ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 iulie 2025

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din data de 15.05.2025 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 47 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș în judecarea cererii de contestație în anulare formulate de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 108/27.04.2011 a Tribunalului Timiș pronunțate în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Timiș.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 429 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 din Legea nr. 255/2013, s-a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara.

Pentru a dispune astfel, în esență, Tribunalul Timiș a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 02.04.2025 sub nr. x/2025, petentul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 108/27.04.2011 pronunțate de Tribunalul Timiș, în temeiul art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În cauză, s-a reținut că prin sentința penală nr. 553 din data de 23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr. x/2010, contestatorul a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În urma apelului promovat de parchet, prin decizia penală nr. 108/2011 a Tribunalului Timiș a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, fiind dispusă condamnarea contestatorului A. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a apreciat că instanța competentă să soluționeze contestația în anulare este, de regulă, instanța de apel. În cauza de față, raportat la temeiul invocat de contestator, competența revine instanței de apel, în condițiile în care împotriva sentinței pronunțate în prima instanță a fost exercitată calea de atac a apelului. Cu toate că apelul a fost judecat de Tribunalul Timiș, s-a considerat că potrivit normelor de procedură de la data judecătii cauzei, instanța competentă să soluționeze contestația în anulare din prezenta cauză este Curtea de Apel Timiș.

Din modul de reglementare a dispozițiilor legale referitoare la contestația în anulare, reiese existența a două faze ale judecării acesteia. În prima fază, instanța competentă analizează admisibilitatea în principiu a acesteia (art. 431 C. proc. pen.), pentru ca, în ipoteza în care testul de admisibilitate este trecut, să procedeze la rejudecarea cauzei (art. 432 C. proc. pen.). Teoretic, instanța competentă sesizată cu o contestație în anulare are, în prima fază, două posibile soluții: a) admite în principiu contestația în anulare după verificarea condițiilor cerute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. sau b) după analizarea acelorași condiții, respinge în principiu contestația în anulare.

În cazul primei ipoteze, după admiterea în principiu a contestație în anulare, instanța competentă procedează la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare.

Raportat la cele menționate anterior, s-a arătat că, în cazul admiterii în principiu a contestației în anulare, în cauza de față tribunalul ar ajunge să soluționeze un apel, în condițiile în care, potrivit normelor de competență în vigoare, tribunalele nu au competența de a judeca apeluri împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorii, aceasta fiind dată în competența curților de apel, conform art. 38 alin. (2) C. proc. pen.

În plus, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată ori de către instanța competentă, dispusă după intrarea în vigoare a C. proc. pen., se desfășoară conform legii noi.

În consecință, Tribunalul Timiș a admis excepția de necompetență materială în judecarea cererii de contestație în anulare formulate de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 108/27.04.2011 pronunțată în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Timiș și a dispus trimiterea cauzei Curții de Apel Timișoara.

Prin decizia penală nr. 27/CA din data de 24.06.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Timișoara în temeiul art. 47 C. proc. pen.., a admis excepția de necompetentă materială a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu și în temeiul art. 50 C. proc. pen., rap. la art. 47 C. proc. pen.., a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A. în favoarea Tribunalului Timiș.

Totodată, s-a constatat ivit conflictului negativ de competență, dispunând în baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, în esență că, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere că în prezenta cauză privind pe condamnatul A. fapta a fost săvârșită și judecată sub imperiul C. proc. pen. anterior din 1968.

Potrivit dispozițiilor art. 25 C. proc. pen. din 1968, judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Conform art. 27 C. proc. pen. din 1968 ca instanță de apel, tribunalul judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță. La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul C. proc. pen.

Potrivit art. 8 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă. Per a contrario în cazurile hotărârilor deja pronunțate de prima instanță și rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen. se aplică prevederile C. proc. pen. din 1968.

