ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196 din 07.02.2025, pronunțată de Judecătoria Galați, secția penală s-a dispus, în temeiul art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., condamnarea inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta pe o perioadă de 3 ani, iar în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea aceluiași drept, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 97 din C. pen., s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 210/2017 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1164/07.11.2017 a Curții de Apel Galați.

În temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, dispusă în cauză, cu cea de 3 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 210/2017 a Tribunalului Galați, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cea de a doua pedeapsă, respectiv un spor de 10 luni, în final inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (3) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta pe o perioadă de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., aplicată pe lângă pedeapsa principală prin sentința penală nr. 210/2017 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1164/07.11.2017 a Curții de Apel Galați, urmând ca inculpatul să execute doar pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., respectiv de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 210/2017 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1164/07.11.2017 a Curții de Apel Galați, și emiterea mandatului de executare al închisorii, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 210/2017 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1164/07.11.2017 a Curții de Apel Galați, care nu sunt contrare.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat art. 19 raportat la art. 25, 20 din C. proc. pen. cu referire la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

Prin decizia penală nr. 738/A din 27.06.2025, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. și de partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 196/07.02.2025, pronunțată de Judecătoria Galați.

Împotriva deciziei penale nr. 738/A din 27.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul A..

Inculpatul A. nu a înțeles să indice vreunul din cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație, a invocat că hotărârea de condamnare se întemeiază pe declarațiile contradictorii ale persoanei vătămate, declarațiile martorilor oculari sunt incerte, iar raportul de constatare al comportamentului simulat în privința inculpatului a concluzionat că nu a fost detectat comportament simulat. A considerat că instanța de apel a ignorat, în mod nejustificat, probele propuse și interpretarea apărării, respingând implicit argumente pertinente privind lipsa de pericol social concret al faptei și absența unei intenții infracționale, sub forma intenției directe sau indirecte.

De asemenea, a invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., apreciind că hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât s-a bazat pe probe administrate cu încălcarea gravă a dispozițiilor legale privind coroborarea acestora și examinarea contradictorie, instanța acordând o valoare probatorie prioritară unei declarații subiective, în detrimentul altor probe obiective.

Totodată, a apreciat că, în temeiul art. 438 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel formulate, omițând să analizeze expres cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

S-a mai susținut că prin menținerea unei soluții de contopire pronunțate de o instanță de fond inferioară celei care a aplicat pedeapsa inițială, s-a adus atingere principiului securității juridice și autorității de lucru judecat. În acest sens, a apreciat că, potrivit art. 438 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în măsura în care contopirea pedepselor a fost realizată de un complet necompetent material, hotărârea este nulă absolut, iar instanța de apel ar fi trebuit să constate acest viciu fundamental și să dispună casarea hotărârii.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula; iar potrivit art. 440 alin. (2), dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

În cadrul procesual al recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanțele de fond și apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii.

Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privința evaluărilor în drept ce pot fi devoluate și acestea sunt limitate, prin voința legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres și limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluția reglementării în sensul restrângerii devoluțiunii admisibile și analiza jurisprudenței aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinței legiuitorului și aduce în sfera cenzurii instanței elemente extrinseci, generând caracterul de soluție nelegală deciziei pronunțate în recursul în casație.

Recursul în casație declarat în prezenta cauză este inadmisibil. Astfel cum s-a expus anterior, în acest cadru procesual instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt sau chiar de drept, ce nu se circumscrie cazurilor expres reglementate este considerată intrată în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație.

Prealabil, Înalta Curte constată că inculpatul a formulat calea extraordinară de atac prin intermediul apărătorului său, avocat C., fără a depune la dosar împuternicirea acordată acestuia în vederea redactării și depunerii recursului în casație. Instanța a încercat să ia legătura cu apărătorul pentru a depune delegația care a stat la baza împuternicirii sale să formuleze calea de atac, însă apărătorul nu a înțeles să complinească lipsurile, sens în care se apreciază că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege.

În egală măsură, instanța de recurs reține că potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora. Inculpatul a indicat în cuprinsul cererii dispozițiile art. 438 lit. c), e) și f) din C. proc. pen., prevederi ce nu se regăsesc în normele procesual penale, respectiv articolul menționat nu cuprinde o asemenea sistematizare (prevede puncte de la 1 la 14 și alineate). Ca urmare, se va considera că inculpatul nu a înțeles să invoce vreunul din cazurile de casare expres și limitativ impuse de dispozițiile art. 438 din C. proc. pen.

Pe de altă parte, analizând motivele cererii de recurs în casație, acestea nu pot fi incluse în cazurile limitativ reglementate. Prin motivele indicate în cererea de recurs, inculpatul critică modalitatea de apreciere a probelor realizată de instanța de apel și aptitudinea materialului probator de a susține acuzațiile, aspecte ce, astfel cum s-a arătat anterior, nu pot fi cenzurate de instanța de recurs în procedura pendinte.

În ceea ce privește omisiunea pronunțării asupra unor solicitări punctuale formulate de inculpat în cursul judecății în apel, se constată că o asemenea analiză excedează prezentului cadru procesual limitat strict la cazurile de casare. Totuși, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate invocată a fost analizată de instanța de fond, Judecătoria Galați dispunând, prin încheierea din data de 7 februarie 2025, admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. (dintr-o eroare materială evidentă în dispozitiv este menționat art. 396 din C. pen.).

Cu privire la criticile referitoare la posibilitatea unei instanțe inferioare de efectua operațiunea de contopire cu o pedeapsă pronunțată de o instanță superioară, Înalta Curte constată că nici acestea nu pot face obiectul evaluării instanței de recurs întrucât nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Totuși, Înalta Curte, fără o analiză exhaustivă asupra problematicii, enunță dispozițiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei, respectivm asupra contopirii (în faza de executare), este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Față de aceste aspecte, se constată că motivele invocate nu se circumscriu vreunui caz de casare, drept pentru care instanța urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 738/A din data de 27 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 738/A din data de 27 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2025.