ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 674/2025

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015, printre altele, s-au respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Dâmbovița și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 770/08.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen.; proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen.; cu aplicarea art. 38 alin. (91) C. pen., (fapte constând în aceea că, în perioada 2010 - sfârșitul anului 2014, împreună cu inculpații B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea infracțiunii de proxenetism, recrutând tinere fete pe care le-au determinat să practice prostituția în folosul lor, facilitându-le totodată acest lucru și obținând importante foloase materiale (bani), tinerele fiind exploatate în afara teritoriului României, în Olanda-Amsterdam și Belgia-Antwerpen, rețeaua de prostituție a grupului infracțional organizat cuprinzând, în timp, mai multe tinere fete);

În sarcina inculpatului A. s-a reținut că a obținut foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către O. în Olanda. În cursul anului 2014, s-a reținut că a recrutat în același scop pe P., pe care a transportat-o și cazat-o mai întâi în Belgia, iar apoi în Marea Britanie și Olanda. În Belgia, aceasta a fost cazată împreună cu inculpatul L. și Q.. Aceste aspecte, conform rechizitoriului, sunt dovedite de declarațiile martorilor N., R., P., S. (martor cu identitate protejată), de interceptările din cursul anului 2014.

S-a mai constatat că acest inculpat nu a avut un loc de muncă ori o sursă legală de venit, însă în anul 2014 a înființat societatea comercială "T." S.R.L. în comuna Lungulețu, județul Dâmbovița, din verificarea documentelor contabile ale acesteia rezultând că inculpatul a împrumutat societatea cu suma totală de 25.480 RON fără a retrage nimic până la sfârșitul anului 2014, neavând nici profit.

Instanța de control judiciar a apreciat că în mod corect instanța de fond a concluzionat ca fiind certă și suficient probată existența și activitatea grupului, totodată că activitatea acestuia se desfășoară doar pentru anul 2014, în analiza acestui aspect urmând să fie în continuare cercetat dacă în cauză este corect reținută în sarcina inculpaților infracțiunea de grup infracțional organizat.

În ceea ce privește existența infracțiunii de grup infracțional organizat, Curtea de apel, în acord cu cele reținute de instanța de fond, a apreciat că sunt întrunite condițiile de existența ale acestuia.

Referitor la perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, instanța de control judiciar, în acord cu cele reținute de instanța de fond, a considerat că este probează cu certitudine desfășurarea acesteia începând cu anul 2014, existând posibilitatea coroborării probelor administrate în cauză doar raportat la acest interval, deși, într-adevăr există referiri cu privire la anul 2010, acestea nu sunt suficiente pentru a ajunge la o concluzie în sensul reținerii și acestei perioade infracționale.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, Curtea de apel a apreciat că în mod corect a fost reținută săvârșirea acestei fapte de către inculpați, existând un probatoriu solid administrat în acest sens.

În ceea ce privește aspectul lipsei dublei incriminări, având în vedere că activitatea s-a desfășurat pe teritoriul unor state în legătură cu care nu s-a realizat o examinare a legislației sub acest aspect, Curtea de apel a considerat că nu se poate reține în cauză aplicabilitatea art. 9 alin. (2) C. pen., în condițiile în care în mod evident o parte din actele de executare au avut loc pe teritoriul României (spre exemplu, actele prin care inculpații au luat legătura cu "fetele", le-au convins prin promisiunea de facilitare a integrării în activitatea lucrativă de prostituție la vitrină, prin primirea de bani de la acestea, cu orice titlu, bani obținuți ca urmare a practicării activității anterior descrise), astfel că se aplică legea penală română, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (4) C. pen., respectiv aplicarea principiului teritorialității legii penale române, nemaifiind necesar o verificare a altor aspecte de legalitate.

Împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație condamnatul A..

Dosarul având ca obiect contestația declarată de condamnatul A. a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, fiind acordat termen aleatoriu la data de 14 octombrie 2025.

Persoana condamnată, în cererea olografă, a menționat că a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., întrucât în decizie "nu se menționează când a fost începută infracțiunea, precum este descrisă în actul de sesizare și din actele depuse la dosar și totodată din declarația martorilor, actele depuse de către O. dovedesc începerea practicării prostituției pe teritoriul Olandei."

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate de condamnatul A., fiind atacată o hotărâre definitivă pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Apărătorul desemnat din oficiu a susținut că această contestație este formulată potrivit legii și a solicitat respingerea excepției invocate de procuror.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege. Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie. În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestației la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. prevede că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în înțelesul art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., poate fi prima instanță de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentință, sau, după caz, instanța de apel ori de recurs în casație, când aspectul ce se urmărește a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 770/08.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, hotărârea contestată.

Având în vedere că o hotărâre pronunțată în apel are caracter definitiv, se constată că persoana condamnată a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Pe cale de consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 de RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 598 din data de 11 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 de RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2025