ÎCCJ, Decizia nr. 6/2025

Deliberând asupra apelului penal de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 din data de 6 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în dosarul nr. x/208/2024, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A, fiul lui (...), posesor al CI seria (...) nr. (...), eliberată de (...), la data de(...), CNP (...), născut la data de (...), cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, str.(...), jud. Mehedinți, la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului, pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, în condițiile dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus că, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, în cadrul Primăriei municipiului Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți sau al Primăriei comunei Șimian, jud. Mehedinți.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția condamnatului cu privire la dispozițiile art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei din faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 362 din data de 14 octombrie Judecătoriei Caransebeș, pronunțată în dosarul nr. x/208/2024, în temeiul art. 48 alin. (2) raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de inculpat.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, emis la data de 20.12.2023 în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2020, inculpatul A a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, la data de 10.05.2020, în jurul orei 07:45, a condus autoturismul marca Xcu numărul de înmatriculare (...), pe DN 6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova - Caransebeș, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice. Fiind oprit de către organele de poliție deoarece depășise limita de viteză maximă admisă pe respectivul sector de drum, conducând cu viteza de pe un sector de drum cu viteza maximă admisă de i-au solicitat documentele personale, prilej cu care inculpatul nu a prezentat permisul de conducere, astfel că a fost verificat în bazele de date, unde agenții au constatat că figura ca posesor al unui permis de conducere, însă avea dreptul de a conduce suspendat.

În argumentarea soluției dispuse, referitor la excepția necompetenței materiale, invocată de apărare, Judecătoria Caransebeș a constatat că, potrivit documentelor depuse la dosar, la data de 02.09.2024 a fost validat mandatul de deputat al inculpatului A și, chiar dacă dobândirea calității de deputat a avut loc după data săvârșirii infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, dispozițiile art. 48 alin. (2) raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc competența exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, având în vedere calitatea persoanei trimise în judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, examinând cauza cu care a fost învestită, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 20 decembrie 2023 în dosarul nr. x/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

În formularea acuzației, organul de urmărire penală a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal seria POTX nr. 0236843 din data de 06.03.2020‚ întocmit de către lucrători de poliție din cadrul Serviciului Rutier Olt (fila 11 d.u.p.), din care rezultă că inculpatul A a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea regimului legal de viteză, respectiv nerespectarea prevederilor art. 102 alin. (2) lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda și măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 06.03.2020, până în data de 03.06.2020, acesta fiind semnat de luare la cunoștință de către inculpat;

- adresa nr. 156278/SR/DI din data de 07.01.2021, emisă de Serviciul Rutier Olt (fila 16 d.u.p.), din care rezultă că inculpatul A, începând cu data de 06.03.2020, nu mai avea dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice;

- adresa nr. 38446 din data de 29.09.2023 a Judecătoriei Slatina (fila 29 d.u.p.), din care rezultă că, pe rolul respectivei instanțe, nu a fost identificat niciun dosar care să aibă ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal seria POTX nr. 0236843din data de 06.03.2020 și care să aibă ca parte pe inculpatul A.

- adresa nr. 397522din data de 27.05.2020 a I.P.J. Mehedinți – Serviciul Rutier (fila 14 d.u.p.), din care rezultă că, la data de 10.05.2020, inculpatul A nu avea dreptul de a conduce pe drumurile publice, deoarece, prin procesul-verbal seria POTX nr. 0236843din data de 06.03.2020, i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile, până la data de 03.06.2020.

În baza înscrisurilor evidențiate și a declarațiilor date de numitul A, în calitate de suspect/inculpat (filele 23-24, 26-28 d.u.p.), au fost înlăturate toate apărările formulate de acesta în prezenta cauză.

Înalta Curte s-a pronunțat cu privire la competența sa, la termenul din data de 28 noiembrie 2024, precum și asupra cererii de probe formulate de inculpatul A, prin apărător ales, fiind încuviințate parțial probele solicitate, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 14 noiembrie 2024.

