ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 31 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 371 din data de 21.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Sectorului 5 București, secția penală a hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen.., a condamnat pe A., inginer la B., domiciliat în București, la pedeapsa de un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, faptă prev. și ped. de art. 296 alin. (2) și (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (2), (1) C. pen. (faptă din 20.01.2021).

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 92 din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, ce se va calcula de la data când hotărârea de condamnare va rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) și (3) din C. pen., a impus inculpatului următoarele obligații:

1) să frecventeze un program de reintegrare socială (Program de reintegrare socială "Managementul agresivității" - individual derulat la C.);

2) pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București sau, în subsidiar, dacă nu poate efectua munca acolo, în cadrul Administrația Domeniului Public București - Sector 1, pe o perioadă de 100 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și îi pune în vedere că nerespectarea cu rea-credință a măsurile și obligațiilor de supraveghere, comiterea pe parcursul termenului de supraveghere a unei infracțiuni intenționate sau cu intenție depășită, precum și, dacă este cazul, neîndeplinirea din motive imputabile a obligațiilor civile, va atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.

A respins, ca tardiv formulată, acțiunea civilă formulată de persoana vătămată D..

Împotriva sentinței penale nr. 371 din data de 21.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, al Judecătoriei Sectorului 5 București, secția penală, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 371 din data de 21.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, al Judecătoriei Sectorului 5 București, secția penală, ce a fost desființată în parte iar în rejudecare, în limitele desființării:

A fost redus numărul de zile în care inculpatul-apelant A. trebuie să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, în temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., de la 100 de zile la 60 de zile.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 25 iulie 2025. (dos. ric-filtru).

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul, în esență, a criticat modalitatea de individualizarea a pedepsei aplicate precum și modificarea regimului sancționator aplicat acestuia, respectiv ca instanța de casație să dispună înlocuirea suspendării executării pedepsei aplicate cu amânarea aplicării pedepsei și implicit a obligațiilor stabilite în acest sens.

*****************

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpatul A. în termenul legal, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele inculpatului, domiciliul acestuia, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se constată că nu este îndeplinită, întrucât prin cererea formulată inculpatul nu a invocat niciun caz de casare prevăzut de 438 alin. (1) C. proc. pen. sau argumente care să se subsumeze vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Scopul recursului în casație este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. În acest cadru procesual instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

În concret, Înalta Curte reține că motivele invocate în cererea de recurs în casație vizează exclusiv modalitatea de individualizare a modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului, astfel cum a fost stabilită de instanța de apel, solicitare care nu se subsumează niciunui caz de casare din cele prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., aspecte ce reprezintă atributul exclusiv al instanțelor care analizează fondul cauzei.

În acest context, Înalta Curte precizează faptul că în calea extraordinară de atac a recursului în casație nu se poate reaprecia modalitatea de executare a pedepsei în raport cu circumstanțele personale ale recurentului, aceasta reprezentând o chestiune de apreciere exclusivă a instanțelor de fond/apel.

Constituind un proces complex de apreciere asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel, individualizarea judiciară a pedepsei nu poate fi cenzurată în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuție un aspect de legalitate a pedepsei aplicate recurentului, ci de temeinicie a acesteia.

Astfel, Înalta Curte reține faptul că, inculpatul A., prin motivele de recurs în casație, nu invocă nelegalitatea hotărârii, ci solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea modalității de individualizarea a pedepsei precum și a regimului sancționator aplicat, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanțele de fond și apel, argumentele acestuia constituind veritabile critici în cadrul soluționării cauzei în fond și în căile de atac devolutive integral.

Se mai impune precizarea că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalității hotărârii anterior pronunțate. prin prisma celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin urmare, formularea unor critici care nu se subsumează vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - sectia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1157/A din data de 04 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - sectia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2025.