ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 decembrie 2025

Deliberând asupra competenței de soluționare a căii de atac formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 110 din 19 august 2025 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, s-a recalificat contestația formulată de inculpatul A., ca fiind apel împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunțată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025 În baza art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., raportat la art. 50 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția penală, spre competentă soluționare a cauzei privind apelul formulat de inculpatul A., împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunțată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, prin care a fost respinsă cererii de acordare/prelungire a dreptului de circulație.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin încheierea de cameră preliminară din data de 09.07.2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta, în dosarul penal asociat, în temeiul art. art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a respins cererea inculpatului A., de prelungire, acordare a dreptului de circulație.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2023 din 31.03.2025 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, înregistrat pe rolul instanțe sub nr. x/2025, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

La data de 10.06.2025, inculpatul a formulat cerere prin care a solicitat acordarea, prelungirea dreptului de circulație.

În actul de sesizare, în esență, s-a reținut faptul că în data de 14.01.2023, în jurul orei 05:35, inculpatul A. ar fi condus autoturismul marca B. cu numărul de înmatriculare x, pe drumul public DJ 693B din direcția localitatea Liebling spre localitatea Iosif, județul Timiș, fiind sub influența alcoolului, rezultatul alcoolemiei în sânge fiind de 2,92 gr ‰ alcool pur în sânge - proba I la ora 08:20 și de 2,83 gr ‰ alcool pur în sânge - proba II la ora 09:20, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x din data de 11.10.2024 întocmit de IML Timișoara privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, acesta ar fi avut o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge la ora 05:35.

Instanța de fond a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Ordonanța de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în situațiile în care titularul a săvârșit anumite infracțiuni prevăzute în Legea nr. 286/2009, cu modificările ulterioare.

De asemenea, prima instanță a arătat că, în cazurile prevăzute expres în actul normativ, dovada înlocuitoare a permisului se eliberează fără drept de circulație. S-a mai reținut că, potrivit art. 111 alin. (4) din același act normativ, permisul se reține de către poliția rutieră în cazul în care conducătorul auto implicat într-un accident soldat cu deces sau vătămare corporală a încălcat o regulă de circulație, iar dovada înlocuitoare emisă poate fi cu sau fără drept de circulație, în funcție de natura încălcării respective.

Instanța fondului a reținut, de asemenea, că art. 111 alin. (6) conferă titularului permisului de conducere dreptul de a solicita prelungirea dreptului de circulație numai în ipoteza în care dovada înlocuitoare emisă are atașat dreptul de circulație, această posibilitate fiind reglementată expres prin modificările aduse de O.U.G. nr. 84/2024. Prima instanță a subliniat că aceste norme trebuie interpretate în strânsă legătură cu prevederile generale ale O.U.G. nr. 195/2002, care au ca scop asigurarea circulației fluente și sigure pe drumurile publice, protecția vieții și sănătății participanților la trafic, precum și protejarea drepturilor și intereselor legitime ale acestora, a proprietății publice și private, dar și a mediului.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a arătat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale, dreptul de a solicita prelungirea dreptului de circulație este limitat exclusiv la situația în care dovada înlocuitoare emisă permite circulația pentru o perioadă determinată de 15 zile, conform art. 111 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

În speță, s-a constatat că dovada seria x nr. x, emisă la data de 14.01.2023 de către IPJ Timiș - Poliția Orașului Deta, inculpatului A. i-a fost eliberată fără drept de circulație.

În consecință, nefiindu-i conferit niciun drept de a circula pe drumurile publice prin dovada înlocuitoare primită, inculpatul nu poate solicita prelungirea sau acordarea dreptului de circulație.

Prin urmare, în temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prima instanță a respins cererea inculpatului A. de prelungire sau acordare a dreptului de circulație.

Prin încheiere, prima instanță a menționat faptul că împotriva acestei hotărâri se poate formula contestație potrivit art. 347 alin. (1) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 04.08.2025, sub același număr de dosar penal asociat, respectiv 931/220/2025/a1.

Contestația a fost motivată în scris, arătând că probele biologice au fost recoltate cu întârziere, prima probă fiind prelevată la ora 08:20, iar a doua la 09:20, raportul de expertiză medico-legală indicând o alcoolemie "peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", fără a preciza o valoare exactă, fapt ce pune sub semnul întrebării certitudinea nivelului alcoolemiei la momentul presupusei fapte.