Din examinarea coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit următoarea situație de fapt:

La data de 10 mai 2020, în jurul orei 07:45, inculpatul A a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca Xcu numărul de înmatriculare (...), pe DN6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova - Caransebeș, cu depășirea limitei maxime a vitezei legale de pe acel sector de drum, având viteza de , agenții de poliție constatând că figura ca posesor al unui permis de conducere, însă avea dreptul de a conduce suspendat, potrivit procesului-verbal seria POTX nr. 0236843din 06.03.2020, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Olt, Serviciul Rutier.

Prin respectivul proces-verbal s-a constatat depășirea limitei maxime a vitezei legale de 50 km/h și s-a menționat suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, cu începere de la 06.03.2020. Procesul-verbal a fost semnat de contravenient (fila 11 d.u.p.), care a fost înștiințat despre această încălcare (fila 19 d.u.p.), nefiind necontestat la Judecătoria Olt (adresa Judecătoriei Slatina, fila 29 d.u.p.).

Aceeași împrejurare a rezultat și din:

- adresa nr. 397522din data de 27.05.2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Mehedinți, Serviciul Rutier (fila 14 d.u.p.);

- adresa nr. 155255/SR/DI din 04.11.2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Olt, Serviciul Rutier, în cuprinsul căreia se menționează că numitul A a fost înștiințat de către unitatea de poliție cu privire la faptul că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, începând cu data de 06.03.2020 (fila 16 d.u.p.);

- adresa Inspectoratului de Poliție al Județului Olt, transmisă Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți (fila 19 d.u.p.);

- adresa nr. 191.345/S.R./LI din 25.11.2024 a Inspectoratului de Poliție Județean Olt, Serviciul Rutier Olt, în cuprinsul căreia se arată că, în urma întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției seria POTX nr. 0236843din 06.03.2020, măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, privind pe numitul A, a fost implementată la data de 10.03.2020, ora 13:49:23 (fila 61 dosar fond).

Prin adresele emise de Inspectoratul de Poliție al Județului Caraș-Severin, Serviciul Rutier (fila 32 d.u.p.), de Inspectoratul Permise de Conducere și Înmatriculări (nr. 4590281din 20.11.2024, filele 43-51 dosar fond) și de Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Rutieră (nr. 994809 din 25.11.2024, filele 57-60 dosar fond), au fost comunicate sancțiunile aplicate inculpatului A în perioada 10.12.2015 - 10.12.2020, informații privind suspendările permisului său de conducere și istoricul abaterilor acestuia de la regimul circulației rutiere.

S-a reținut astfel, de către instanța de fond, că, în drept, fapta inculpatului A care, la data de 10 mai 2020, în jurul orei 07:45, a condus autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare (...), pe DN6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova-Caransebeș, cunoscând că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice încă de la 06.03.2020, măsură implementată efectiv la 10.03.2020, fiind oprit de către organele de poliție deoarece depășise limita de viteză maximă admisă pe respectivul sector de drum, întrunește condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul condiției de tipicitate obiectivă, instanța de fond a reținut că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, la data de 06.03.2020, a avut loc în condițiile constatării contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, conform art. 96 alin. (2) lit. b și art. 103 din aceeași ordonanță, fiind efectuate înștiințările în condițiile expres indicate în dosarul de urmărire penală și cel al Înaltei Curți.

Cât privește urmarea imediată a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, s-a constatat că a fost realizată prin starea de pericol creată pentru circulația pe drumurile publice, prin nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002 republicată, așa încât legătura de cauzalitate între acțiunea de a conduce, astfel cum a fost stabilită în situația de fapt, și urmarea imediată, rezultă ex re.

Totodată, s-a constatat că este îndeplinită și condiția de tipicitate subiectivă în cazul acestei infracțiuni, inculpatul A acționând cu intenție, întrucât cunoștea că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autoturismul, în condițiile arătate.

S-a apreciat că sunt lipsite de semnificație soluțiile de clasare repetate dispuse anterior, întrucât, în cauza de față, s-a reținut că acțiunea specifică verbumregens s-a realizat în contextul unei interdicții de a conduce grefate pe sancționarea contravențională a inculpatului din data de 06.03.2020, nicidecum pe eventuale alte cauze penale anterioare, în care acesta fusese cercetat pentru același tip de infracțiune.

