ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

23.12.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 23 decembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ce formează obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 332/12.11.2025, pronunțată de Judecătoria Salonta, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 50 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepția privind necompetența materială a Judecătoriei Salonta, invocată de către judecătorul de cameră preliminară din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petenții A., identificat prin CNP x și B., identificată prin CNP x cu domiciliul procesual ales la sediul apărătorului ales, în Oradea, str. x, Jud. Bihor, împotriva soluției de clasare dispusă prin rechizitoriul din data de 31.01.2024 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a ordonanței de respingere a plângerii nr. 12/II.2/2024 din 19.03.2024 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Judecătoria Salonta a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 31.01.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați, cât și clasarea cauzei, printre alții, față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, faptă prev. de art. 47 raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., prin folosirea de mijloace frauduloase, instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 raportat la art. 321 C. pen., fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, dar și față de suspecta B. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., prin folosirea de mijloace frauduloase, instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 raportat la art. 321 C. pen., fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Totodată, s-a reținut că împotriva dispoziției de clasare mai sus menționate, petenții A. și B. au formulat plângere, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin ordonanța nr. 12/II.2/2024 din data de 19.03.2024 a procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, fiind menținută dispoziția de clasare emisă în dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În continuare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta a reținut că în dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-au efectuat cercetări privind săvârșirea de către mai multe persoane, printre care și un avocat (inculpatul C.) și un notar public (inculpatul D.), a mai multor infracțiuni, împrejurare ce a atras competența de efectuare a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

A mai reținut judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei că, deși soluția de clasare ce face obiectul cauzei s-a dispus față de persoane care nu dețin calitatea prevăzută de art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și pentru infracțiuni care sunt date în competența judecătoriei, dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost instrumentat unitar de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, întrucât în dosar figurau și persoane cu calitate specială (avocat, notar), cercetarea cauzei fiind unică și indivizibilă.

În opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta, această unitate de urmărire penală atrage și menținerea competenței materiale a instanței corespunzătoare nivelului parchetului care a instrumentat cauza, chiar și pentru soluțiile dispuse față de persoanele fără calitate, măsură necesară pentru a evita fragmentarea cauzei și riscul de soluții contradictorii.

S-a subliniat că a admite contrariul ar însemna ca, în același dosar, plângerile împotriva soluțiilor de clasare să fie soluționate de instanțe diferite (Curtea de Apel pentru persoanele cu calitate, Judecătoria pentru cele fără calitate), în condițiile în care în cauza pendinte s-au dispus soluții de clasare și față de persoanele care au atras competența de efectuare a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În plus, s-a reținut că o interpretare contrară ar duce la situația paradoxală în care două instanțe diferite (Curtea de Apel și Judecătoria) ar controla, în același dosar, actele aceluiași procuror, contrar principiului bunei administrări a justiției care impune respectarea principiilor fundamentale ale procesului penal, între care se înscrie și coerența actelor de urmărire penală și judecată și asigurarea unui cadru unitar de soluționare.

Totodată, s-a reținut că în situația în care prin rechizitoriul din data de 31.01.2024 s-ar fi dispus și trimiterea în judecată a petenților, competența de soluționare a cauzei în primă instanță ar fi aparținut Curții de Apel Oradea, iar nu unei alte instanțe inferioare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. și art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

II. Prin încheierea penală nr. 22/CP din data de 09 decembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepția de necompetență materială a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petenții A. și B. împotriva soluției de clasare dispusă prin rechizitoriul din data de 31 ianuarie 2024 emis în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și împotriva ordonanței de respingere a plângerii emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în data de 19 martie 2024 în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea și judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 C. proc. pen., îl constituie soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată, competența de soluționare a acesteia stabilindu-se prin raportare la infracțiunea/infracțiunile și persoana/persoanele în raport de care s-a dispus soluția contestată.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a reținut că în situația în care actul procurorului cuprinde mai multe soluții (de exemplu, se dispun mai multe soluții de clasare, iar soluțiile privesc mai multe persoane), competența se determină numai prin raportare la soluția atacată cu plângere, celelalte soluții de netrimitere ori trimitere în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care ar atrage competența altei instanțe, nu vor influența și competența de soluționare a plângerii.

În ceea ce privește competența după calitatea persoanei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a constatat că petenții A. și B. nu dețin niciuna din calitățile prevăzute de art. 38 C. proc. pen. pentru a fi atrasă competența curții de apel.

În ceea ce privește competența materială, s-a reținut că infracțiunile pentru care s-a dispus clasarea nu se regăsesc în cuprinsul art. 38 alin. (1) C. proc. pen., pentru a fi atrasă competența în primă instanță a curții de apel.

Astfel, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, a constatat că infracțiunile cu privire la care s-a dispus soluția de clasare în cauză sunt date de lege în competența materială a judecătoriei.

