ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 350 din data de 12 martie 2025 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. x/2024, prima instanță a dispus în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. , la pedeapsa închisorii de 1 an și 9 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat - faptă prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 19 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1385 din C. civ., a admis acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpatul A., la plata către partea civilă B., a sumei de 1.000 RON, reprezentând daune morale.

A respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. C. S.R.L., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 255 C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul A. a unei bluze de culoare neagră tip hanorac cu șnur și care se află la camera de corpuri delicte a IPJ Mureș, conform dovezii seria x, nr. x din data de 23 septembrie 2022.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. e) din C. proc. pen. și art. 398 din C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 de RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, astfel cum sunt evidențiate în partea finală a rechizitoriilor emise în cauză și suma de 700 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazelor de cameră preliminară și judecată.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., suma de 998 de RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. D. din faza de judecată delegația pentru asistență obligatorie nr. 7309/2024) rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 475/A din data de 24 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024 în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU-MUREȘ și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 350 din data de 12 martie 2025 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 423 alin. (1) C. proc. pen., a fost desființată parțial sentința atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus perioada reținerii inculpatului A., din perioada 11 august 2022, ora 23:00 până la 12 august 2022 ora 23:00, din pedeapsa de 1,9 ani închisoare aplicată de prima instanță.

Au fost menținute celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3), (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 998 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 25 iulie 2025 a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A., prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpat este lipsită de coerență logică și juridică constând într-un ansamblu de motive fără legătură între ele și care oarecum au legătură cu fondul cauzei, fiind invocate atât fața instanței de fond cât și în fața instanței de control judiciar.

În esență, solicită achitarea sau încetarea procesului penal susținând că a fost condamnat în mod greșit, acesta nereprezentând vreun pericol pentru societate.

În motivarea căii de atac formulate recurentul inculpat a arătat, în esență, că hotărârea de condamnare a fost influențată de atitudinea organelor de cercetare penală și declarațiile nereale ale martorului. Totodată, a solicitat să se aibă în vedere situația sa socială, respectiv a fost crescut în centre sociale, precum și sănătatea psihică a acestuia.

Curtea de Apel Târgu Mureș, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către inculpatul A. cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează:

- Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 30 iulie 2025;

- părților civile S.C. C. S.R.L și B. la data de 31 iulie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., au fost depuse concluzii scrise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș care, în temeiul art. 440 alin. (1) a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 august 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 29 octombrie 2025, fără citarea părților și fără participarea procurorului și întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casație.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 475/A din data de 24 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casație se constată că acestea sunt îndeplinite.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. se constată că și acestea sunt îndeplinite, în sensul menționării numelui, prenumelui și domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă și semnătura.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că cele invocate de recurentul-inculpatul A. prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu se încadrează, nici măcar formal, în sfera motivului de recurs în casație prevăzut de textul de lege anterior menționat, care permite cenzurarea hotărârii atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Recurentul-inculpat A., în actualul cadru procesual, aduce critici care privesc fondul cauzei, respectiv face trimitere la organele de urmărire penală, la declarațiile martorilor audiați în cauză, la condamnarea sa, situația sa socială, starea de sănătate psihică, solicitând achitarea/încetarea procesului penal.

Ca urmare, criticile recurentului-inculpat A. privind nelegalitatea pedepsei decurgând din cele anterior menționate, excedează controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Astfel, se constată că cele criticate de recurent nu aduc în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În realitate, recurentul-inculpat dorește reexaminarea cauzei sale/apelului și reformarea hotărârii recurate prin transformarea recursului în casație într-o a treia cale de atac, aspect nepermis de legea procesual penală.

Or, aceste critici nu se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care vizează aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege,

În acest context, concluzia ce se impune în cauză este că, din perspectiva motivării, cererea de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A. nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aspect care justifică ipoteza invocării formale a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Totodată, în acest punct de analiză este util a se aminti practica instanței supreme care a statuat în sensul că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege, fără ca argumentele aduse în susținere să se subsumeze în mod real acestuia, nu este suficientă pentru constatarea admisibilității cererii de recurs în casație (încheierea nr. 13/RC din 20 ianuarie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 76/RC din 09 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2012, încheierea nr. 103/RC din 30 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 92/RC din 01 martie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2013, încheierea nr. 80/RC din 14 martie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016).

Se mai impune precizarea că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate.

Recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecarea, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, așa cum prevăd dispozițiile art. 447 din C. proc. pen. care stipulează că în cadrul acestei căi extraordinare de atac se verifică exclusiv legalitatea și nu temeinicia hotărârii atacate.

În jurisprudența instanței supreme s-a constatat că în situația în care argumentele aduse în susținerea cererii nu se subsumează în mod real unui caz de casare, nu există motive pentru a se constata admisibilitatea cererii de recurs în casație.

Se mai impune precizarea că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 475/A din data de 24 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024 nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 475/A din data de 24 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2025.