ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de persoana interesată A. S.R.L., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din data de 02.04.2025, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 270 alin. (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

În temeiul art. 67 alin. (2), raportat la art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen., cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, s-a interzis inculpatului B., cetățean moldovean, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a se afla pe teritoriul României, pe o perioadă de 2 ani, care va începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 270 alin. (3), raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

În temeiul art. 67 alin. (2), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, s-a interzis inculpatului C., cetățean român și moldovean, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe perioada maximă de 5 ani, care va începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, s-a interzis inculpatului C. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada în care inculpatul B. a fost privat de libertate în temeiul măsurilor preventive dispuse în cauză, respectiv 27.08.2024, la zi.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada în care inculpatul C. a fost privat de libertate în temeiul măsurilor preventive dispuse în cauză, respectiv 27.08.2024, la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menținut măsura arestării preventive dispuse față de inculpați prin încheierea nr. 77/28.08.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Calafat, definitivă prin încheierea nr. 132/2024 a Tribunalului Dolj.

În temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (4) C. proc. pen.., raportat la art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpații B. și C. a cantității de 1.159.000 țigarete marca Ritm (57.950 pachete), și 19.600 țigarete marca D. (980 pachete), care au fost ridicate și introduse în Camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Dolj, conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nr. x/225/P/2024, din 27.08.2024.

În temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (4) C. proc. pen.., raportat la art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la A. S.R.L. a ansamblului de vehicule compus din autocamion și seria de șasiu x, aflate în custodia S.T.P.F. Dolj, conform dovezii seria x nr. x/28.08.2024.

S-a dispus restituirea către inculpatul B. a telefonului mobil prevăzut cu cartela pre-pay în rețeaua E. cu seria x , număr de telefon x, precum și a telefonului mobil prevăzut cu cartela pre-pay în rețeaua E. cu seria x și cartela pre-pay în rețeaua E. cu seria x .

S-a dispus restituirea către inculpatul C. a telefonului mobil prevăzut cu cartela pre-pay în rețeaua E. cu seria x , număr de telefon x; cartela pre-pay în rețeaua F. cu seria x ; cartela pre-pay în rețeaua E. cu seria x .

Executorie cu privire la restituirea bunurilor, potrivit art. 397 alin. (4) C. proc. pen.

În temeiul art. 397, raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., coroborat cu art. 1349, 1357 și 1381 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1.080.506 RON, astfel cum a fost diminuat ca urmare a plăților parțiale succesive, în favoarea părții civile Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală Craiova, la care s-au adăugat dobânzi și penalități aferente, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 și determinate după cum urmează:

- asupra sumei de 1.080.506 RON, de la data nașterii datoriei vamale, respectiv 27.08.2024, și până la data 10.03.2025;

- asupra sumei de 1.056.006 RON, de la 10.03.2025, la 11.03.2025;

- asupra sumei de 1.031.506 RON, de la 11.03.2025, până la data plății efective.

Împotriva sentinței penale nr. 101 din data de 02.04.2025, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. x/2024, au declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală Craiova, inculpații B., C. și persoana interesată A. SRL

Prin decizia penală nr. 948 din data de 08 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., au fost respinse apelurile formulate de inculpații B., C. și apelanta A. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 101 din data de 02.04.2025, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. x/2024, ca nefondate.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală Craiova, cu sediul în Craiova, județul Dolj, împotriva aceleiași sentințe.

S-a desființat, în parte, sentința apelata, sub aspectul datei de la care încep să curgă dobânzile și penalitățile aferente debitului principal și în consecință:

- asupra sumei de 1.080.506 RON, dobânzi și penalități aferente, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2075 și determinate după cum urmează, se vor calcula de la data nașterii datoriei respectiv 27.08.2024 și până la data 11.03.2025;

- asupra sumei de 1.056.006 RON, de la 12.03.2025, la 12.03.2025;

- asupra sumei de 1.031.506 RON, de la 13.03.2025 până la data de 16.05.2025;

- asupra sumei de 1.021.440 RON, de la data de 17.05.2025 până la 21.05.2025;

- asupra sumei de 1.006.440 RON de la data de 22.05.2025 până la data plății efective.

S-au menținut dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus în continuare măsura arestării preventive de la data de 02.04.2025 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., au fost obligați apelanții B., C. și S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 948 din data de 08 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - sectia penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a declarat recurs în casație persoana interesată S.C. A. S.R.L., la data de 20 august 2025 (f 1 dos. ric-filtru).

Prin cererea de recurs în casație formulată, persoana interesată S.C. A. S.R.L. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație formulată, în esență, s-a precizat că hotărârile pronunțate de instanțele care au evaluat fondul cauzei sunt nelegale, întrucât măsura confiscării speciale dispusă față de S.C. A. S.R.L., s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 112 lit. b) C. pen., printr-o extindere inadmisibilă a sferei sale de incidență asupra unor bunuri ce aparțin unei persoane juridice terțe, care nu a avut și nici nu putea avea cunoștință despre eventualele întrebuințări ilicite ale acestora, și care, în niciun moment, nu a fost parte a procesului penal în calitate de inculpat ori parte responsabilă civilmente.

În acest context s-a susținut că legiuitorul a consacrat în mod expres caracterul condiționat al confiscării, prevăzând că măsura se dispune doar dacă bunurile au fost folosite la săvârșirea unei infracțiuni "dacă aparțin făptuitorului sau dacă proprietarul lor a cunoscut scopul folosirii ori i-a acceptat".

