ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 365/2025 din data de 13 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120/10.11.2023, pronunțată în dosar nr. x/2020, Tribunalul Alba s-au respins excepția nulității absolute a declarațiilor martorilor B., C., D., E., F. și excepția inadmisibilității declarațiilor martorilor D., E. invocată de inculpat. S-a respins cererea inculpatului de încetare a procesului penal pentru actele materiale reținute cu referire la numiții B. și C.. S-a respins cererea formulată de inculpat prin apărătorul său ales de aplicare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 15 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (238 acte materiale)- forma în vigoare la data comiterii infracțiunii, cu aplic art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de: 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, în formă continuată.

În baza disp. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 forma în vigoare la data comiterii infracțiunii, cu aplic. art. 5 C. pen. și cu aplic art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani. În baza 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele la care a fost condamnat prin prezenta și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor fix și obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 4 luni, rezultând o pedeapsa finală de 5 ani și 4 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în regim de detenție. În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 72 din C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 08.09.2019 până în data de 04.03.2020 inclusiv.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) și f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor bunuri: - 6,4 grame substanțe care conțin 4-Chloro-N,N-Dimethylcathinone (4-cloro-N,N-DMC), păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 17.04.2019; - 6,0 grame substanțe care conțin 4-methyl-N,N-dimethylcathinone, păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 03.09.2019; - 0,3 grame substanță care conține 4-CMC (proba nr. 1), 0,9 grame substanță care conține NEH (proba nr. 2), 11,5 grame substanță care conține 4-Chloro-N,N-dimethylcathinone (proba nr. 4), un cântar pe care s-a pus în evidență NEH (proba nr. 5), toate păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 03.10.2019; - 317,0 grame substanță care conține 4Cl-N,N-Dimethylmetcathione (proba nr. 1), 6,5 grame substanță care conține 4-CEC (proba nr. 2), 0,3 grame substanță care conține Clephedrone (proba nr. 3b), 9,5 grame substanță care conține N-Ethylhexedrone (proba nr. 4), un cântar electronic pe care s-a pus în evidență 4-CEC, 4-MPD și N-Ethylhexedrone (proba nr. 7b), 13,8 grame substanță care nu conține substanțe stupefiante sau psihotrope (proba nr. 8), toate păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 31.10.2019; - 2.000 de pliculețe de plastic transparent, tip ziplock, goale, cu dimensiunea 40-60 mm, precum și 62 plicuri din material plastic transparent, tip ziplock, goale, cu dimensiunea de 200/300 mm, păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Alba, conform procesului-verbal nr. x din 16.09.2019.

În baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, rap la art. 112 alin. (1) lit. b), f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a următoarelor bunuri: - o cutie pe care s-a pus în evidență cocaină (proba nr. 6), păstrată la camera de corpuri delicte a IPJ Cluj, conform Dovezii Seria/Nr. x din 22.10.2019; 5,0 grame substanță care conține cocaină și N-Ethylhexedrone (contraproba probei nr. 5), 0,4 grame substanță care conține cocaină (proba nr. 3a), 30,5 grame substanță care conține cocaină și N-Ethylhexedrone (proba nr. 5), 0,5 grame cannabis (proba nr. 6b), un dispozitiv pentru mărunțit (grinder) pe care s-a pus în evidență THC (proba nr. 6a), un cântar electronic pe care s-a pus în evidență cocaină și N-Ethylhexedrone (proba nr. 7a), toate păstrate la camera de corpuri delicte a IPJ Cluj, conform Dovezii Seria/Nr. x din 12.11.2019, drogurile urmând a fi distruse cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 112 alin. (6) din C. pen., cu referire la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor sume de bani: - 1.000 RON, obținută de la colaboratorul sub acoperire; - 1.000 RON, obținută de la colaboratorul sub acoperire; - 6.000 RON (6 acte x 100 RON plicul x 10 plicuri), obținută de la martorul F.; - 700 RON (5 acte x 70 RON plicul x 2 plicuri), obținută de la martorul E.; - 6.900 RON (23 acte x 100 RON plicul x 3 plicuri), obținută de la martorul D.; - 80.000 RON (200 acte x 100 RON plicul x 4 plicuri), obținută de la martorul B.; - 1.500 euro, obținută de la martorul C..

