ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 24.09.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

24.09.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 401 din 25 martie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 395 din C. proc. pen., s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de către inculpatul A..

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de falsul în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1), (2) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adaugat sporul fix și obligatoriu, de 6 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, astfel că inculpatul A. urmează a executa pedeapsa principală rezultată, de 4 ani închisoare, în stare de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3), lit. a) și alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, prevăzute de art. 348 C. pen.

În temeiul art. 19, art. 25 alin. (1) și art. 397 C. proc. pen., cu referire la art. 1357 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată în procesul penal și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă S.C. B. S.R.L. a sumei de 25.000 de euro (echivalent în RON la cursul BNR de la data plății), cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desființat înscrisurile denumite "C." și "D.", traduse în limba română cu denumirea de "Acord de Consultare" și "Acord de Împrumut" .

Împotriva sentinței penale nr. 401 din 25 martie 2020, pronunțate de Judecătoria Oradea a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia nr. 182/A din 19 martie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr. 401/2020 din data de 25.03.2020, pronunțate de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în parte și, în rejudecare:

A înlăturat prevederile art. 38 alin. (1), (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitate, după cum urmează: pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., pe care a menținut-o; pedeapsa 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., pe care a menținut-o; a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, în pedepsele componente, după cum urmează: pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicate alături de pedeapsa principală, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., pe care le-a menținut și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicate alături de pedeapsa principală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., pe care le menține.

A înlăturat dispoziția instanței de fond de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatului A. cu privire la infracțiunea de exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, prevăzute de art. 348 C. pen.

În baza art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activități.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul fix și obligatoriu, de 8 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse, astfel că inculpatul A. urmează a executa pedeapsa principală rezultată, de 4 ani și 2 luni închisoare, în stare de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului A., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 182/A din 19 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul A..

În susținerea recursului în casație a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale și a precizat că se află în termenul de a formula calea de atac întrucât decizia Curții Constituționale îl repune în termen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casație - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

- 6 abrogate;

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;

- 10 abrogate;

11.

nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată;

12.

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13.

- 14 abrogate.

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 ce se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea, precum și cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

Dispozițiile art. 435 din C. proc. pen. impun ca recursul în casație să fie formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Înalta Curte constată că decizia nr. 182/A din 19 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a dispus condamnarea, a fost comunicată inculpatului A. la data de 29.03.2021, iar cererea de recurs în casație a fost formulată la 07.05.2025, cu încălcarea dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen.

În ceea ce privește incidența deciziei instanței de control constituțional instanța de recurs amintește că prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională.

Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Costituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Prin Decizia nr. 685/2018 (pronunțată cu privire la conflictul juridic de natură constituțională între Î.C.C.J. - Parlamentul României), Curtea a atestat:

"(...) că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, (...), atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare." (paragraful 198)

De asemenea, Curtea a reținut în jurisprudența sa că neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional, răstoarnă o prezumție de natură normativă primară, se aplică pentru viitor și are efecte distincte de nulitate, care, la rândul său, are un regim juridic specific în materie civilă, penală sau administrativă (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională, paragraf 27).

În interpretarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, instanța constituțională a statuat că, decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor. În aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității se va aplica în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura, însă, având în vedere faptul că excepția de neconstituționalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă și un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituționalității numai raporturilor juridice care urmează a se naște, deci unor situații viitoare ipotetice, întrucât și-ar pierde esențialmente caracterul concret. Așadar, aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situațiile juridice ce urmează a se naște - facta futura, cât și situațiile juridice pendinte și, în mod excepțional, acele situații care au devenit facta praeterita. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională, paragraf 23).

O decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional se produc erga omnes. În privința cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea a reținut că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curții nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, în caz contrar consecința fiind extinderea efectelor deciziei Curții pentru trecut. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională, paragraf 24).

Sintetizând, se reține că deciziile pronunțate de instanța de control constituțional produc efecte:

- pentru viitor, respectiv litigiilor declanșate ulterior publicării sale în Monitorul Oficial (facta futura);

- situațiilor juridice pe rol (pendinte);

- situațiilor definitive, dacă nu au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac.

Ca urmare, Deciziile Curții Constituționale nu pot produce efecte în cauzele definitiv soluționate (facta praeterita), respectiv în cauzele soluționate definitiv până la publicarea deciziei Curții Constituționale, în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale ori în care au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac).

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că Decizia Curții Constituționale nr. 50/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 11 aprilie 2025, iar decizia penală recurată a rămas definitivă la data de 19 martie 2021, astfel că viciul de neconstituționalitate constatatat de jurisdicția constituțională nu are efect asupra situației juridice a recurentului.

Față de aceste considerente, instanța de recurs reține că pronunțarea Deciziei nr. 50/2025 de către instanța de contencios constituțional nu repune inculpatul în termenul de recurs în casație, astfel că va respinge, ca inadmisibilă, cale sa extraordinară de atac, formulată împotriva deciziei penale nr. 182/A din 19 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 182/A din 19 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Dată

Tip

Sursă

01/07/2020

Rechizitoriu

DNA Bacău

06/08/2020

Cerere

Inculpat - E.

15/11/2021

Cerere

06/05/2022