ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1049/A/2025 din 13 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12 pronunțată la data de 14.01.2025 de Tribunalul Cluj, printre altele, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., cu antecedente penale, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) teza finală din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 67 rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsa complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a comunica direct sau indirect pe nicio cale, pe o perioadă de 4 ani, cu numiții: B., C., D., E., F., G., H..

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), alin. (3) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a comunica, direct sau indirect pe nicio cale cu numiții: B., C., D., E., F., G., H..

În temeiul art. 44 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost comisă în stare de pluralitate intermediară de infracțiuni față de condamnarea la pedeapsa finală de 9 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 79/14.03.2022 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare la data de 13.04.2022.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 79/14.03.2022 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare, la data de 13.04.2022.

A fost descontopită pedeapsa finală de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 79/14.03.2022, a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare la data de 13.04.2022, în elementele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, înlăturând sporul: pedeapsa de 7 luni închisoare (sp nr. 170/15.06.2020 a Judecătoriei Turda def prin neapelare la data de 07.07.2020) și pedeapsa de 6 luni închisoare (sp nr. 79/14.03.2023 a Judecătoriei Turda definitivă prin neapelare la data de 13.04.2022) și s-a menținut anularea suspendării executării pedepsei de 7 luni închisoare (sp nr. 170/15.06.2020 a Judecătoriei Turda definitivă prin neapelare la data de 07.07.2020) dispusă cu autoritate de lucru judecat prin sp nr. 79/14.03.2022 a Judecătoriei Turda def prin neapelare la data de 13.04.2022.

În temeiul art. 96 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen. și Decizia R.I.L. a Î.C.C.J. nr. 7/2020, a fost contopită pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicând pedeapsa de 6 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celor două pedepse, respectiv 5 luni și 10 zile închisoare, rezultând pedeapsa finală de 6 ani, 5 luni și 10 zile închisoare pe care inculpatul o va executa în regim de detenție conform art. 60 C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 67 rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a comunica, direct sau indirect pe nicio cale, pe o perioadă de 4 ani, cu numiții B., C., D., E., F., G., H., ce se execută conform art. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a comunica, direct sau indirect pe nici o cale, cu numiții B., C., D., E., F., G., H., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) și pct. 36 din anexa la Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi, în vederea adăugării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea inculpatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea si stocarea in S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 399 alin. (1) și art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 211 și art. 215 C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- S.T. Cluj din data de 19.12.2023 (în dosar nr. x/2023), menținută de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj, prin încheierea penală nr. 214/07.02.2024 (definitivă prin necontestare) și de către instanța de judecată în mod succesiv, prin încheierile penale nr. 58/28.03.2024, nr. 99/16.05.2024, nr. 150/27.06.2024, nr. 199/14.08.2024, nr. 236/25.09.2024 și nr. 306/18.11.2024 (definitive).

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea inculpatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea si stocarea in S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantității de 1,35 grame substanță care conține 3-Chlorometcathinone (3-CMC), introdusă într-o punguță din material plastic transparent cu ziplock (proba înaintată), ambalată și sigilată cu sigiliul MAI cu nr. 18810 și predată organelor de cercetare penală conform procesului-verbal nr. x/14.06.2023 și dovezii seria și nr. x - dosar tribunal vol I.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) rap la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a următoarelor sume: 2800 de RON și respectiv 1050 RON obținuti in urma vânzării drogurilor de mare risc.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 249 alin. (1), (2), (4), (5) C. proc. pen. cu referire la Decizia R.I.L. a Î.C.C.J. nr. 19/2017, s-a dispus luarea măsurii asigurării constând în sechestru asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului în vederea garantării confiscării speciale și a executării cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În esență, în fapt s-a reținut că inculpatul A., în perioada 2019 - august 2023, fără a se putea stabili cu exactitate datele, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut și/sau oferit droguri de mare risc sare de prizat (3 CMC) după cum urmează: în anul 2019, de 20 de ori, contra sumei de 100 de RON per plic, de fiecare dată un plic, numitului B.; în anul 2022, o singură dată, contra sumei de 200 de RON, două plicuri, numitului B.; în vara anului 2022, de 6 ori, contra sumei de 100 de RON per plic, de fiecare data câte un plic, numitului C.; în vara anului 2019, într-o singură situație, cu titlu gratuit, sub forma unor "linii de prizat", numitului D.; în perioada 2020-2022, cu titlu gratuit, de 5 ori, sub forma unor "linii de prizat numitului E.; în perioada 2021- aprilie 2023, cu titlu gratuit, sub forma a 20 de "linii de prizat", numitului F.; în perioada iunie- august 2023, de 5 ori, de fiecare dată câte 3 plicuri, contra sumei de 50 de RON per plic, martorului G.; în perioada iunie- august 2023, o singură dată, cu titlu gratuit, trei pietricele de 3-CMC, martorului H.; în luna mai a anului 2023, cu titlu gratuit sub forma unei "linii de prizat", 3-CMC, martorului F.; la data de 20.05.2023 a deținut și a vândut cu suma de 300 de RON investigatorului sub acoperire cu nume de cod "I.", prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod " J.", cantitatea de 1,58 grame 3-CMC(3-Cloromethcathinone), drog de mare risc înscris în Tabelul -Anexă nr. 1 din Legea 143/2000.

Împotriva acestei hotărâri, printre alții, a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1049/A din data de 13 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 12 din data de 14 ianuarie 2025 pronunțată de către Tribunalul Cluj, pe care a desființat-o în parte și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. de la pedeapsa de 6 ani închisoare la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a refăcut operațiunea de contopire cu pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 79/14.03.2022 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare, repunând în individualitatea lor pedepsele componente de 7 luni închisoare și 6 luni închisoare.