În plus, a fost avut în vedere că, potrivit art. 97 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, reținerea procesului de conducere, ca măsură tehnică-administrativă consecutivă aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, se face de polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, împrejurare care, în speță, a intervenit la data constatării contravenției din 06.03.2020, fiind lipsită de relevanță data implementării în evidențele poliției a acestei sancțiuni, de vreme de durata suspendării propriu-zise a dreptului de a conduce a avut ca moment de debut data constatării contravenției, de care inculpatul a fost încunoștințat chiar la acel moment.

Nu a fost reținută nici susținerea apărătorului inculpatului cu privire la inexistența vinovăției acestuia din urmă în comiterea infracțiunii, întrucât condiția de tipicitate subiectivă a intenției cu care a fost săvârșită fapta a rezultat din acțiunea de a conduce autoturismul cunoscând că avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată la momentul depistării în trafic.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, în mod efectiv, criteriile prevăzute la art. 74 C. pen.

Astfel, din analiza cauzei, a rezultat că soluția condamnării inculpatului A, în condițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., la o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum orientat către minimul legal prevăzut pentru art. 335 alin. (2) C. pen., este suficientă, necesară și proporțională cu scopurile pedepsei, de prevenție, coerciție și exemplaritate, ținând cont de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii, respectiv cunoscând că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, neavând permisul de conducere la momentul depistării de către organele de poliție, existența stării de pericol accentuată prin nerespectarea condițiilor legale de a circula pe drumurile publice, cu exercitarea dreptului de a conduce suspendată, în condițiile în care a depășit limita de viteză pe sectorul de drum respectiv, având ceea ce a potențat agravarea acestei stări, aducând atingere siguranței participanților la trafic. S-a ținut seama, deopotrivă, de conduita inculpatului de a conduce în mod frecvent fără a respecta dispozițiile legale de circulație, prin numeroasele încălcări ce au fost sancționate contravențional, într-o lungă perioadă de timp, începând cu 2014 și până în anul 2020, potrivit istoricului aflat la dosarul de urmărire penală și dosarul instanței, dar și de circumstanțele sale personale (lipsa antecedentelor penale, studii superioare, căsătorit, are un copil, a lucrat, a deținut o funcție de demnitate publică).

Deși conduita inculpatului cu privire la nerespectarea regulilor de circulație a fost sancționată contravențional, fiind dispuse și soluții de clasare, ce au asigurat, la momentul respectiv, exigența finalității sancțiunilor sau a soluției de clasare, totuși, față de conduita ulterioară, repetată, de depășire a limitelor de viteză, în principal cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce, s-a apreciat că impune condamnarea la pedeapsa închisorii, într-un cuantum orientat către minim, respectiv 8 luni închisoare, în măsură să asigure nu doar finalitatea pedepsei, dar și caracterul disuasiv al acesteia, fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii comise, modalitatea de realizare, precum și starea de pericol produsă printr-o asemenea infracțiune.

Totodată, s-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei închisorii, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condițiile art. 91 C. pen., neprivativă de libertate, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute la lit. a ale normei invocate, este suficientă și dă posibilitatea asigurării conștientizării gravității faptei comise, a consecințelor acesteia, șansa de îndreptare a condamnatului putând fi asigurată corespunzător.

De asemenea, potrivit art. 92 C. pen., termenul de supraveghere a fost stabilit la 2 ani, perioadă care va da condamnatului posibilitatea îndreptării sale prin măsurile și obligațiile dispuse, în scopul asigurării finalității modalității de executare neprivativă de libertate.

Instanța de fond a considerat că nu se poate da curs solicitării inculpatului cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., întrucât finalitatea acestei instituții nu poate să asigure îndreptarea sa, neputându-se aprecia doar asupra prevalenței circumstanțelor personale, în detrimentul celor legate de gravitatea infracțiunii comise, aceasta fiind accentuată tocmai ca urmare a unei conduite repetate de încălcare a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.

Împotriva sentinței penale anterior menționate a declarat apel, în termen legal, inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată la data de 25 februarie 2025 pe rolul Completului de 5 Judecători, sub nr. x/1/2025, primind, urmare a repartizării aleatorii, prim termen de judecată la 7 aprilie 2025.