În temeiul art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 250

2

din C. proc. pen. și la art. 249 din C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă în faza de urmărire penală, prin ordonanța nr. 66/D/P/2018 din data de 09.09.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia cu privire la suma de 6550 euro și 1400 RON, bani ridicați de la inculpatul A. și pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 11.09.2019, menținută prin încheierea penală nr. x/2023 a Tribunalului Alba.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărâri judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 47.983 RON, din care suma de 46.583 RON este aferentă fazei de urmărire penală, restul fiind aferentă fazei de cameră preliminară și de judecată.

În esență, în fapt, s-a reținut că inculpatul A.: în data de 01.03.2019, în jurul orelor 21:51, aflându-se în fața localului G. din Alba Iulia, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod "GABI" 6,6 grame substanțe care conțin compusul 4-cloro-N,N-DMC, știind că acestea produc efecte psihoactive, introduse în 10 pliculețe de plastic transparent tip ziplock, contra sumei de 1.000 RON (un act material); în data de 05.07.2019, în jurul orelor 19:50, aflându-se în zona H. din Alba Iulia, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod "GABP 6,3 grame substanțe care conțin compusul 4-methyl-N,N-dimethylcathinone, știind că acestea produc efecte psihoactive, introduse în 10 pliculețe de plastic transparent tip ziplock, contra sumei de 1.000 RON (un act material); în perioada jumătatea anului 2017 - sfârșitul anului 2018, i-a vândut de 6-7 ori consumatorului F., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată aproximativ 10 plicuri, contra sumei de 100 RON plicul (6 acte materiale); în perioada vara anului 2018 - iulie 2019, i-a vândut de 5-6 ori consumatorului E., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată între 2 și 5 plicuri, cu prețul de 70-100 RON plicul (5 acte materiale); în perioada 2017 - noiembrie 2018, i-a vândut de 23-29 de ori consumatorului D., prin intermediul numitului I., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată între 3 și 10 plicuri, cu prețul de 100 RON plicul (23 de acte materiale, conform principiului in dubio pro reo); în data de 07.09.2019 a deținut fără drept în imobilele situate în mun. București (Sector 2, str. x) și mun. Alba Iulia (str. x, jud. Alba), în scopul punerii în vânzare, diferite tipuri și cantități de substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, respectiv: 0,6 grame substanță care conține 4-CMC; 1,2 grame substanță care conține NEH; o punguță pe care s-a pus în evidență 3-MMC;-11, 9 grame substanță care conține 4-Chloro-N,N-dimethylcathinone; - un cântar pe care s-a pus în evidență NEH; 317,4 grame substanță care conține 4Cl-N,N-Dimethylmetcathione; 6,9 grame substanță care conține 4-CEC;-0,6 grame substanță care conține Clephedrone; 9,9grame substanță care conține N - Ethylhexedrone; un cântar electronic pe care s-a pus in evidență 4-CEC, 4-MPD și N- Ethylhexedrone (un act material); în perioada 2015- 2018 i-a vândut de 200 ori numitului B., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, de fiecare dată aproximativ 4-5 pliculețe la prețul de 100 RON pliculețul (200 de acte materiale); în iarna anului 2015 i-a vândut numitului C., vizavi de sediului unei bănci comerciale din Alba Iulia, 127 de grame de substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, contra sumei de 1.500 euro (un act material),

În sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut că, în data de 07.09.2019, a deținut fără drept în imobilele situate în mun. București (Sector 2, str. x) și mun. Alba Iulia (str. x, jud. Alba), diferite tipuri și cantități de droguri de risc și mare risc, respectiv:-0,7 grame substanță care conține Cocaine; 36,2 grame substanță care conține Cocaine și N-Ethylhexedrone; un dispozitiv pentru mărunțit (grinder) pe care s-a pus în evidență THC; - 0,8 grame cannabis; un cântar electronic pe care s-a pus în evidență Cocaine și N-Ethylhexedrone; o bancnotă pe care s-a pus în evidență cocaină; o cutie în care s-a pus în evidență cocaină.