În motivare, contestatorul a evidențiat în primul rând lipsa unui pericol social concret, subliniind că în absența unor elemente suplimentare de pericol, precum producerea unui accident, existența unor victime, comportament agresiv sau recidivă, menținerea interdicției de a conduce nu se justifică. A arătat că nu are antecedente penale, nu a provocat accident cu victime și a cooperat cu autoritățile.

În esență, a solicitat admiterea contestației împotriva încheierii din data de 09.07.2025, redarea dreptului de a conduce pe durata judecării cauzei, iar în subsidiar, dispunerea unei redări limitate, de exemplu doar pentru traseele familiale și profesionale. De asemenea, a cerut o reanaliză a pericolului social concret, având în vedere lipsa unei alcoolemii exacte și în baza împrejurărilor personale prezentate, temeiuri de drept pe care le-a invocat pentru susținerea poziției sale.

Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor indicate de contestatorul-inculpat și sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a constatat că inculpatul a înțeles să formuleze contestație împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta în dosarul penal asociat.

Prin această încheiere, judecătorul a respins cererea formulată de inculpat privind prelungirea/acordarea dreptului de circulație raportat la prevederile art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 și a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, a dispus comunicarea încheierii șefului Serviciului Poliției Rutiere din cadrul IPJ Timiș.

Judecătorul de cameră preliminară a indicat în cuprinsul încheierii calea de atac împotriva acesteia ca fiind contestație potrivit art. 347 alin. (1) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a formulat contestație care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș.

La termenul de judecată, contestatorul a precizat că înțelege să mențină contestația formulată, astfel că din oficiu, Tribunalul a pus în discuție necesitatea calificării căii de atac și a competenței în soluționarea acesteia.

Sub acest aspect, Tribunalul a reținut că potrivit art. 342 din C. proc. pen. "obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală". Verificarea legalității administrării probelor și a legalității actelor efectuate presupune verificarea condițiilor impuse în Titlul IV din Partea Generală a C. proc. pen., intitulat "Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii", respectiv verificarea faptului dacă actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au realizat ori nu cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute în art. 281 - 282 din C. proc. pen.

Referitor la alte cereri adiacente (precum și soluționarea unor cereri care au ca obiect dreptul de circulație pe drumurile publice), Tribunalul a reținut că după sesizarea instanței cu actul de trimitere în judecată, cauza se află în faza camerei preliminare, competența aparținând judecătorului de cameră preliminară.

Așadar, inculpatul a formulat după sesizarea instanței, o cerere prin care a solicitat prelungirea sau acordarea dreptului de circulație, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond respingând cererea.

Tribunalul a observat că soluționând cererea inculpatului privind dreptul de circulație, judecătorul de la primă instanță a menționat că în cauză soluția pronunțată ar fi suspusă căii de atac prevăzute de art. 347 alin. (1) din C. proc. pen.

Potrivit art. 347 alin. (1) din C. proc. pen., "în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) - (42), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor".

Această normă juridică de drept procesual penal, stabilește calea de atac doar în ceea ce privește încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în urma verificării competenței și legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, nu și a altor cereri precum cea care face obiectul cauzei, pentru care legea instituie regula de drept comun în materie, respectiv odată cu fondul.

În acest context, în opinia completului Tribunalului, calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede în mod expres, dispozițiile art. 347 alin. (1) din C. proc. pen. ori art. 425

1

din C. proc. pen., fiind aplicabile în situația în care pentru contestațiile expres prevăzute de lege nu este reglementată și o procedură de soluționare.

Întrucât dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și C. proc. pen., nu prevăd expres o cale de atac în ipoteza unei soluții pronunțate în temeiul art. 116 (în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății), atunci se aplică regula de drept comun al măsurilor dispuse pe parcursul judecății, respectiv odată cu fondul.

Indicarea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală reprezintă o încălcare a principiului legalității căilor de atac, sens în care se impune recalificarea căii de atac menționate în cuprinsul încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunțată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, din contestație în calea de atac odată cu fondul.

Cât privește competența în soluționarea căilor de atac privitoare la hotărârile primei instanțe în cauzele în care se dispune trimiterea în judecată, atunci când soluționează fondul și se dezinvestește, legea instituie calea de atac a apelului care este de competența curții de apel.