La termenul din data de 7 aprilie 2025, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, constatând întemeiată cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerului Public, pentru a-i acorda posibilitatea de a studia motivele ce fundamentează calea de atac, depuse în ședință publică de către apărătorii apelantului inculpat, dosarul aflându-se la primul termen de judecată în apel, a admis-o, dispunând amânarea judecării cauzei la data de 14 aprilie 2025.

La acest din urmă termen, a fost discutată cererea formulată de apelantul inculpat în probațiune, în cuprinsul motivelor scrise de apel, care a fost încuviințată, în sensul administrării probei cu înscrisuri, după care, nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească, a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2025, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, pronunțare și redactarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., a stabilit termen la data de 28 aprilie 2025.

Prin motivele scrise de apel și în susținerea orală a acestora, apelantul inculpat A a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând:

a) în principal, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței apelate ca fiind pronunțată de către o instanță necompetentă, atât material, precum și după calitatea persoanei la momentul pronunțării sentinței de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală și trimiterea dosarului la instanța competentă, respectiv Judecătoria Caransebeș;

b) în subsidiar, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a raportat la art. 16 alin. (1) lit. b C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei drept de a conduce este suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., având în vedere că fapta nu este prevăzută de legea penală – inculpatul neavând permisul suspendat la momentul depistării în trafic, la data de 10.05.2020, deoarece suspendarea contravențională, pentru depășirea vitezei, nu începuse să curgă, iar suspendarea penală era bazată pe un dosar clasat ulterior – respectiv că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege pentru existența infracțiunii în discuție.

a) În susținerea primului motiv de apel, apelantul inculpat, prin apărător, a arătat, în esență, că prin natura sa, fapta care i-a fost reținută în sarcină nu este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența în primă instanță pentru astfel de fapte revenind judecătoriilor, conform dispozițiilor generale privind competența după materie. Pentru a fi atrasă și păstrată competența Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie ca, la data săvârșirii faptei, respectiv 10.05.2020, inculpatul să fi avut calitatea de deputat în Parlamentul României.

S-a susținut că, din moment ce Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș a sesizat prin rechizitoriu Judecătoria Caransebeș, și nu Înalta Curte de Casație și Justiție, este evident că nu se poate vorbi de atragerea competenței instanței supreme ca urmare a calității de deputat a inculpatului, întrucât, atât la data săvârșirii faptei (10.05.2020), cât și la data emiterii rechizitoriului (20.12.2023), acesta era un simplu cetățean, calitatea de deputat în Parlamentul României dobândind-o la data de 02.09.2024.

Ca urmare a dobândirii calității de deputat, apărarea a opinat că, în mod corect, Judecătoria Caransebeș a declinat dosarul nr. x/208/2024 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Deopotrivă, s-a arătat că instanța supremă nu este competentă să soluționeze cauza, independent de calitatea inculpatului la momentul judecării și al pronunțării sentinței, din moment ce acesta nu avea calitatea cerută de lege la momentul săvârșirii infracțiunii pentru a atrage competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

b) În susținerea celui de al doilea motiv de apel, apelantul inculpat, prin apărător, a arătat, în esență, următoarele:

Pentru a fi incidente dispozițiile imperative ale art. 335 alin. (2) C. pen., un conducător auto trebuie depistat în trafic conducând un autoturism, deși la acel moment are suspendat, în mod legal, dreptul de a conduce. Or, din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța de fond a ajuns în mod eronat la concluzia potrivit căreia, la momentul la care a fost depistat în trafic conducând autoturismul marca X, în localitatea Sadova Veche, inculpatul ar fi avut suspendat dreptul de a conduce, din cauza a două impedimente: unul de natură contravențională și cel de-al doilea de natură penală, referitor la un dosar mai vechi. S-a subliniat că ambele impedimente au fost reținute în mod eronat de către instanța de fond, fapt care a condus la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în mod netemeinic și nelegal.

Din perspectivă contravențională, s-a menționat că suspendarea dreptului de a conduce decurgea din încheierea procesului-verbal de contravenție din data de 06.03.2020, iar aceasta nu era „activă” la data de 10.05.2020, datorită faptului că, la acel moment, era „activă” o suspendare decurgând dintr-un dosar penal aflat în derulare.