Împotriva acestei sentințe, a exercitat, în termen legal, calea de atac a apelului, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 265 din data de 13 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 120/10.11.2023 pronunțate de Tribunalul Alba, în dosar nr. x/2020. S-a desființat sentința penală apelată sub aspectul soluțiilor de condamnare, temeiului de drept al soluției de confiscare a sumelor de bani individualizate drept obținute de inculpat ca urmare a traficului de substanțe psihoactive, dispozițiilor de prelevare a probelor biologice de la inculpat conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și de informare conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 și, judecând cauza în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. în pedepsele componente stabilite de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (238 acte materiale) și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, alături de pedepsele complementare și accesorii aferente.

S-a constatat că prin încheierea din data de 14.04.2025 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, în formă continuată prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (238 acte materiale) forma în vigoare la data comiterii infracțiunii, cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu începând cu data de 08.09.2019 până în data de 04.03.2020 inclusiv.

S-a modificat temeiul de drept al confiscării sumelor de bani individualizate drept obținute de inculpat ca urmare a traficului de substanțe psihoactive din art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. în art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile primei instanțe de prelevare a probelor biologice de la inculpat conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și de informare conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen. și s-au lăsat în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în prezentul apel.

Conform art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat în fazele și etapele anterioare ale procesului (urmărire penală, cameră preliminară, primul ciclu procesual în fața instanței) au rămas în sarcina inculpatului.

S-au menținut restul dispozițiilor din sentința penală apelată, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru asistarea inculpatului, în cuantum de 500 RON, a rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 265 din data de 13 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a fost comunicată către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la data de 14.05.2025 și către inculpatul A. la data de 16.05.2025 și 19.05.2025.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 18.06.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 265 din data de 13 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a declarat recurs în casație inculpatul A. a data de 16.06.2025.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la data de 17.06.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 23.09.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prev de art. 438 alin. (1) pct. 8, pct. 12 și pct. 7 din C. proc. pen., susținând că în mod nelegal prima instanță a dispus în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. confiscarea sumelor de bani individualizate drept obținute de inculpat ca urmare a traficului de substanțe psihoactive.

Cu privire la primul caz de recurs în casație, a susținut că interesul legitim al acestuia impunea ca instanța să administreze sau cel puțin să pună în discuție cererile în probațiune la care a făcut referire înainte de a da cuvântul pe fondul cauzei și în ce privește infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Cu toate acestea, așa cum se menționează în hotărârea atacată cu recurs în casație, instanța, în mod netemeinic, a reținut că a solicitat continuarea procesului penal în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 dar ulterior, în ședința de judecată din 14.04.2025, a constatat din oficiu prescripția răspunderii penale pentru această infracțiune și numai după admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice.

Prin decizia penală nr. 365/2025, data împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, este 06.09.2024, iar instanța a observat această situație și ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal încă de la termenul din 09.09.2024.

Probele admise și aflate în curs de administrare până la termenul din 09.09.2024 aveau relevanță juridică pentru a motiva în fapt și în drept o soluție de achitare a acestuia pentru pretinsa săvârșire a celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.

A solicitat să se constate că, inclusiv în cursul urmăririi penale, și-a exercitat dreptul de a nu da nicio declarație, prevăzut de art. 83 lit. a) din C. pen., iar împrejurarea că nu a contribuit la propria acuzare și "nu am dezvăluit codurile de acces la telefoanele mobile" nu poate constitui un temei pentru a i se imputa presupuse cheltuieli (nedovedite de altfel) ocazionate de efectuarea percheziției informatice". Încă de la începerea urmăririi penale, a luat cunoștință despre faptul că în practica instanțelor de judecată "dezvăluirea codurilor de acces la telefoanele mobile" echivalează cu o renunțare la dreptul de a nu da nicio declarație, prevăzut de art. 83 lit. a) din C. pen.