Conform art. 96 alin. (5), art. 44 alin. (2) din C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu componentele antemenționate - 7 luni și 6 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 5 ani, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor, respectiv 4 luni și 10 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani 4 luni și 10 zile închisoare.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat cu prezentele apeluri au rămas în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 1049/A din data de 13 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a fost comunicată, printre alții, către inculpatul A. la data de 19.06.2025.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 19.07.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penală nr. 1049/A din data de 13 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 09.07.2025.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către inculpații K. la data 12.07.2025, 08.08.2025, L. la data de 18.08.2025, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la data 13.08.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 21.10.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., și în temeiul art. 448 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și achitarea inculpatului, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În primul rând, a apreciat neîntemeiat faptul că instanța, din ansamblul probator, a înlăturat declarațiile date de martorii F. și B., date în cursul cercetării judecătoreștii, întrucât nu ar fi corespuns adevărului și Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj s-ar fi sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, considerând că pentru aflarea adevărului și respectarea principiului echității și egalității armelor, trebuiau înlăturate ambele declarații sau cel puțin aprecierea acestora în favoarea inculpatului, întrucât art. 4 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că în cazul existenței un dubiu cu privire la un mijloc de proba, acesta se interpretează în favoarea inculpatului.

În al doilea rând, instanța nu a evaluat în mod corect ansamblul probator, apreciind că în mod greșit a evaluat proba reprezentată de declarația colaboratorului sub acoperire, aducând-o chiar în principal ca argument și suport probator, în luarea deciziei, întrucât a fost părtinitoare, faptul că anterior luării declarației, inculpatul împreună cu toate persoanele din sală au fost scoși afara în vederea identificării persoanei audiate, rămânând în sală numai reprezentantul Ministerului Public, iar aceste aspecte conduc mai mult decât evident la suspiciunea imparțialității instanței, dar și a controlului procurorului asupra acestuia.

În privința actelor materiale nu există nicio probă că substanța cristalizată de culoare albă care se consuma prin prizare și care era oferită de inculpat, conținea droguri de risc sau de mare risc sau chiar substanța psihoactivă. Niciodată substanța respectivă, pretins a conține droguri de risc sau de mare risc, nu a fost expertizată pentru a se stabili compoziția chimică și singurele probe că acea substanță ar conține droguri de risc sau de mare risc sunt chiar declarațiile martorilor cumpărători, în care arată aceștia invariabil că știau că achiziționează droguri de risc sau de mare risc, întrucât erau consumatori de astfel de substanțe.

În lipsa unor explicații convingătoare și a unei trimiteri la probe nu a reușit să înțeleagă mecanismul logico-juridic prin care s-a ajuns la concluzia că în plicuri sau ce se oferea de prizat sunt substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive și droguri de mare risc.

În ceea ce privește trimiterile din cuprinsul rechizitoriului, preluate și în cuprinsul deciziei apelate, la depozițiile martorilor martori care afirmă că au cumpărat de la inculpat droguri de mare risc și/sau substanțe, a susținut că afirmațiile martorilor nu sunt susținute de nicio altă probă. În plus, a insistat asupra inexistenței infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în lipsa unei analize care să stabilească, cu certitudine, conținutul chimic al substanței comercializate, or, premisa este una validă și coerentă.

Cu titlu general, este neîndoielnic faptul că pentru determinarea conținutului constitutiv al infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2600, devine organică stabilirea cu precizie a naturii substanței, iar unei fapte nu i poate fi determinată tipicitatea, în absența unor elemente obiective și subiective esențiale.

În opinia sa, o condamnare în cauză în ceea ce-l privește în situația în care nu există suficiente dovezi pentru a conchide că acesta este implicat în activitatea infracțională de care este acuzat, instanța întemeindu-și soluția pe depoziții ale martorilor care în cauza prezentă conțin afirmații generice, bazate pe zvonuri și speculații iar convorbirile interceptate oferă doar elemente trunchiate, necoroborate cu alte probe, nu susțin acuzarea.

Mai mult decât atât, în condițiile în care la dosarul cauzei nu se află un probatoriu concludent care să vizeze aspecte concrete privind cu titlu de exemplu împrejurarea dacă asupra inculpatului au fost găsite droguri, dacă acesta a fost surprins pe înregistrările video traficând sau dacă a intrat în contact direct cu investigatorii sub acoperire pentru oferirea de droguri, mai mult, în conformitate cu ari 103 alin. (3) din C. proc. pen. hotărârea de condamnare nu se poate întemeia într-o măsură determinantă pe declarațiile investigatorilor sub acoperire sau ale colaboratorilor.

Înalta Curte, verificând cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Se constată că cererea de recurs în casație îndeplinește și cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, domiciliul, precum și semnătura persoanei care exercită recursul în casație.

Raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, Înalta Curte notează prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte a reținut că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situații în care fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea.

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că deși recurentul și-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., din modul în care acesta a formulat motivele de recurs în casație rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casație invocat.

În concret, se reține că motivele invocate în cererea de recurs în casație vizează reevaluarea probatoriului administrat în cursul judecății și o presupusă încălcare a obiectului judecății de către prima instanță și instanța de control judiciar prin modul de administrare și interpretare a probatoriului.

Or, solicitarea de reapreciere a probatoriului administrat, cu consecința schimbării situației de fapt reținută de instanța de apel, înlăturarea probelor și reaprecierea acestora nu se subsumează cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel, în condițiile în care presupune un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel și nu pot fi cenzurate, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar,

Formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat atrage nerespectarea condiției de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. De altfel, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speță.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casație coroborat cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1049/A/2025 din 13 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1049/A/2025 din 13 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.