Întrucât, ulterior datei de 06.03.2020, când s-a constatat săvârșirea contravenției și s-a întocmit procesul-verbal de contravenție de către lucrători de poliție din cadrul Serviciului Rutier Olt, inculpatului nu i s-a comunicat dispoziția șefului Poliției Rutiere de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, acesta nu a avut reprezentarea că, la data de 10.05.2020, avea suspendată exercitarea respectivului drept și că ar săvârși infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

La acel moment, inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice ca urmare a altor contravenții, constatate prin procese-verbale de contravenție anterioare, care au fost contestate în instanță.

Ulterior, față de inculpat s-a dispus o soluție de clasare, în anul 2023. În aprecierea apărării, soluția de clasare produce efecte ex tunc, ceea ce înseamnă că este înlăturat caracterul penal al faptei și sunt anulate efectele juridice generate de reținerea permisului de conducere la data de 06.03.2020. În acest context, s-a subliniat că, potrivit art. 101 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, suspendările se efectuează consecutiv, nicidecum cumulativ.

S-a arătat că textul de incriminare, și anume art. 335 alin. (2) C. pen., impune, ca element constitutiv, existența unei suspendări efective și valabile a dreptului de a conduce, or, în speță, dacă instanța de fond ar fi încuviințat proba cu înscrisuri solicitată, constând în copia tuturor ordonanțelor prin care s-a dispus clasarea, ar fi observat că, la data de 10.05.2020, niciuna dintre suspendări nu era validă, nici cea decurgând din dosarul penal, nici cea decurgând din procesul-verbal de contravenție întocmit la data de 06.03.2020, întrucât cea din urmă nu începuse încă, iar cea dintâi avea să rămână fără efect în urma clasării.

S-a mai susținut că suspendarea contravențională a dreptului de a conduce este o sancțiune administrativă, în vreme ce constatarea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. atrage o măsură cu caracter penal, însă norma penală (specială și mai gravă) prevalează asupra normei administrative.

S-a precizat că, potrivit adresei I.P.J. Olt nr. 142500/11.03.2020, dreptul de a conduce este considerat suspendat din data de 06.03.2020, când s-a constatat comiterea faptei penale. Această dată reprezintă punctul de referință începând cu care conducătorul auto nu mai avea un drept legal valabil de a conduce, în lipsa unei dovezi înlocuitoare. Prin urmare, orice conducere ulterioară acestei date, în lipsa unui document valabil (dovadă înlocuitoare), atrage incidența art. 335 alin. (2) C. pen., și nu se mai poate considera doar o simplă contravenție.

S-a subliniat că suspendarea dreptului de a conduce ca urmare a unei infracțiuni are forță juridică superioară celei aplicate prin procesul-verbal de contravenție și, chiar dacă ambele măsuri par a produce efecte în același interval, dreptul de a conduce a fost deja pierdut prin efectul normei penale, iar suspendarea administrativă devine inoperantă sau absorbită. Odată ce s-a întocmit dosar penal pentru conducere fără permis, potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen., inculpatul intră sub incidența unei suspendări penale a dreptului de a conduce, suspendarea penală având prioritate față de cea contravențională.

În consecință, s-a opinat că, în cazul conducătorului auto depistat din nou la volan ulterior datei de 06.03.2020, trebuie luată în considerare suspendarea dreptului de a conduce ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. Aceasta are prioritate și exclude aplicarea exclusivă a sancțiunii contravenționale.

Sub aspectul vinovăției, s-a susținut că este de necontestat că inculpatul nu putea săvârși fapta cu intenție directă sau indirectă, din moment ce avea reprezentarea faptului că are dreptul de a conduce, reprezentare întărită de toate soluțiile de clasare pronunțate în celelalte dosare penale, deja soluționate.

S-a mai arătat că inculpatul era informat despre existența unui dosar penal în desfășurare (care ulterior a fost clasat), însă suspendarea contravențională, fiind amânată în executare și neînsoțită de o comunicare clară privind data de la care debutează, nu putea fi percepută de acesta ca activă la data de 10.05.2020. Ca atare, în lipsa vinovăției, fapta nu poate atrage răspunderea penală.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen. cu referire la art. 420 din același cod, prin raportare la probele administrate pe parcursul procesului penal, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține următoarele:

Prioritar, în ceea ce privește critica formulată de apelantul inculpat A, ce vizează nelegalitatea hotărârii instanței de fond, în sensul că aceasta ar fi fost pronunțată de către o instanță necompetentă, atât material, cât și după calitatea persoanei, se constată că este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. pen.: „ Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile (...) săvârșite de senatori, deputați (...)”.