Cu privire la cel de al doilea caz de casare invocat, a susținut că în aplicarea principiului non reformatio in pejus consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, (în condițiile în care parchetul nu a declarant apel nici în ciclurile procesuale anterioare).

În fapt, instanța de fond a aplicat și o sancțiune de drept penal, cu caracter preventiv, prevăzută de art. 112 din C. pen. în sensul că a dispus confiscarea specială numai a bunurilor a căror deținere este interzisă de legea penală, indicând în mod explicit și exclusiv temeiul juridic, în speță art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., instanța de apel a creat o situație mai grea pentru acesta dispunând sancțiunea de drept penal prevăzută de art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. afirmând direct vinovăția sa înainte să fiu condamnat definitiv.

Cu privire la cel de al treilea caz de casare, a înțeles să invoce Decizia nr. 48/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2021, prin care instanța a stabilit următoarele: Sintagma " substanțe psihoactive " este definită prin art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., în cuprinsul căruia se arată că:

"Prin substanțe psihoactive se înțelege substanțele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătății." Aceste substanțe sunt cele prevăzute în anexele la Legea nr. 339/2005, care cuprind: în primul rând, substanțele denumite în mod "tradițional" droguri (adică substanțe stupefiante sau psihotrope) prevăzute în convențiile internaționale la care România este parte (art. 3 din Legea nr. 339/2005) și care se regăsesc și în Legea nr. 143/2000 (art. 1); iar, în al doilea rând, plantele și substanțele aflate sub control național - termen desemnând plantele și substanțele cu proprietăți psihoactive, introduse în anexele legii (art. 2 lit. dl) și art. 8 din Legea nr. 339/2005.

În această a doua categorie intră și substanțele la care se referă Legea nr. 194/2011, dar numai în măsura în care se stabilește caracterul lor de "substitut", conform procedurii stabilite (în acest caz, conform art. 9 din Legea nr. 194/2011, tot Ministerul Sănătății face demersurile necesare pentru ca substanța respectivă să fie trecută atât în anexele de la Legea nr. 339/2005, cât și în cele de la Legea nr. 143/2000).

Regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope este reglementat prin Legea nr. 339/2005, art. 2 lit. c) și d) din lege definind aceste substanțe.

În acest context, art. 1 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, prevede că legea stabilește cadrul legal aplicabil preparatelor, substanțelor, plantelor, ciupercilor sau combinațiilor acestora, susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanțele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanțele aflate sub control național, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare.

Printre actele normative la care se face trimitere se regăsește și Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope.

Prin rechizitoriu procurorul a dispus trimiterea în judecata a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 149/2011, soluția fiind întemeiată pe faptul că a deținut și comercializat "substanțe psihoactive noi" prevăzute de Decizia 2005/387/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive.

Decizia 2005/387/JAI a Consiliului UE și rapoartele anuale ale EMCDDA Europol nu pretind a incrimina în sine operațiuni ca substanțele susceptibile sa aibă efect psihoactiv, ci reprezintă un mijloc de avertizare a statelor membre cu privire la necesitatea instituirii unui control național al operațiunilor cu acele substanțe. Mai mult decât atât, EMCDDA nu este un for legislativ sau decizional la nivelul Uniunii Europene, iar anexele rapoartelor întocmite de EMCDDA nu pot reprezenta o normă de completare a art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, Decizia 2005/387/JAI a Consiliului UE și rapoartele anuale ale EMCDDA Europol nu creează drepturi și obligații pentru particulari și nu sunt aplicabile direct în legislația internă.