Astfel, recurenta a apreciat că instanțele de fond și de apel, substituindu-se în mod nepermis intenției legiuitorului, au procedat la o aplicare pur formală și abstractă a măsurii confiscării speciale, apreciind că simpla utilizare materială a bunurilor în cadrul unor activități infracționale ar fi suficientă pentru a justifica această măsură, fără a analiza poziția juridică a subscrisei, fără a verifica împrejurarea cunoașterii aspectului esențial al existenței modificării interiorului mijlocului de transport pentru a putea ascunde și disimula marfa de contrabandă și fără a administra vreo probă care să acrediteze ideea că societatea ar fi putut, în vreun mod, să prevadă ori să tolereze întrebuințarea ilicită a vehiculelor sale.

În continuare s-a menționat că, prin această soluție a confiscării speciale, s-a adus o gravă atingere dreptului de proprietate al subscrisei, drept garantat de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ingerință care nu respectă nici exigența legalității, nici pe cea a proporționalității.

De asemenea s-a mai susținut că motivarea hotărârilor atacate este vădit formală și lipsită de consistență juridică, întrucât instanțele care au analizat fondul cauzei s-au limitat la a reproduce textele legale privind confiscarea, fără a răspunde apărărilor esențiale formulate de recurentă, care a invocat explicit buna-credință, inexistenta oricărei cunoașteri și imposibilitatea obiectivă de a preveni faptele săvârșite de terți. Sub acest aspect s-a mai precizat că în conformitate cu art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituție, instanța are obligația de a examina și de a răspunde motivat apărărilor părților, iar omisiunea de a analiza un element determinant pentru soluționarea cauzei echivalează cu o negare a dreptului la un proces echitabil.

Astfel recurenta a apreciat că ceea ce s-a dispus nu este o măsură de siguranță, menită să prevină repetarea unor fapte sau să înlăture pericolul social al unor bunuri, ci o veritabilă sancțiune represivă, aplicată unei entități străine de proces, cu efectul direct de a paraliza activitatea sa comercială și de a produce consecințe patrimoniale ireparabile.

În acest context, s-a susținut că hotărârile atacate sunt afectate de nelegalitate gravă, fiind pronunțate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 112 lit. b) C. pen. și cu ignorarea principiilor constituționale și convenționale incidente, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Concluzionând recurenta a solicitat să se constate că hotărârile instanțelor inferioare au fost pronunțate cu nesocotirea dispozițiilor legale aplicabile, printr-o interpretare eronată și extensivă a art. 112 lit. b) C. pen., prin aplicarea unei măsuri de confiscare specială asupra unor bunuri ce aparțin unei persoane juridice terțe, de bună-credință, care nu am avut niciun fel de implicare în activitatea infracțională dedusă judecății, și fără ca să se fi examinat condiția esențială a cunoașterii ori acceptării scopului ilicit al folosirii acestora.

*****************

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de recurenta persoana interesată S.C. A. S.R.L. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., conform căreia pot formula această cale extraordinară de atac: a) procurorul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă; b) inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal; c) partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă.

Se observă, astfel, că sfera persoanelor care pot promova recurs în casație este una restrânsă, titularii acestei căi extraordinare de atac fiind expres enumerați de legiuitor.

Pe cale de consecință, nu pot declara recurs în casație persoana vătămată, martorul, expertul, interpretul, avocatul sau vreo altă persoană ale cărei drepturi legitime au fost încălcate prin măsuri sau acte ale instanței, cum ar fi în speță persoana interesată S.C. A. S.R.L., aceasta putându-și valorifica drepturile doar pe calea apelului, conform art. 409 C. proc. pen.., drept de care a uzat deja.

Totodată, Înalta Curte constată că motivele arătate de recurentă prin care se face referire la o eventuală nelegalitate privind dispunerea măsurii de siguranță a confiscării speciale în cursul soluționării pe fond a prezentei cauze, nu se circumscriu cazului de casare indicat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. precum și niciunui alt caz de casare prevăzut de art. 438 C. proc. pen.

Astfel, acest caz de casare are în vedere acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv). Prin urmare, prin intermediul motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Înalta Curte verifică doar corespondența formală între elementele faptice reținute în hotărârile recurate și conținutul constitutiv al infracțiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Ca atare, susținerile recurentului în sensul analizării caracterului de sancțiune penală, în sens larg, a măsurii confiscării speciale și posibilitatea dispunerii ei, exced verificărilor instanței de casație fiind elemente ce țin de aplicarea și interpretarea legii și asupra cărora instanța de control judiciar s-a pronunțat în considerentele deciziei atacate.

În acest sens a statuat și jurisprudența constantă a secției penale din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a reținut că "aspectele privind cuantumul prejudiciului sau aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut la pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., prin intermediul căruia se permite doar o verificare matematică a cuantumului pedepselor aplicate de instanțe cu pedepsele stabilite de textele legale, iar nu și o reanalizare a modului de soluționare a laturii civile sau de stabilire a unor măsuri de siguranță, având în vedere că situația de fapt reținută de instanța de apel nu mai poate fi cenzurată în prezenta cale extraordinară de atac."(decizia nr. 277/RC din 30 iunie 2016, decizia nr. 234/RC din 26 iunie 2018 publicată pe scj.ro, încheierea nr. 104/RC din 26 februarie 2025)

Prin urmare, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curți precizează că invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situație care nu se regăsește în speță, fapt ce atrage nerespectarea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de persoana interesată A. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 948 din data de 08 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - sectia penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta persoană interesată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de persoana interesată A. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 948 din data de 08 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenta persoană interesată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2025.