Art. 48 alin. (2) C. proc. pen. statuează că dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1) C. proc. pen.

În speță, la data săvârșirii faptei (10 mai 2020), inculpatul A nu avea calitatea de deputat în Parlamentul României, motiv pentru care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

Calitatea menționată a fost dobândită de inculpat la data de 2 septembrie 2024, devenind incidente dispozițiile art. 48 alin. (2) C. proc. pen., împrejurare care a determinat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, prin sentința penală nr. 362 din data de 14 octombrie 2024, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. x/208/2024.

Ulterior, după citirea actului de sesizare, care a avut loc la data de 14 noiembrie 2024, inculpatul a pierdut calitatea de deputat, situație constatată prin Hotărârea privind vacantarea unui loc de deputat prin demisia deputatului A, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. x din data de 11 decembrie 2024, devenind incidente dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. b C. proc. pen., potrivit cărora, atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazul când s-a dat citire actului de sesizare a instanței.

Nu prezintă relevanță nici faptul că, la data comiterii faptei, inculpatul nu avea calitatea de deputat, aspectul care determină păstrarea competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei fiind acela că pierderea calității de deputat a avut loc după citirea actului de sesizare a instanței, situație reglementată, în mod expres, de dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. b C. proc. pen.

În ceea ce privește critica formulată de apelantul inculpat A, ce vizează greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., se constată că și aceasta este neîntemeiată.

Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac a apelului, reevaluând probele administrate pe parcursul fazei de urmărire penală și al celor două etape ale judecății, constată că, sub aspectele esențiale ale cauzei, instanța de fond a reținut o stare de fapt pe deplin concordantă elementelor ce rezultă din probatoriu. Aceasta a realizat un examen corespunzător al materialului probator în raport cu împrejurările faptice, pe care le-a prezentat detaliat, valorificând coroborat mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, reținând în mod corect că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducerere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

Instanța de control judiciar reține că, potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. pen., constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

În raport cu dispozițiile legale evocate și în baza probelor administrate în cauză, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată, în acord cu instanța de fond, că fapta inculpatului A care, la data de 10 mai 2020, în jurul orei 07:45, a condus autoturismul marca Xcu numărul de înmatriculare (...), pe DN6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova - Caransebeș, cunoscând că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice încă de la 06.03.2020, suspendare dispusă prin procesul-verbal de contravenție seria POTX nr. 0236843 al I.P.J. Olt – Serviciului Rutier, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen.

Contrar susținerilor apărării formulate în calea de atac promovată, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, că la momentul comiterii faptei ce formează obiectul acuzației în prezenta cauză (10 mai 2020), inculpatul avea suspendată, în mod legal, exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, împrejurare de care acesta avea cunoștință, prin comunicarea, la locul constatării contravenției, a procesului-verbal.

Astfel, din procesul-verbal seria POTX nr. 0236843din data de 06.03.2020‚ întocmit de către lucrători de poliție din cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. Olt, rezultă că inculpatul A a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea regimului legal de viteză, respectiv a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amenda și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 06.03.2020, acesta fiind semnat de luare la cunoștință de către inculpat.

Împrejurarea că inculpatul nu mai avea dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 06.03.2020 rezultă și din cuprinsul adresei nr. 156278/SR/DI din data de 07.01.2021, emisă de I.P.J. Olt – Serviciul Rutier.

Totodată, din adresa nr. 38446 din data de 29.09.2023 a Judecătoriei Slatina a reieșit că, pe rolul respectivei instanțe, nu a fost identificat niciun dosar care să aibă ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție seria POTX nr. 0236843din data de 06.03.2020 și care să aibă ca parte pe inculpatul A.