Rapoartele anuale ale European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (EMCDDA-Europol) și anexele la aceste rapoarte, emise în baza Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului UE, nu pot reprezenta o normă de completare a art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 și a Legii nr. 339/2005. Sintagma "substanțe psihoactive " este definită prin art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., în cuprinsul căruia se arată că:

"Prin substanțe psihoactive se înțelege substanțele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătății." Aceste substanțe sunt cele prevăzute în anexele la Legea nr. 339/2005, care cuprind:

În primul rând, substanțele denumite în mod "tradițional" droguri (adică substanțe stupefiante sau psihotrope) prevăzute în convențiile internaționale la care România este parte (art. 3 din Legea nr. 339/2005) și care se regăsesc și în Legea nr. 143/2000 (art. 1), iar, în al doilea rând, plantele și substanțele aflate sub control național - termen desemnând plantele și substanțele cu proprietăți psihoactive, introduse în anexele legii art. 2 lit. d)

A

l și art. 8 din Legea nr. 339/2005.

În această a doua categorie intră și substanțele la care se referă Legea nr. 194/2011, dar numai în măsura în care se stabilește caracterul lor de "substitut", conform procedurii stabilite (în acest caz, conform art. 9 din Legea nr. 194/2011, tot Ministerul Sănătății face demersurile necesare pentru ca substanța respectivă să fie trecută atât în anexele de la Legea nr. 339/2005, cât și în cele de la Legea nr. 143/2000).

Regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope este reglementat prin Legea nr. 339/2005, art. 2 lit. c) și d) din lege definind aceste substanțe.

În acest context, art. 1 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, prevede că legea stabilește cadrul legal aplicabil preparatelor, substanțelor.

Printre actele normative la care se face trimitere se regăsește și Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope. Substanțele susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt definite ca fiind acele substanțe care pot genera efecte psihoactive în raport cu criteriile enumerate în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 194/2011 și care, potrivit dispozițiilor art. 2 Ut. a) din Legea nr. 194/2011, pot îndeplini atributul de "substitut".

A arătat că a argumentat în special încălcarea principiului legalității încriminării prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituție și art. 1 din C. pen., arătând, printre altele, că experții care au emis rapoartele de constatare tehnico-științifică au refuzat să răspundă la obiectivul principal stabilit de procuror prin ordonanță. Pe de altă parte, așa cum reține Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 48/2021, numai "substituții" fac obiectul operațiunilor incriminate prin infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, iar elementele obiective de tipicitate din structura normei de incriminare a infracțiunii sunt întrunite numai în situația în care subiectul infracțiunii efectuează, fără drept, operațiuni cu substituți. Decizia 2005/387/JAI a Consiliului UE și rapoartele anuale ale EMCDDA Europol nu pretind a incrimina în sine operațiuni cu substanțele susceptibile să aibă efect psihoactiv, ci reprezintă un mijloc de avertizare a statelor membre cu privire la necesitatea instituirii unui control național al operațiunilor cu acele substanțe.

Mai mult decât atât, EMCDDA nu este un for legislativ sau decizional la nivelul Uniunii Europene, iar anexele rapoartelor întocmite de EMCDDA nu pot reprezenta o normă de completare a art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, iar Decizia 2005/387/JAI a Consiliului UE si rapoartele anuale ale EMCDDA Europol nu creează drepturi și obligații pentru particulari și nu sunt aplicabile direct în legislația internă.

Pe de altă parte, în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, comisă în modalitatea deținerii de CANNABIS pentru a fi întrunite elementele obiective din tipicitate din structura normei de incriminare a infracțiunii, prevederile Legii nr. 143/2000 se completează cu prevederile art. 2 lit. n) din Legea nr. 339/2005, care definesc drogul CANNABIS ca fiind "vârful florifer sau fructifer al speciei Canabis indica, exceptând semințele sau frunzele care nu sunt însoțite de vârfurile ramurilor, a cărui rășină nu a fost extrasă, oricare ar fi întrebuințarea acestuia".

A apreciat că a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât pentru a putea servi la pronunțarea unei soluții de trimitere în judecată sau de condamnare, mijloacele de probă prevăzute la art. 97 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen. ar trebui să poată fi verificate din punct de vedere al legalității obținerii lor si expertizate în vederea stabilirii realității ori veridicității acestora.

