Decizia Curții Constituționale nr. 579/2023 are o valoare de referință în ceea ce privește teza argumentativă prezentată de apărare în materia interpretării termenului de 5 zile prevăzut de art. 205 alin. (4) din C. proc. pen., fiind o decizie care clarifică expres caracterul imperativ al acestui termen.

- Interpretarea eronată a obiectului excepției și confundarea acesteia cu o propunere de lege ferenda.

În opinia recurentului, în mod greșit instanța de fond a apreciat că prin invocarea excepției de neconstituționalitate, s-ar urmări obținerea unei soluții nereglementate de C. proc. pen., respectiv constatarea încetării de drept a mpsurii preventive în cazul nerespectării termenului de 48 de ore, respectiv de 5 zile. Or, excepția ridicată tinde la verificarea conformității constituționale a unei interpretări judiciare devenite dominante și care a golit de conținut garanțiile instituite de lege.

- Greșita apreciere a instanței privind lipsa legăturii dintre dispozițiile criticate și soluționarea fondului cauzei.

Calea de atac reglementată de art. 205 din C. proc. pen. reprezintă o prelungire necesară a procedurii de verificare prevăzute de art. 207 din C. proc. pen.. Contrar celor reținute de instanța de fond, excepția are o legătură directă, concretă și determinantă cu soluționarea cauzei, întrucât privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 205 din C. proc. pen.

Examinând recursul formulat de recurentul A. prin prisma exigențelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a tuturor motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din legea menționată.

a) - calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) - existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d)- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității.

Excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții legale în vigoare, respectiv:

- art. 205 alin. (1) C. proc. pen.:

"împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu dispune asupra măsurilor preventive, inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune la judecătorul de cameră preliminară care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare."

- art. 205 alin. (4) C. proc. pen.:

"Contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare."

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate evaluată a fost ridicată de o parte din proces (recurentul A.), în fața Curții de Apel București, învestită cu soluționarea căii de atac a contestației, dispozițiile legale criticate pe calea excepției nu au fost anterior constatate ca fiind neconstituționale, însă nu este îndeplinită "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției în scopul restabilirii stării de legalitate.

Așadar, condiția privind existența unei legături între norma a cărei constituționalitate se impune a fi verificată și soluționarea cauzei, presupune în mod necesar ca sesizarea să aibă aptitudinea de a fi utilă, în sensul că, eventuala constatare a neconstituționalității să fie de natură a produce un efect concret în situația juridică a părții, în cauza în care a fost invocată, deoarece, ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Or, o atare premisă nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției nu tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare intrinsecă, pe calea excepției de neconstituționalitate, a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României, criticile aduse de recurent nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate și previzibilitate a acestora în raport cu conținutul propriu-zis in abstracto.

Practic, susținând că modalitate de interpretare a textului de lege criticat, conformă rigorilor de constituționalitate, ar fi aceea că termenul de 5 zile prevăzut de art. 205 alin. (4) din C. proc. pen. este un termen imperativ, iar nerespectarea acestuia atrage încetarea de drept a măsurilor preventive dispuse în cauză, urmărește, în mod esențial, ca în urma unei eventuale pronunțări de către Curtea Constituțională a unei decizii de admitere a excepției astfel invocate, Parlamentul să modifice și să completeze cazurile de încetare de drept a măsurilor preventive.

Reține Înalta Curte că în raport de argumentele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, în primul rând, se solicită o interpretare a legii pe care inculpatul o apreciază neconstituțională, chestiune ce se circumscrie aplicării legii și care este de competența instanțelor judecătorești, fără ca neconstituționalitatea să rezide în însuși textul de lege, motiv pentru care criticile excedează unui control de constituționalitate, iar în al doilea rând, introducerea unui nou caz de încetare de drept a măsurilor preventive ca urmare a nerespectării termenului de 5 zile de la înregistrare, în sensul dorit de către recurent, ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare.

Scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, așadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

Astfel argumentată, excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul nu îndeplinește exigența necesității invocării ei, având în vedere că prin demersul său, autorul nu urmărește să supună cenzurii instanței de contencios constituțional, în mod efectiv, aspecte de neconstituționalitate derivate din modalitatea de redactare a dispozițiilor legale criticate, ci tinde la interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale de o manieră care să satisfacă interesele acestuia.

Deși recurentul reclamă lipsa de claritate și previzibilitate a normelor legale indicate, reține Înalta Curte că în realitate acesta nu antamează o chestiune de constituționalitate, ci solicită o adaptare în concret în cauza inițială dedusă judecății a conținutului textelor de lege a căror neconstituționalitate o invocă și tinde la obținerea unei alte interpretări și a unui alt mod de aplicare a dispozițiilor enunțate, chestiune care nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional.

Pentru aceste considerente, în condițiile în care remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de recurentul inculpat A. în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, cuprinsă în încheierea penală nr. 703/P/CP din data de 15 octombrie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie pronunțată în dosarul nr. x/2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, cuprinsă în încheierea penală nr. 703/P/CP din data de 15 octombrie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie pronunțată în dosarul nr. x/2025.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.