În acest cadru al analizei, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reține că, în Capitolul III al O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, care reglementează aplicarea sancțiunilor contravenționale, la art. 25 alin. (1) se prevede că „procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului (...)”.

alin. 11 al aceluiași art. statuează că procesul-verbal se consideră comunicat pe loc în cazul în care contravenientul este prezent la încheierea acestuia, refuză primirea și aceste împrejurari sunt înregistrate cu mijloace audio-video ale organului din care face parte agentul constatator. Contravenientul poate obtine o copie a procesului-verbal de la autoritatea din care face parte agentul constatator.

Totodată, conform art. 26 alin. (1) din aceeași ordonanță, dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.

În speța dedusă judecății, procesul-verbal seria POTX nr. 0236843din data de 06.03.2020 al Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Olt, prin care inculpatul A a fost sancționat contravențional și care cuprindea mențiunea expresă a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 06.03.2020, a fost înmânat, în copie, la aceeași dată, contravenientului, care a semnat de primire, iar ulterior nu l-a contestat în instanță.

În acest context, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, inculpatul a circulat, la data de 10 mai 2020, cu autoturismul marca Xcu numărul de înmatriculare (...), pe DN6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova - Caransebeș.

Astfel fiind, în mod corect a reținut instanța de fond îndeplinirea condiției de tipicitate obiectivă a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar.

În raport cu obiectul acuzației din cauza dedusă judecății, Înalta Curte – Completul de 5 judecători reține că nu prezintă relevanță împrejurarea că inculpatul A a mai fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., în cadrul mai multor dosare penale, și nici aceea că, la data de 20 septembrie 2023, s-a dispus față de acesta o soluție de clasare sub aspectul comiterii, la data de 6 martie 2020, a unei astfel de infracțiuni, în condițiile în care acuzația din cuprinsul actului de sesizare constă în aceea că a condus un autovehicul pe drumurile publice în intervalul de 90 de zile în care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, ca urmare a săvârșirii unei contravenții, la aceeași dată de 6 martie 2020.

Infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar este săvârșită pe fondul interdicției impuse inculpatului de a conduce pe drumurile publice, grefată pe o sancțiune contravențională (rămasă definitivă ca urmare a necontestării sale), iar nu pe eventuale soluții dispuse în alte cauze penale anterioare.

Înalta Curte – Completul de 5 judecători constată, de asemenea, contrar apărărilor formulate, că este îndeplinită și condiția de tipicitate subiectivă a infracțiunii.

Astfel, inculpatul A a condus autoturismul pe drumurile publice, la data de 10 mai 2020, cunoscând că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, pe o perioadă de 90 de zile, de la data întocmirii procesului-verbal de contravenție seria POTX nr. 026843 al I.P.J. Olt – Serviciului Rutier (6 martie 2020), semnat și comunicat inculpatului.

Mai mult, inculpatul a fost și înștiințat, prin adresa emisă la data de 10 martie 2020 de către I.P.J. Olt – Serviciului Rutier (fila 19 d.u.p.) că, pentru încălcarea, la data de 6 martie 2020, a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere, pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 6 martie 2020, atrăgându-i-se atenția că, în cazul în care, în această perioadă, este depistat conducând autovehiculul pe drumurile publice, fapta constituie infracțiune, potrivit art. 335 alin. (2) C. pen. În acest context, este neîntemeiată critica ce vizează procedura comunicării procesului-verbal de contravenție anterior menționat.

Apărarea inculpatului în sensul că a avut reprezentarea că suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și-ar produce efecte după expirarea perioadelor de suspendare a exercitării aceluiași drept, dispuse anterior în dosarele penale, nu va fi primită de Înalta Curte – Completul de 5 judecători, în considerarea următoarelor argumente:

În conținutul procesului-verbal de contravenție seria POTX nr. 026843din data de 6 martie 2020 al I.P.J. Olt – Serviciului Rutier, se stabilește, fără echivoc, perioada suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice, precum și data de la care începe să curgă termenul de 90 de zile.

Totodată, prin adresa din data de 10 martie 2020 a aceleiași unități de poliție, i se atrage atenția inculpatului, în mod explicit, că va comite infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. în situația în care va conduce un autovehicul pe drumurile publice începând cu data de 6 martie 2020, pe toată perioada suspendării exercitării dreptului de a conduce.