Prin încheierea din 23.09.2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 265/2025 din data de 13 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2020, a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători și a acordat termen la data de 21 octombrie 2025 cu citarea recurentului-inculpat A. și încunoștințarea apărătorului ales al acestuia.

Pentru a dispune astfel, din examinarea cererii de recurs în casație s-a constatat că rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., precum și a cerințelor de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționat numele și prenumele inculpatului A., hotărârea care se atacă, decizia penală nr. 265 din 15.05.2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, domiciliul acestuia, precum și semnătura apărătorului ales, avocat J., fiind depusă împuternicire avocațială a apărătorului ales, aflată la fila x.

S-a reținut că în cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8, pct. 12 și pct. 7 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Prin motivele de recurs în casație formulate în scris, inculpatul A. a arătat, în esență, că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumelor de bani sancțiunea de drept prev de art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., în apel a solicitat continuarea procesului penal, acesta fiind trimis în judecată pentru o faptă care nu este prevăzută de lege, făcând referire la substanțele psihoactive astfel cum sunt stabilite de lege.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, Înalta Curte a constatat că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat A. se circumscriu formal în conținutul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație formulat de recurentul inculpat A., Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În esență, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prev de art. 438 pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen. și a susținut că instanța de apel nu poate crea o situație mai grea în calea formulată a apelului, în mod greșit s-a dispus confiscarea sumelor de bani, având în vedere că a solicitat continuarea procesului penal în ceea ce privește infracțiunea prev de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, invocând Decizia HP nr. 48/2021 privind definirea substanțelor psihoactive.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv dacă în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

În sarcina inculpatului A. s-a reținut că în data de 01.03.2019, în jurul orelor 21:51, aflându-se în fața localului G. din Alba Iulia, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod "GABI" 6,6 grame substanțe care conțin compusul 4-cloro-N,N-DMC, știind că acestea produc efecte psihoactive, introduse în 10 pliculețe de plastic transparent tip ziplock, contra sumei de 1.000 RON (un act material); în data de 05.07.2019, în jurul orelor 19:50, aflându-se în zona H. din Alba Iulia, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod "GABP 6,3 grame substanțe care conțin compusul 4-methyl-N,N-dimethylcathinone, știind că acestea produc efecte psihoactive, introduse în 10 pliculețe de plastic transparent tip ziplock, contra sumei de 1.000 RON (un act material); în perioada jumătatea anului 2017 - sfârșitul anului 2018, i-a vândut de 6-7 ori consumatorului F., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată aproximativ 10 plicuri, contra sumei de 100 RON plicul (6 acte materiale, conform principiului in duhio pro reo); în perioada vara anului 2018 - iulie 2019, i-a vândut de 5-6 ori consumatorului E., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată între 2 și 5 plicuri, cu prețul de 70-100 RON plicul (5 acte materiale, conform principiului in dubio pro reo); în perioada 2017 - noiembrie 2018, i-a vândut de 23-29 de ori consumatorului D., prin intermediul numitului I., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, de fiecare dată între 3 și 10 plicuri, cu prețul de 100 RON plicul (23 de acte materiale, conform principiului in dubio pro reo); în data de 07.09.2019 a deținut fără drept în imobilele situate în mun. București (Sector 2, str. x) și mun. Alba Iulia (str. x, jud. Alba), în scopul punerii în vânzare, diferite tipuri și cantități de substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, respectiv: 0,6 grame substanță care conține 4-CMC; 1,2 grame substanță care conține NEH; o punguță pe care s-a pus în evidență 3-MMC; 11, 9 grame substanță care conține 4-Chloro-N,N-dimethylcathinone; un cântar pe care s-a pus în evidență NEH;- 317,4 grame substanță care conține 4Cl-N,N-Dimethylmetcathione;-6,9 grame substanță care conține 4-CEC;0,6 grame substanță care conține Clephedrone;- 9,9 grame substanță care conține N-Ethylhexedrone; un cântar electronic pe care s-a pus in evidență 4-CEC, 4-MPD și N- Ethylhexedrone (un act material); în perioada 2015- 2018 i-a vândut de 200 ori numitului B., în diferite locuri din mun. Alba Iulia, produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, de fiecare dată aproximativ 4-5 pliculețe la prețul de 100 RON pliculețul (200 de acte materiale);în iarna anului 2015 i-a vândut numitului C., vizavi de sediului unei bănci comerciale din Alba Iulia, 127 de grame de substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, contra sumei de 1.500 euro (un act material),

În sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut că, în data de 07.09.2019, a deținut fără drept în imobilele situate în mun. București (Sector 2, str. x) și mun. Alba Iulia (str. x, jud. Alba), diferite tipuri și cantități de droguri de risc și mare risc, respectiv: 0,7 grame substanță care conține Cocaine; - 36,2 grame substanță care conține Cocaine și N-Ethylhexedrone; un dispozitiv pentru mărunțit (grinder) pe care s-a pus în evidență THC; - 0,8 grame cannabis; un cântar electronic pe care s-a pus în evidență Cocaine și N-Ethylhexedrone; o bancnotă pe care s-a pus în evidență cocaină; o cutie în care s-a pus în evidență cocaină.

Cu privire la criticile formulate de inculpatul A. prin raportare la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 48/2021, Înalta Curte are în vedere, după cum s-a reținut și în decizia menționată, că substanțele susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt definite ca fiind acele substanțe care pot genera efecte psihoactive în raport cu criteriile enumerate în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 194/2011 și care, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 194/2011, pot îndeplini atributul de substitut.

În considerentele acesteia s-a reținut că "în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că prin "substanțe psihoactive" se înțelege totalitatea substanțelor care pot produce efecte psihoactive, adică modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și comportamentale ori crearea unei stări de dependență fizică sau psihică. Termenul "substanțe psihoactive" desemnează o sferă largă de substanțe susceptibile să producă astfel de consecințe, în această categorie fiind incluse atât substanțele stupefiante și psihotrope, astfel cum sunt expres definite de art. 2 lit. c), d) din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cât și celelalte substanțe cu efecte psihoactive, indiferent dacă ele fac parte din categoria celor aflate sub control național, în sensul art. 2 lit. d)1) din Legea nr. 339/2005, sau a celor supuse cadrului legal prevăzut de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. Proprietățile substanțelor sau amestecurilor de substanțe din categoriile sus-menționate și efectele nocive ale consumului lor asupra sistemului nervos central, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice ori ale comportamentului consumatorului, reprezintă elemente cu caracter obiectiv, fundamentate din punct de vedere medical și acceptate unanim la nivel internațional și național. Regimul juridic al substanțelor și amestecurilor psihotrope și stupefiante, precum și al celorlalte substanțe susceptibile să producă efecte psihoactive este supus astfel, în prezent, unor reglementări restrictive, operațiunile cu substanțe din prima categorie fiind în principiu interzise, cu excepția cazurilor în care ele prezintă interes în medicină (în condițiile prevăzute de Legea nr. 339/2005), iar cele cu substanțe din categoria ultimă fiind supuse unor condiții stricte de autorizare și desfășurare, prevăzute expres de Legea nr. 194/2011."

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3), (4) din Legea 149/2011, se consideră că un produs este susceptibil de a avea efecte psihoactive dacă se poate aprecia în mod rezonabil că ar produce asemenea efecte, dacă nu este folosit sau nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost produs.

La aprecierea caracterului rezonabil se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele criterii: lipsa ori insuficiența elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziția, sau lipsa indicării acestora; consumul, ca destinație previzibilă a produsului, prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucțiuni pentru utilizarea lui, precum și orice altă indicație ori informație referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.

Sintagma "substitut" a fost definită ca reprezentând orice substanță sau asociere de substanțe de origine naturală ori sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs, plantă, ciupercă ori părți ale acestora, al căror regim juridic nu este reglementat prin alte dispoziții legale, care are capacitatea de a produce efecte psihoactive și care, indiferent de conținut, denumire, mod de administrare, de prezentare sau de publicitate, este ori poate fi folosit în locul unei substanțe sau preparat stupefiant ori cu efecte psihotrope sau în locul unei plante ori substanțe aflate sub control național sau pentru aceleași scopuri.

