ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 339 din data de 06 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 187 din 15 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din 17.04.2018, asupra imobilului (teren) în suprafață de 566 m.p. situat în mun. Săcele, jud. Brașov, având numărul cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 1007), nr. topografic x, înscris în cartea funciară x a UAT Săcele (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x), cu construcția aferentă în suprafață de 148 m.p., având numărul cadastral x, în cotă deținută de 1/1, achiziționată de suspect la prețul de 100.000 euro și imobilului (teren) situat în comuna Coșula, jud. Botoșani, în suprafață de 2.500 mp, în cota deținută de 1/2, dobândit în baza actului notarial nr. x/23.03.2015 emis de BIN B.. În temeiul art. 275 C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În esență, în fapt, s-a reținut că inculpatul, în perioada august 2009 - noiembrie 2011, în calitatea sa de administrator al constructorului S.C. C. S.R.L. București, cu intenție, i-a ajutat și le-a înlesnit suspecților D. și S.C. E. S.R.L., săvârșirea, fără vinovăție, a infracțiunii prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în sensul că a obținut și a pus la dispoziția acestora înscrisuri false (declarații de conformitate, de performanță, rapoarte de încercare, etc.) prin care a atestat în mod nereal proveniența materialelor, materiilor prime și a altor produse în cadrul lucrărilor executate în baza Contractului de execuție lucrări nr. x/20.08.2009 în cadrul obiectivului "Înființare fabrică de procesare primară a lemnului, jud. Suceava prin schema de ajutor de stat XS28/123F/2008", cunoscând faptul că aceste documente sunt false și vor ajuta la simularea circuitului documentar și financiar al relațiilor comerciale și la îndeplinirea, în mod nereal, a condițiilor de eligibilitate în cadrul cererilor de plată de către beneficiar în vederea decontării, pe nedrept, a cheltuielilor din fonduri europene nerambursabile, având ca rezultat încasarea de către beneficiar din FEADR a finanțării nerambursabile în cadrul celor patru cereri de plată.

Împotriva acestei sentințe, a exercitat, în termen legal, calea de atac a apelului, inculpatul F..

Prin decizia penală nr. 339 din data de 06.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava împotriva sentinței penale nr. 187/15.07.2020 a Tribunalului Suceava.

S-a desființat în totalitate sentința apelată și, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.. În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 lit. c) C. pen.. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În temeiul art. 19 și art. 25 alin. (1) cu referire la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349, 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 1.580.178,26 RON (corespunzător sumelor încasate pe nedrept în tranșele 1, 2 și 3), reprezentând fonduri obținute pe nedrept din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, sumă la care se vor calcula accesorii conform Codului de procedură fiscală de la data decontării tranșelor și până la data achitării integrale a debitului.

S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului, dispusă prin ordonanța din 17.04.2018, asupra imobilului (teren) în suprafață de 566 m.p. situat în mun. Săcele, jud. Brașov, având numărul cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 1007), nr. topografic x, înscris în cartea funciară x a UAT Săcele (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x), cu construcția aferentă în suprafață de 148 m.p., având numărul cadastral x, în cotă deținută de 1/1, achiziționată la prețul de 100.000 euro și asupra imobilului (teren) situat în comuna Coșula, jud. Botoșani, în suprafață de 2.500 mp, ID electronic 50601, în cota deținută de 1/2, dobândit în baza actului notarial nr. x/23.03.2015 emis de BIN B..

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor astfel cum s-a menționat în dispozitiv. În faza cererii de plată nr. x/29.10.2009 - Tranșa I, în faza cererii de plată nr. x/08.04.2010 - Tranșa a II a, în faza cererii de plată nr. x/10.12.2010 - Tranșa a III a, în faza cererii de plată nr. x/17.11.2011 - Tranșa a IV a.

În temeiul disp. art. 274 alin. (1) teza I C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 6.980 RON, din care 3000 RON reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și 3980 RON reprezentând cheltuieli judiciare din faza de judecată în primă instanță. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 339 din 6 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a comunicată inculpatului A. la data de 19.11.2021 la penitenciar, dosar curtea de apel.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 19.12.2021, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 339 din 6 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 07.05.2025.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție la data de 12.05.2025, precum părții civile la data de 16.05.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 23.09.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 8 din C. proc. pen., și în esență, a solicitat admiterea recursului în casație și încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției prin raportare la Decizia nr. 50 din 18.02.2025 a Curții Constituționale a României cu raportare la Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României.