În aceste condiții, în baza art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., raportat la art. 50 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția penală, spre competentă soluționare a cauzei privind apelul formulat de inculpatul A., împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunțată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, prin care a fost respinsă cererii de acordare/prelungire a dreptului de circulație. Cu privire la analiza pe fond a căii de atac promovate de către inculpatul A. față de respingerea cererii sale de a conduce pe drumurile publice, urmează a se pronunța Curtea de Apel Timișoara, ca instanță competentă material și teritorial.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 26.08.2025, sub același număr de dosar penal asociat, respectiv 931/220/2025/a1.

Prin decizia penală nr. 834/A din 5 noiembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a recalificat cererea formulată de inculpatul A., împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunțată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, din apel în contestație.

În baza art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu. În temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 47 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației formulate de petentul A. în favoarea Tribunalului Timiș. În temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a constatat conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Analizând actele dosarului, Curtea a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, înregistrat la data de 03.04.2025 pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. x/2025, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

La data de 10.06.2025, inculpatul a formulat o cerere prin care a solicitat ridicarea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce un autovehicul, pe perioada desfășurării procesului penal, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 275 și urm. C. proc. pen., art. 14 CEDO, art. 8 CEDO.

Prin încheierea din data de 09.07.2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta, în baza art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, a respins cererea inculpatului de prelungire, acordare a dreptului de circulație, menționând că are posibilitatea de a formulat contestație, în temeiul dispozițiilor art. 347 alin. (1) C. proc. pen.

La data de 10.07.2025, inculpatul a formulat contestație împotriva încheierii din data de 09.07.2025 pronunțată de Judecătoria Deta, solicitând admiterea contestației, în temeiul art. 347 alin. (1) C. proc. pen. și redarea dreptului de a conduce pe perioada judecării cauzei.

Prin decizia penală nr. 1010/CONT/19.08.2025, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Timiș au recalificat contestația ca fiind apel, au admis excepția necompetenței materiale și au declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara.

La termenul de judecată din data de 05.11.2025, Curtea a pus în discuție corecta calificare juridică a cererii formulate, respectiv contestație.

Pentru a se dispune în acest sens se are în vedere faptul că inculpatul a formulat o cerere în procedura de cameră preliminară, procedură în care singura cale de atac prevăzută de dispozițiile legale este cea a contestației și nu a apelului.

Faptul că regula de drept comun a căii de atac împotriva măsurilor dispuse pe parcursul judecății o reprezintă aceea că pot fi atacate odată cu fondul nu poate fi aplicată în procedura de cameră preliminară, când este prevăzută expres de dispozițiile art. 347 C. proc. pen. calea de atac a contestației, intitulată astfel și de partea care a înțeles să o formuleze.

Totodată, s-a apreciat că opțiunea părții de a-și califica o cale de atac drept contestație nu se impune a fi recalificată din oficiu ca apel, mai mult, aceasta fiind calificată în mod corespunzător drept contestație față de stadiul procesual în care se regăsește cauza.

Pentru toate aceste considerente, s-a dispus recalificarea cererii formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunțată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, din apel în contestație și în baza art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Timiș, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Înalta Curte reține că prin rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, înregistrat la data de 03.04.2025 pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. x/2025, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

La data de 10.06.2025, inculpatul a formulat cerere prin care a solicitat acordarea, prelungirea dreptului de circulație.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 09.07.2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta, în dosarul penal asociat, în temeiul art. art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, s-a respins cererea inculpatului A., de prelungire, acordare a dreptului de circulație, împotriva acestei încheieri a formulat cale de atac inculpatul A..

Înalta Curte constată că Tribunalul Timiș este instanța competentă să soluționeze calea de atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de prelungire, acordare a dreptului de circulație formulată de inculpatul A., având în vedere stadiul procesual în care se regăsește cauza, respectiv în procedura de cameră preliminară, pe rolul Judecătoriei Deta, iar căile de atac formulate împotriva încheierilor pronunțate în procedura de cameră preliminară se soluționează de instanța ierarhic superioară, în speță Tribunalul Timiș.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a căii de atac formulată de inculpatul A. în favoarea Tribunalului Timiș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a căii de atac formulată de inculpatul A. în favoarea Tribunalului Timiș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 decembrie 2025.