Totodată, a reținut că plângerea se impune a fi soluționată de judecătorul de cameră preliminară de la instanța competentă să judece cauza în primă instanță, chiar dacă soluția de clasare este emisă de o unitate de parchet superioară celei corespunzătoare acestei instanțe de judecată.

Așa fiind, analizând datele concrete ale speței prin prisma dispozițiilor care guvernează competența judecătorului de cameră preliminară, s-a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a cauzei aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Salonta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.12.2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 23.12.2025.

III. Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Salonta, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Prealabil, Înalta Curte reține că relevant sub aspectul stabilirii competenței este obiectul cauzei pendinte, iar astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în speță, petenții A. și B. au învestit judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Salonta cu o plângere formulată în procedura reglementată de dispozițiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. împotriva soluției de clasare dispusă prin rechizitoriul din data de 31.01.2024, emis în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Potrivit art. 340 (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Astfel, se reține că, prin rechizitoriul din data de 31 ianuarie 2024, emis în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus, printre altele, clasarea cauzei, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (prescripția) față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la înșelăciune, prin folosirea de mijloace frauduloase, prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 C. pen., fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., precum și clasarea cauzei față de suspecta B., în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (prescripția), pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prin folosirea de mijloace frauduloase, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen.

Înalta Curte constată că, în cazul în care, prin aceleași rechizitoriu, se dispun atât soluții de trimitere în judecată, cât și soluții de clasare, competența de a judeca plângerea împotriva soluției de clasare, formulată în baza art. 340 C. proc. pen., aparține judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă să judece cauza în primă instanță în raport cu infracțiunile și calitatea persoanelor față de care s-a dispus clasarea, iar nu de instanța competentă să judece inculpații trimiși în judecată, având în vedere că trimiterea în judecată, respectiv clasarea sunt soluții cu natură și consecințe diferite, care presupun stadii procesuale distincte.

Plângerea formulată în temeiul art. 340 C. proc. pen. vizează așadar o soluție distinctă a procurorului față de cea de trimitere în judecată, având un obiect propriu și producând efecte limitate la situația juridică a petenților.

Caracterul unic și indivizibil al urmăririi penale nu poate conduce la extinderea competenței instanței stabilite pentru judecarea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, întrucât, așa cum s-a menționat anterior, procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen. este autonomă.

Totodată, Înalta Curte constată că dispozițiile privind prorogarea competenței sunt aplicabile, potrivit art. 45 alin. (2) C. proc. pen., numai în situația în care cauzele se află în faza de judecată și în același stadiu procesual.

Astfel, din examinarea actului de sesizare anterior menționat, Înalta Curte constată că petenții A. și B., față de care s-a dispus prin rechizitoriu o soluție de clasare, nu au nicio calitate din cele enumerate la art. 38 alin. (1) lit. c), d), e), f) și g) C. proc. pen., după cum nici infracțiunile cu privire la care s-a dispus soluția de clasare (înșelăciune, prin folosirea de mijloace frauduloase, fals intelectual, respectiv fals în declarații) nu sunt prevăzute de art. 38 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., care ar atrage competența în primă instanță, materială sau după calitatea persoanei, a curții de apel.

Ca atare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 35 C. proc. pen. care prevăd că judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, respectiv dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În acest sens, este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin încheierea penală nr. 188/23.04.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, a statuat că în situația în care actul procurorului cuprinde mai multe soluții de clasare care privesc persoane diferite sau în situația în care clasarea este dispusă prin rechizitoriu, competența se determină numai prin raportare la soluția atacată cu plângere.

De asemenea, prin încheierea penală nr. 578/14.12.2022, pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. x/2022, s-a reținut, în esență, că în cazul în care, prin aceleași rechizitoriu, cu privire la unii inculpați/unele fapte se dispune trimiterea în judecată, iar cu privire la alți inculpați/alte fapte, se dispune clasarea, competența de a judeca plângerea formulată în conformitatea cu dispozițiile art. 340 C. proc. pen., aparține judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă a judeca cauza în primă instanță în raport cu infracțiunile și calitatea persoanelor față de care s-a dispus clasarea, iar nu de instanța competentă să judece inculpații trimiși în judecată.

Deopotrivă, în doctrină s-a arătat că în ipoteza în care actul procurorului cuprinde mai multe soluții (de exemplu se dispun mai multe soluții de clasare, soluțiile privesc mai multe persoane sau când clasarea este dispusă prin rechizitoriu), competența se determină numai prin raportare la soluția atacată cu plângere; celelalte soluții de netrimitere în judecată ori trimiterea în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care ar atrage competența altei instanțe, nu vor influența și competența de soluționare a plângerii (M. Udroiu ș.a. C. proc. pen.. Comentariu pe articole. Ediția 3, Ed. C.H. Beck, București 2020, pag. 1801).

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petenții A. și B. în favoarea Judecătoriei Salonta, instanță căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.