ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra contestației declarate de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 59 din data de 18 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din data de 18 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 598 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. cu privire la sentința penală nr. 107/20.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 27.09.2019 și în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 300 de RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu al contestatorului, ce va rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 24.06.2025 sub nr. x/2025 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău cererea de contestație la executare formulată de A. cu privire la sentința penală nr. 107/20.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 27.09.2019.

Prin contestația la executare formulată, în esență, contestatorul a învederat faptul că a executat pedeapsa de 364 de zile de închisoare, pedeapsă aplicată de autoritățile judiciare germane și recunoscută prin sentința penală nr. 107/20.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, fiind liberat la data de 20.12.2019; la data de 2.02.2020, a fost reținut în Suedia și ulterior predat autorităților germane pentru a executa sentința nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017, emisă de Judecătoria Mannheim, pe care o executase deja în România, fiind eliberat la data de 2.12.2021. A solicitat să se constate că sentința penală nr. 107/20.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, nu a fost comunicată autorităților germane pentru a se evita o dublă executare a pedepsei. În drept, a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. A fost atașat dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Bacău.

Examinând contestația la executare, în raport de actele aflate la dosarul cauzei și de dispozițiile legale incidente, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 107/20.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 27.09.2019, s-a dispus:

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare și de predare a persoanei solicitate A., cerere formulată de autoritățile germane.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017, emisă de Judecătoria Mannheim, prin care persona solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 3 luni, pentru săvârșirea, la data de 13.01.2017, a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. e) și d) din C. pen.. S-a dispus executarea restului de pedeapsă de 364 zile rămas de executat din pedeapsa indicată mai sus, într-un penitenciar în România și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data pronunțării prezentei sentințe conform art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004. S-a dedus perioada în care acesta a fost reținut și arestat provizoriu în România - de la 06.09.2019 la zi.

În temeiul art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, s-a dispus informarea de îndată a Biroului SIRENE România cu privire la refuzul predării. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că prin sesizarea înregistrată cu nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 302/2004, a trimis solicitarea autorităților judiciare germane privind executarea mandatului european de arestare nr. Sc2 Ls 307 Js 1056/17 emis de Judecătoria Mannheim față de persoana solicitată A. în vederea executării pedepsei restului de pedeapsă de 364 zile rămas de executat 2 ani și 3 luni, aplicat prin sentința nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017 emisă de Judecătoria Mannheim.

Anterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a procedat la identificarea persoanei solicitate, i-a adus la cunoștință semnalarea transmisă și, prin Ordonanța nr. 7282/II/5/2019 a dispus reținerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 06.09.2019, orele 11:30.

Prin încheierea din 08.05.2018 a Curții de Apel Bacău s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, de la 06.09.2019 la 20.09.2018.

S-a reținut că în cazul de față, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen. pentru a se putea refuza executarea mandatului european de arestare - acesta a fost emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute pedeapsa în statul emitent.

Pentru termenul de judecată 20.09.2019, persoana solicitată prin apărător, a înaintat o copie certificată a sentinței penale nr. sentinței nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017, pronunțată de Judecătoria Mannheim. Conform acestei hotărâri, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 3 închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. e) și d) din C. pen. echivalentul faptei comise de inculpat în legislația penală română.

Din conținutul mandatului european de arestare a rezultat că persoana solicitată mai are de executat un rest de 364 zile închisoare din această pedeapsă.

În fapt, s-a reținut că, persoana condamnată a pătruns în noaptea din 13.01.2017 cu alți patru complici în Seilwolff Center din Mannheim, prin forțarea intrării laterale și spargerea geamului de la ușa de ieșire urgență. În cadrul centrului comercial acesta și complicii au pătruns prin forță într-un magazin de loterie aflat acolo, de unde au sustras bunuri în valoare de 40.000 euro.

Analizând această sentință și celelalte înscrisuri existente la dosar, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 142 din Legea nr. 302/2004 pentru a o putea recunoaște și a dispune executarea acesteia în România: sentința este definitivă, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracțiuni conform legii penale române, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. e) și d) din C. pen., condamnatul este de acord cu executarea acesteia în România, executare ce este de natură să faciliteze reintegrarea socială a acestuia.

În același timp Curtea a constatat că nu este incident nici unul din motivele de nerecunoaștere și executare prev. la art. 142 alin. (2) din Legea 302/2004, respectiv: recunoașterea și executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; hotărârea judecătorească se referă la o infracțiune de natură politică sau o infracțiune conexă unei infracțiuni politice ori la o infracțiune militară care nu este infracțiune de drept comun; pedeapsa a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută în România; persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii române; pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-și domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu sunt semnificative; persoana condamnată a comis o infracțiune gravă, de natură să alarmeze societatea, sau a întreținut relații strânse cu membri ai unor organizații criminale, de natură să facă îndoielnică reintegrarea sa socială în România; există indicii obiective că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentele, în special că pedeapsa a fost aplicată pentru a sancționa persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală, iar persoana condamnată nu a avut nicio posibilitate de a contesta aceste circumstanțe în fața Curții Europene a Drepturilor Omului sau a unei alte instanțe internaționale.

Totodată, pentru această faptă, persoana solicitată nu este cercetată în România și nu a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea.

În baza sentinței susmenționate a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 148/D din 20.09.2019

Prin sentința penală nr. 135/21.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 7.12.2019, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de către numitul A., și în consecință:S-a dedus din restul de pedeapsă de 364 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată de Judecătoria din Mannheim, Germania, și recunoscută prin baza sentința penală nr. 107 din 20.09.2019, pronunțată în dosar nr. x/2019 a Curții de Apel Bacău, perioada de la 14.04.2018 la 15.12.2018, executată în Germania, și de la 06.09.2019 la zi.