Contrar celor susținute de inculpat, în speța de față, produsele/substanțele care fac obiectul acuzațiilor aduse acestuia în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011 vizează compuși calificați prin acte de implementare a Deciziei 2005/387/JHA a Consiliului UE drept noi substanțe psihoactive.

Conform art. 3 din respectiva Decizie, "substanță psihoactivă nouă" înseamnă un nou stupefiant sau un nou drog psihotrop în forma pura sau în preparate. "Stupefiant nou" înseamnă o substanță care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenției unice privind stupefiantele din 1961 a ONU și care poate reprezenta o amenințare la adresa sănătății publice comparabilă cu cea reprezentată de substanțele enumerate în Tabelele I, II sau IV. "Drog psihotrop nou" înseamnă o substanță în formă pură sau în preparat, care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenției privind substanțele psihotrope din 1971 a ONU și care poate reprezenta o amenințare la adresa sănătății publice comparabilă cu cea reprezentată de substanțele enumerate în Tabelele I, II, III sau IV.

În ceea ce privește motivele invocate de inculpatul A., Înalta Curte apreciază că nu se subsumează cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., întrucât pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, în cazul prescripției răspunderii penale, analiza este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei și legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanța de apel, având însă în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului acestui termen.

În jurisprudența instanței supreme, s-a apreciat că se circumscrie acestui caz de recurs în casație critica soluției de încetare a procesului penal întemeiată greșit pe intervenirea prescripției răspunderii penale atunci când aceasta a fost pronunțată fără a se ține seama de cererea inculpatului de continuare a procesului penal formulată în temeiul art. 18 din C. proc. pen. (deciziile nr. 262/RC din 17 octombrie 2014, nr. 234/RC din 26 iunie 2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) ori când au fost aplicate dispozițiile art. 153 - art. 156 din C. pen., fără, însă, să fi fost incidente (deciziile nr. 251/RC din 20 iunie 2019, nr. 174/RC din 15 mai 2019, nr. 286/RC din 22 septembrie 2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

În cauză, prin încheierea din data de 14.04.2025 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Instanța de apel în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, în formă continuată prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 238 acte materiale, forma în vigoare la data comiterii infracțiunii, cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Așadar, starea de fapt reținută de către prima instanță și de instanța de control judiciar este corectă, fiind dovedite elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă în privința săvârșirii de către inculpatul A., a infracțiunilor de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, în formă continuată, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (238 acte materiale) și deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 154 alin. (2) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data săvârșirii acesteia în cazul infracțiunii simple iar, în cazul infracțiunii continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni. În baza art. 186 alin. (1) C. pen., la calcularea timpului, anul se socotește împlinit cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă. Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. termenul de prescripție pentru ambele infracțiuni este de 5 ani. Referitor la infracțiunea de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-a avut în vedere pedeapsa maximă aplicabilă de 3 ani închisoare, neschimbată pe parcursul modificărilor Legii nr. 143/2000. Referitor la infracțiunea de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, în formă continuată, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 s-a avut în vedere pedeapsa maximă de 3 ani închisoare, determinată prin raportare la legea penală mai favorabilă corect identificată de prima instanță drept cea modificărilor aduse prin Legea nr. 45/2023.

Astfel, în prezenta cauză, termenul de prescripție a răspunderii penale a început să curgă pentru ambele infracțiuni în data de 07.09.2019 (dată a săvârșirii pentru infracțiunea simplă de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv dată a ultimului act material pentru infracțiunea continuată de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011). Data împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale este 06.09.2024.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul A. nu a evidențiat elemente de nelegalitate, în mod corect fiind aplicate de către instanța de apel dispozițiile legale pe care s-a fundamentat soluția de încetare a procesului penal, respectiv art. 154 din C. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 365/2025 din data de 13 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 365/2025 din data de 13 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat în cuantum de 200 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.