Privitor la reținerea art. 14 din Legea 255/2013 care prevede că rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată ori de către instanța competentă, dispusă după intrarea în vigoare a C. proc. pen. se desfășoară conform legii noi, avut în vedere de Tribunalul Timiș în motivarea declinării competenței în favoarea Curții de Apel, instanța a apreciat că nu sunt aplicabile în speța de față având în vedere că prezenta cauză nu a fost trimisă spre rejudecare după intrarea în vigoare a legii noi, obiectul cauzei fiind contestație în anulare.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că potrivit art. 429 din Noul C. proc. pen. contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. Astfel, contestația în anulare întemeiată pe cazul prevăzute de art. 426 lit. b) C. proc. pen.. se judecă de către instanța care a soluționat apelul.

Având în vedere că petentul a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 108/27.04.2011 a Tribunalului Timiș, precum și dispozițiile art. 429 C. proc. pen. potrivit cărora contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere, iar instanța corespunzătoare să soluționeze contestația în anulare este Tribunalul care a pronunțat hotărârea, s-a considerat că în prezenta cauză nu poate fi atrasă competența materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei contestații formulate de către petentul A..

Prin urmare, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalul Timiș, constatându-se totodată conflictul negativ de competență ivit în cauză, astfel că s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

v

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 07.07.2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 17.07.2025.

Înalta Curte analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara cu privire la competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Timiș, pentru următoarele considerente:

În speță, contestatorul condamnat A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 108/27.04.2011 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2010, prin care a fost soluționat apelul împotriva sentinței penale nr. 553/23.11.2010 pronunțată în dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Deta, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal).

Sub aspectul competenței de soluționare a prezentei cauze având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A., Înalta Curte constată că se mențin neschimbate cele statuate deja de instanța supremă cu prilejul soluționării conflictului negativ de competență ivit între aceleași instanțe relativ la competența de soluționare a unei cereri de contestație în anulare formulată anterior de persoana în cauză, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. a) C. proc. pen., împotriva aceleași decizii penale. (Încheierea nr. 342/18.06.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023)

Înalta Curte reține astfel că hotărârea împotriva căreia contestatorul A. a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare a rămas definitivă în fața Tribunalului Timiș, iar nu în fața Curții de Apel Timișoara, instanță care, nefiind învestită în mod efectiv în calea ordinară de atac a apelului, nu a supus controlului său judiciar hotărârea de condamnare, și, prin urmare, nu poate soluționa o cale extraordinară de atac, câtă vreme hotărârea definitivă de condamnare a fost pronunțată sub imperiul legii penale anterioare, respectiv hotărârile rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen. sunt supuse prevederilor C. proc. pen. din 1968.

Competența materială de soluționare a contestației în anulare este determinată prin dispozițiile art. 429 C. proc. pen., care, în alin. (1) stabilește că, atunci când se întemeiază pe cazurile prev. de art. 426 lit. a) - h) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar în alin. (2) statuează că, în cazul invocării autorității de lucru judecat [cazul prev. de art. 426 lit. i) C. proc. pen..], aceasta se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, stabilesc că hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate rezultă că instanța competentă să judece contestația în anulare este instanța în fața căreia a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se cere, care, în cazurile prev. de art. 426 lit. a), c) - h) C. proc. pen., este întotdeauna instanța de apel, iar în cazurile prev. de art. 426 lit. b) și i) C. proc. pen., poate fi, după caz, prima instanță (în cazul hotărârilor rămase definitive prin neapelare sau ca urmare a retragerii/respingerii ca tardiv a apelului exercitat împotriva lor), sau instanța de apel, pentru hotărârile rămase definitive prin decizia instanței de apel.

Cum în speță, obiectul cauzei este constituit de contestația în anulare formulată de contestatorul A., întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 108 din data de 27.04.2011 pronunțată în dosarul penal nr. x/2010 de către Tribunalul Timiș - ca instanță de apel, hotărârea râmând definitivă prin decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că Tribunalul Timiș este instanța competentă material să soluționeze contestația în anulare de față, ca instanță care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se solicită.

Înalta Curte constată de asemenea că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 255/2013 care prevăd că rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată ori de către instanța competentă, dispusă după intrarea în vigoare a C. proc. pen. se desfășoară conform legii noi, întrucât această ipoteză nu se regășeste în cauză, obiectul cauzei fiind contestație în anulare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Timiș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul inculpat A. în favoarea Tribunalului Timiș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iulie 2025.