S-a dispus modificarea M.E.P.I. emis de către Curtea de Apel Bacău în baza sentinței penale nr. 107 din 20.09.2019 pronunțată în dosar nr. x/2019, în sensul celor mai sus dispuse.

Cu privire la instituția contestației la executare, Curtea a reținut că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Din acest text legal rezultă natura juridică a contestației la executare, de cale de atac ce poate fi exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, pentru remedierea unor incidente care apar în faza de executare a hotărârii.

Prin intermediul contestației la executare nu poate fi pusă în discuție soluția dată de instanță prin hotărârea definitivă, aceasta bucurându-se de autoritatea de lucru judecat.

Curtea a constatat că, contestatorul A. și-a întemeiat cererea de contestație la executare pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., când se ivește vreo împiedicare la executare.

Contestatorul A. a executat integral pedeapsa închisorii ce i-a fost aplicată prin sentința nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017, emisă de Judecătoria Mannheim, recunoscută prin sentința penală nr. 107/20.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, fiind liberat la data de 20.12.2019.

În acest context, în care pedeapsa a fost executată integral de către contestatorul-condamnat, s-a constatat că acesta nu mai poate invoca o "împiedicare" la executarea pedepsei aplicate de către autoritățile germane și recunoscute prin sentința penală nr. 107/20.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019. Iar împrejurarea invocată de contestator, conform căreia a executat de două ori sentința nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017 emisă de Judecătoria Mannheim, recunoscută de autoritățile române, nu poate fi examinată în cadrul unei cererii de contestații la executare ce vizează sentința penală nr. 107/20.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019.

Contrar susținerilor contestatorului, Curtea a constatat că sentința susmenționată a fost comunicată Judecătoriei Mannheim la data de 27.09.2019 .

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub dosar nr. x/2025, fiind fixat termen de judecată aleatoriu la data de 21 octombrie 2025.

În esență, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței susținând că sunt incidente dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen., întrucât a executat 364 zile în România, iar sentința nu a fost comunicată autorităților germane pentru a evita o dublă executare.

Analizând contestația formulată de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că cererea contestatorului A. este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., susținând, în esență, că a executat 364 zile în România, nu și-a dat acordul pentru executarea pe teritoriul statului român, iar sentința nu a fost comunicată autorităților germane pentru a evita o dublă executare.

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestației la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare pronunțată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ține de fondul cauzei instrumentate și judecate de autoritățile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanțelor naționale nici în procedura specială de referință reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, și, cu atât mai puțin, în procedura prev. de 598 din C. proc. pen.

Deși legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, cum este cazul de față invocat de contestator, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."

Astfel, în speță, împiedicarea la executare a hotărârii - cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestații la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaștere, iar nu legalitatea și temeinicia soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea și temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

În contextul considerațiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestații la executare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că împrejurarea invocată de către contestatorul A. nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare în sensul dispozițiilor art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea, în sensul că nu se desfășoară o rejudecare efectivă și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, respectiv la modificarea rezolvărilor de legalitate ori temeinicie ce au intrat în puterea lucrului judecat, verificând doar incidentele ivite în cursul executării. Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea hotărârilor definitive și exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Prin sentința penală nr. 107 din 20.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 27.09.2019, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare și de predare a persoanei solicitate A., cerere formulată de autoritățile germane. În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017 emisă de Judecătoria Mannheim, prin care persona solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 3 luni, pentru săvârșirea, la data de 13.01.2017, a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. e) și d) din C. pen.. S-a dispus executarea restului de pedeapsă de 364 zile rămas de executat din pedeapsa indicată mai sus, într-un penitenciar în România și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data pronunțării prezentei sentințe conform art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004. S-a dedus perioada în care acesta a fost reținut și arestat provizoriu în România - de la 06.09.2019 la zi. În temeiul art. 28 alin. (3) din Legea 141/2010, s-a dispus informarea de îndată a Biroului SIRENE România cu privire la refuzul predării.

Totodată, prin sentința penală nr. 135 din 21.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 7.12.2019, s-a dispus, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., admiterea contestației la executare formulată de către contestatorul A. și s-a dedus din restul de pedeapsă de 364 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată de Judecătoria din Mannheim, Germania, și recunoscută prin baza sentința penală nr. 107 din 20.09.2019 pronunțată în dosar nr. x/2019 a Curții de Apel Bacău, perioada de la 14.04.2018 la 15.12.2018 - executată în Germania, și de la 06.09.2019 la zi. S-a dispus modificare M.E.P.I. emis de către Curtea de Apel Bacău în baza sentinței penale nr. 107 din 20.09.2019 pronunțată în dosar nr. x/2019, în sensul celor mai sus dispuse.

Așadar, din actele dosarului se constată că contestatorul A. a executat integral pedeapsa închisorii ce i-a fost aplicată prin sentința nr. ZLs 307 Js 1056/17 din 22.03.2017, definitivă la 19.09.2017 emisă de Judecătoria Mannheim, recunoscută prin sentința penală nr. 107 din 20.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, fiind liberat la data de 20.12.2019.

Așadar, Înalta Curte constată că în speță nu se identifică nicio neconcordanță sau nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, împrejurarea invocată nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.. Totodată, contrar susținerilor contestatorului, sentința susmenționată a fost comunicată Judecătoriei Mannheim la data de 27.09.2019, așa cum rezultă din dosarul curții de apel, filele x.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constatând temeinicia și legalitatea soluției primei instanțe, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 59 din data de 18 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 59 din data de 18 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.