Nu există dispoziții legale care să reglementeze ordinea în care ar curge termenele pentru care s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce, în măsura în care s-ar fi aplicat astfel de sancțiuni anterior.

În acest context, concluzia care se impune este aceea că termenele indicate în actele administrative succesive curg conform mențiunilor din considerentele inserate în cuprinsul lor.

Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța de apel, în acord cu instanța de fond, apreciază că, în ceea ce privește cuantumul acesteia, gravitatea infracțiunii determină o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de textul de incriminare. De asemenea, în acord cu instanța de fond, se apreciază că o pedeapsă de 8 luni închisoare reflectă gradul de pericol social al faptei, în conținutul său concret, și periculozitatea infractorului, fiind aptă să realizeze scopul prevăzut de lege.

În speță, la stabilirea pedepsei de 8 luni închisoare, instanța de fond a avut în vedere, în mod corect, circumstanțele factuale, respectiv împrejurările concrete în care a fost comisă fapta – inculpatul cunoscând că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și neavând permisul de conducere la momentul depistării în trafic de către organele de poliție, starea de pericol generată prin nerespectarea condițiilor legale de a circula pe drumurile publice, conduita inculpatului de a conduce, în mod repetat, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce și cu depășirea limitelor de viteză, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor, precum și studii superioare, este integrat în societate și a deținut o funcție de demnitate publică.

Intervalul de timp în care a fost soluționată cauza (cinci ani, în apropierea împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale, Înalta Curte, ca instanță de fond, fiind sesizată la patru ani și jumătate de la data săvârșirii infracțiunii), care nu poate fi imputat inculpatului sau apărării sale, precum și faptul că, după data de 10 mai 2020, acesta nu a mai fost implicat în evenimente rutiere, determină însă instanța de apel să opteze pentru o altă modalitate de individualizare.

Astfel, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte – Completul de 5 judecători apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 C. pen., pentru a se dispune amânarea aplicării acesteia.

Pedeapsa stabilită se situează sub limita de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și beneficiază de circumstanțe personale favorabile.

De asemenea, instanța de control judiciar are în vedere pericolul concret al faptei comise, diminuat ca urmare a circumstanțelor reale în care a fost săvârșită infracțiunea (inculpatul deține abilitățile necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice și nu a fost implicat în evenimente rutiere).

Totodată, prezintă importanță împrejurarea că, din actele dosarului, nu rezultă sancțiunile contravenționale ce i-au mai fost aplicate inculpatului și dacă, ulterior, procesele-verbale contestate au fost sau nu anulate.

Evaluând în mod coroborat toate elementele prezentate anterior, Înalta Curte – Completul de 5 judecători apreciază că nu este necesară aplicarea imediată a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, impunându-se însă supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.

Ca atare, în opinia instanței de control judiciar, o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării acesteia pe un termen de supraveghere de 2 ani, pe durata căruia inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere instituite de art. 85 alin. (1) C. pen. și obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 30 de zile, conform art. 85 alin. (2) lit. b C. pen., este de natură să asigure îndeplinirea scopurilor pedepsei, în condițiile menționate.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte – Completul de 5 judecători, în baza dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 54 din data de 6 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în dosarul nr. x/208/2024.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare:

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., va dispune amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare, stabilită față de inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., pe un termen de supraveghere de 2 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 84 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune al Sectorului 1 București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 85 alin. (2) lit. b C. pen., pe durata termenului de supraveghere va impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 30 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor sau al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 1 București.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c se vor comunica Serviciului de Probațiune al Sectorului 1 București.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 83 alin. (4) C. pen., va atrage atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul A vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D E:

Admite apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 54 din data de 6 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în dosarul nr. x/208/2024.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare:

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., dispune amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare, stabilită față de inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., pe un termen de supraveghere de 2 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 84 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune al Sectorului 1 București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 85 alin. (2) lit. b C. pen., pe durata termenului de supraveghere impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 30 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor sau al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 1 București.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c se comunică Serviciului de Probațiune al Sectorului 1 București.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 83 alin. (4) C. pen., atrage atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul A rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 aprilie 2025, prin punerea la dispoziția procurorului și a inculpatului, prin mijlocirea grefei instanței.