În fapt, prin decizia nr. 339/2021 a Curții de Apel Suceava a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de prezentare cu rea credință de documente ori de declarații fals, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea 78/2000, constând în aceea că în perioada august 2009 - noiembrie 2011 în calitate de administrator al societății S.C. C. S.R.L. București cu intenție i-a ajutat pe numiții D. și S.C. E. S.R.L. la săvârșirea fără vinovăție a infracțiunii prev. de art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că activitatea infracțională reținută este desfășurată în perioada august noiembrie 2011, iar decizia Curții de Apel Suceava este din data de 06.04.2021, la momentul pronunțării deciziei era împlinit termenul de prescripție prev. de art. 154 C. pen., de 8 ani și în mod greșit instanța de apel a dispus condamnarea sa, în locul unei soluții de încetare a procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Având în vedere Decizia CCR nr. 50 din 18.02.2025, a invocat temeiul prev. de art. 438 alin. (8) din C. proc. pen. și a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen. admiterea recursului în casație și încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Înalta Curte, verificând cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.".

În acest sens, Înalta Curte reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 19.11.2021 la penitenciar, dosar curtea de apel.

Termenul de declarare a recursului în casație, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 19.12.2021 pentru inculpatul A.. Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă la data de 07.05.2025, cu depășirea cu mult a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel.

Un alt aspect care conduce la inadmisibilitatea căii de atac privește faptul că recurentul inculpat a mai formulat un recurs în casație împotriva aceleiași decizii penale, fiind respins prin decizia penală nr. 127/RC din 17.03.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, fiind incidente dispozițiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, însă acest aspect nu echivalează cu posibilitatea de a declara un nou recurs în casație invocând un alt caz de casație ori cu repunerea în termenul de recurs în casație.

Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale nu este de natură să schimbe această constatare, atâta timp cât în considerentele acesteia nu sunt prevăzute dispoziții în sensul solicitat de recurentul inculpat (nașterea unui nou drept de a formula recurs în casație), având în vedere că deciziile instanței de contencios constituțional produc efecte general obligatorii pentru viitor, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, după cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența acesteia.

În acest sens, prin Decizia nr. 656 din 17 octombrie 2019 (paragraful 20), Curtea Constituțională, referitor la o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 435 C. proc. pen., a statuat că "declararea, în mod condiționat, a recursului în casație, cale extraordinară de atac, prin respectarea unui termen de introducere a acestuia, are ca finalitate buna administrare a justiției, ocrotirea, pe de o parte, a garanțiilor procesuale ale părților, iar, pe de altă parte, a autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. Cu alte cuvinte, instituirea unui termen pentru formularea recursului în casație, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori și discipline procesuale, în vederea soluționării într-un termen rezonabil a procesului penal, și o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părților interesate de a înlătura, oricând, efectele pe care trebuie sale producă hotărârile judecătorești definitive...".

De asemenea, deosebit de importante sunt considerentele Deciziei nr. 220/2019, prin care Curtea Constituțională a statuat că "în ceea ce privește efectele prezentei decizii, Curtea constată că aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, se aplică de la data publicării sale atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele de recurs în casație aflate în curs de judecată, adică celor de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, și celor în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare, precum și în toate cauzele în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitae având același obiect până la data publicării în Monitorul oficial al României a prezentei decizii". (paragraful 53).

În egală măsură, sunt avute în vedere Decizia nr. 68/27.02.2017 (paragraful 124), prin care Curtea Constituțională a reținut că "potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională", și Decizia nr. 126/2016 (paragraful 27), prin care s-a statuat de instanța de contencios constituțională că "în ceea ce privește cauzele soluționate până la publicarea deciziei Curții Constituționale și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță declarată neconstituțională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv și irevocabil soluționată. Curtea reține că, din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidență a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul. Așa încât Curtea constată că incidența deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tune actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive".

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în cauză fiind, totodată, incidente și disp. art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.. Constatarea anterioară face neutilă analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 339 din data de 06 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 339 din data de 06 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2025.