ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de partea civilă A. împotriva deciziei penale nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1252/15.10.2024 a Judecătoriei Brăila s-a dispus, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 213 alin. (1) din C. pen., condamnarea inculpatului B., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere.

De asemenea, în baza art. 65 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa în măsura în care pedeapsa principală va deveni executabilă.

În baza dispozițiilor art. 91 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) din C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 94 din C. pen., s-a încredințat Serviciului de Probațiune Brăila supravegherea inculpatului B..

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brăila, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, iar în temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat acesta să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Consiliului Local Municipal Brăila - Serviciul de utilitate publică "C." Brăila sau în cadrul Bibliotecii Județene "D." Brăila, pe o perioadă de 120 de zile, instituția urmând a fi stabilită de către consilierul de probațiune.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) din C. pen., s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, atrăgându-i atenția cu privire la consecințele care vor urma dacă inculpatul nu respectă cu rea-credință măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile stabilite de instanță pe perioada termenului de supraveghere sau dacă săvârșește o nouă infracțiune în acest termen.

În baza art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 1357 C. civ., a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă A., ca neîntemeiată.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B., în folosul statului, a sumelor de 8.232 GPB și 60.030 euro (echivalentul în RON la data plății).

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata către stat a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, din care suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli din cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul B. și persoana vătămată A..

Prin decizia penală nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B. și de persoana vătămată A. împotriva sentinței penale nr. 1252/15.10.2024 a Judecătoriei Brăila.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Galați, a sumei de 500 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în faza procesuală a apelului (av. E.).

În baza art. 275 alin. (2) și (4) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre apelanți la plata către stat a câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație partea civilă A., la data de 17 iulie 2025, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație formulată de partea civilă A. a fost comunicată parchetului și inculpatului, fiind respectate dispozițiile art. 439 din C. proc. pen.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 08 august 2025.

Prin cererea de recurs în casație, recurenta parte civilă A. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei și rejudecarea cauzei de către instanța de apel cu consecința înlăturării nelegalității produse. Astfel, se arată că în cadrul procesului penal, s-a constituit parte civilă cu suma de 70000 euro sau 60000 euro și 8232 lire sterline GBP, cerere care i-a fost respinsă de instanța de fond, pe motiv că aceasta ar fi imorală și contravine normelor de conviețuire socială, iar infracțiunea de proxenetism nu este susceptibilă de a genera un prejudiciu.

De asemenea, a precizat că instanța de apel i-a respins pretențiile sale pe motiv că nu sunt legitime întrucât contravin normelor imperative ale legii și regulilor de conviețuire socială, sumele de bani solicitate având o proveniență ilicită. Astfel, recurenta a apreciat că instanța de apel a denaturat condiția legală a legitimității interesului la acțiune.

În plus, recurenta a subliniat că potrivit instanței supreme, interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic, ceea ce rezumă condițiile interesului asupra recuperării sumelor pe care subiectul activ al infracțiunii de proxenetism, le-a obținut în urma exploatării sexuale a victimei.

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurenta parte civilă A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurenta parte civilă A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 din C. proc. pen., acesta a atacat cu recurs în casație decizia penală nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, având calitatea de parte civilă în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) din C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., având în vedere că partea civilă a declarat apel în cauză, care a fost respins de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele și domiciliul recurentei, hotărârea care se atacă și semnătura recurentei.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație, în ceea ce privește condiția cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că recurenta-parte civilă A. a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce privește criticile recurentei sub aspectul soluționării laturii civile, se constată că este supusă analizei instanței de recurs în casație temeinicia hotărârilor instanțelor de fond și apel, Înalta Curte nefiind abilitată, în acest cadru procesual, să reaprecieze asupra întinderii și suficienței despăgubirilor acordate ori a criteriilor evaluate sub acest aspect, aspecte care au fost analizate în fond și în apel și reținute cu caracter definitiv de instanța de apel, atribut ce aparține exclusiv instanței de fond și, respectiv, instanței de apel.

În atare condiții, se observă că pe calea recursului în casație promovat, recurenta parte civilă A. a invocat formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., deoarece din modul în care acesta a formulat motivele de recurs în casație rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casație invocat și nici nu au aptitudinea de a fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare enumerate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Așadar, întrucât motivele prezentate de recurentă nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. și nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu este îndeplinită.

Se mai impune precizarea că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de partea civilă A. împotriva deciziei penale nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de partea civilă A. împotriva deciziei penale nr. 759/A din data de 30 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2025.