ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 515/2025

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

Asupra cererii de reabilitare, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată:

Prin sentința penală nr. 1213 din 30 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2003, s-au hotărât următoarele:

În baza disp. art. 174-175 lit. i) din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) din C. pen., a fost condamnat A. la 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-76 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen., s-a dedus prevenția de la 18.09.2002 la zi.

În baza art. 118 lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea unei bare vopsite în galben și a unei bare vopsite în verde.

În baza art. 191 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata a 2.500.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 RON onorariu avocat din oficiu, urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Prin decizia nr. 940 A din 09 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1213 din 30 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția pentru acesta de la 18.09.2022 la zi.

A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 1.200.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 RON onorariu avocat oficiu urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Prin decizia nr. 868 din 07 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2005, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 940 din 09 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 18 septembrie 2002 la 7 februarie 2005.

A fost obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 RON, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 RON, urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

La data de 22 august 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cererea de reabilitare formulată de petentul A..

Cauza a fost amânată succesiv la termenele din 17.09.2025 și 15.10.2025, la acest din urmă termen de judecată fiind prorogată discutarea necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2025 a fost pusă în discuție excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul solicitând trimiterea cauzei la Tribunalul Vaslui, iar reprezentantul Ministerului Public admiterea excepției invocate și trimiterea cauzei la Tribunalul Vaslui, având în vedere competența alternativă prevăzută de dispozițiile legale.

Procedând la verificarea propriei competențe materiale și după calitatea persoanei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază excepția invocată din oficiu ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Reglementând competența de soluționare a reabilitării judecătorești, art. 529 din C. proc. pen., stabilește că aceasta aparține fie instanței care a judecat, în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

Așadar, în materia cererii de reabilitare judecătorească, legiuitorul stabilește o competență materială și teritorială alternativă, însă, în ambele situații, aceasta se stabilește în funcție de instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea.

În acest context, se constată că instanța care a judecat în primă instanță cauza în care a fost condamnat petentul A. este Tribunalul București, secția a II-a penală.

Având în vedere că dispozițiile art. 529 din C. proc. pen. prevăd o competență teritorială alternativă, iar domiciliul petentului se află în com. Hoceni, sat Deleni, județul Vaslui, dar și solicitarea acestuia potrivit căreia judecata cererii să se desfășoare în Vaslui, Înalta Curte constată că instanța competentă este Tribunalul Vaslui, instanță căreia i se va trimite spre judecare cererea de reabilitare formulată de petentul A. cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1213 din data de 30 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2003, rămasă definitivă prin decizia nr. 868 din data de 07 februarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2005.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Trimite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1213 din data de 30 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2003, rămasă definitivă prin decizia nr. 868 din data de 07 februarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2005, la Tribunalul Vaslui spre competentă soluționare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.