ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 187 din 12.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Târgu Mureș, în temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10.04.2022).

În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 18.09.2022).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite prin prezenta, în sensul în care la pedeapsa cea mai mare de 9 luni închisoare, va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute în final, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în regim de detenție.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că:

- la data de 18.09.2022, în jurul orei 10:00, în timp ce se afla în incinta magazinului B. din mun. Tg. Mureș, Bld-ul 1848, nr. 54, jud. Mureș, inculpatul A. a introdus într-o geantă pe care o avea asupra sa, mai multe produse cosmetice cu care a intenționat să treacă de linia caselor de marcat fără a achita contravaloarea acestora, autorul fiind oprit însă de către o angajată a magazinului înainte să treacă de linia caselor de marcat, prejudiciul cauzat în valoare de 191,38 RON fiind recuperat în totalitate.

- la data de 10.04.2022, în jurul orei 10:00, în timp ce se afla în incinta magazinului C. din mun. Tg. Mureș, str. x, jud. Mureș, numitul A. a sustras mai multe produse cosmetice, respectiv geluri de dus D. și apă de gură E., pe care le-a introdus într-o geantă de umăr, trecând cu acestea linia caselor de marcat fără a achita contravaloarea bunurilor, prejudiciul cauzat în urma săvârșirii infracțiunii fiind în valoare de 88,88 RON.

Prin decizia penală nr. 325/A din 28 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 187 din 12.02.2025 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. x/2024, pe care a menținut-o în totalitate.

Împotriva deciziei penale nr. 325/A din 28 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în termen legal, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, Înalta Curte reține următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situația în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

În acest sens, Înalta Curte constată că cererea de recurs a inculpatului A. este formulată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casație conform art. 434 C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiași articol, iar condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt îndeplinite.

Cu privire la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se constată că, în cuprinsul cererii este indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. pen., în ceea ce privește fapta din data de 18.09.2022 în dauna persoanei vătămate B., și în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. pen., în privința faptei din 10.04.2022 în dauna persoanei vătămate C..

În subsidiar, în cazul în care rezultă din probatoriul administrat că faptele există și au fost săvârșite de inculpat, s-a solicitat condamnarea la plata unei amenzi penale, într-un cuantum redus.

Sub aspectul motivării cazului invocat, inculpatul a susținut, în esență, că instanța de apel a refuzat să audieze martorii solicitați, aplicând o pedeapsă în alte limite prevăzute de lege, precum și că nu a motivat respingerea solicitărilor sale de încetare a procesului penal și achitare.

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că, deși este indicat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus/ori nu s-a dispus încetarea procesului penal), argumentele expuse de recurentul inculpat în cuprinsul cererii și concluziilor scrise depuse la dosar nu se încadrează în dispoziția legală indicată, ceea ce justifică concluzia invocării formale a acestui motiv de casare, cu atât mai mult cu cât, se observă că, în ansamblul lor, motivele recurentului inculpat nu reflectă niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., în condițiile în care acesta nu aduce argumente în sensul aplicării unei pedepse nelegale, neprevederii faptelor în legea penală sau intervenirii prescripției răspunderii penale, ci au legătură exclusiv cu soluționarea fondului cauzei, recurentul inculpat solicitând, de altfel, achitarea sa pe motiv că una dintre fapte nu există, iar pentru cealaltă nu sunt probe, ceea ce nu face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

În aceste condiții, se justifică concluzia că cererea nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din perspectiva motivării cererii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 325/A din 28 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 325/A din 28 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 octombrie 2025.