ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2025

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestației la executare de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală sub nr. x/2025, la data de 27.07.2025, contestatoarea A. a solicitat anularea tuturor "titlurilor administrative" emise în baza încheierilor pronunțate în cauzele ce au format obiectul dosarelor nr. x/2023, nr. y/2023/a2, nr. z/a2.1, precum și în baza încheierilor pronunțate în alte dosare asociate și derivate din soluționarea dosarului nr. x/2023 de către judecătorul B., declarat incompatibil prin încheierea din 20.05.2025 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în dosarul nr. x/2023.1.

A menționat că aceste titluri privesc cheltuieli judiciare avansate de stat, stabilite în contextul unui complet de judecată afectat de incompatibilitate, confirmată prin încheierea din 20.05.2025, prin care s-a admis cererea sa de recuzarea a domnului judecător B..

Astfel, prin cererea formulată, contestatoarea A. a solicitat anularea titlurilor administrative menționate anterior, comunicarea cuantumului cheltuielilor impuse și a actelor pe care se fundamentează, precum și suspendarea executării acestor titluri, având în vedere viciile de imparțialitate constatate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 52 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 02.10.2025, contestatoarea A. a depus la dosar motivele care susțin contestația la titlu formulată în cauză .

A precizat că obiectul cererii îl constituie anularea titlurilor executorii emise în dosarele asociate/derivate cauzei nr. x/2023, în care i-au fost imputate cheltuielile judiciare avansate de stat, întrucât acestea au fost generate de un magistrat declarat incompatibil (domnul judecător B.) prin încheierea din 20.05.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și cele derivând din completarea dispozitivului încheierii de ședință din data de 12.02.2025 și din încheierea pronunțată în contestația privind durata procesului penal în dosarul nr. x/2023 de către domnul judecător B. - n.n. dosarul nr. x/2025, conform Ecris (a făcut referire la dosarele identificabile cu radicalul 2655 și 437).

Contestatoarea a învederat că fundamentul juridic în constituie nulitatea absolută a actelor emise de un magistrat incompatibil, susținând că, potrivit art. 281 C. proc. pen.., actele de procedură afectate de nelegalitatea compunerii instanței sunt lovite de nulitate absolută. Astfel, a arătat că incompatibilitatea judecătorului B., constatată definitiv, atrage nelegalitatea completului și, implicit, nulitatea actelor emise în dosarele în care acesta a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare. A evocat principiul efectului extensiv al nulității și a menționat că nulitatea unui act procedural viciat se extinde și asupra actelor subsecvente care derivă din acesta, inclusiv asupra cheltuielilor cauzate în recursurile și contestațiile formulate împotriva încheierii pronunțate de același judecător la data de 12.02.2025, în care acesta figura ca parte, în condițiile în care era incompatibil. A afirmat că orice cheltuială generată în aceste proceduri este derivată dintr-un act viciat ab initio.

În opinia contestatoarei aceste împrejurări (participarea unui magistrat incompatibil în proceduri care au generat titluri executorii) reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO în componenta privind imparțialitatea instanței. În sprijinul celor susținute, a fost indicată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care a fost sancționată lipsa imparțialității obiective (cauza Piersack v. Belgia, cauza De Cubber v. Belgia, cauza Micallef v. Mala, cauza Morice v. Franța).

Totodată, contestatoarea a susținut lipsa caracterului executoriu al titlurilor emise în mod nelegal, arătând că titlul executoriu trebuie să îndeplinească condițiile de legalitate, certitudine și opozabilitate. Or, încheierile de ședință și titlurile emise de un magistrat incompatibil nu pot produce efecte valide, fiind afectate de vicii de fond care le lipsesc de autoritate executorie. A considerat că, executarea acestor titluri ar constitui o ingerință disproporționată în dreptul de proprietate, contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

A apreciat, deopotrivă, că în temeiul art. 52 din Constituția României având în vedere și jurisprudența Curții Constituționale privind răspunderea statului pentru erori judiciare, se impune anularea titlurilor care au generat obligații patrimoniale în mod nelegal, cu consecințe directe asupra dreptului la apărare și la liberul acces la justiție.

Contestatoarea A. și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., solicitând, în concluzie, anularea titlurilor executorii emise în dosarele menționate, întrucât acestea au fost generate în mod nelegal, cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului echitabil și ale legalității actului de jurisdicție.

În subsidiar, a solicitat suspendarea executării acestor titluri până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

Prin memoriul transmis în cauză la data de 08 octombrie 2025, contestatoarea A. s-a referit la titlurile generate din completarea dispozitivului încheierii de ședință din data de 12.02.2025, pronunțată de domnul judecător B. în dosarul nr. x/2023; titlurile emise în dosarele privind contestația în tergiversarea completării dispozitivului încheierii din 12.05.2025, inclusiv dosarul nr. x/2025 și dosarele asociate; orice alte titluri executorii emise în dosare derivate din cauza nr. x/2023, în care figurează ca parte obligată la cheltuieli judiciare avansate de stat.

A solicitat anularea titlurilor executorii emise în dosarele menționate întrucât acestea au fost generate în mod nelegal, cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului echitabil și al legalității actului de jurisdicție, iar, în subsidiar, în temeiul art. 598 alin. (4) C. proc. pen.., a solicitat suspendarea executării titlurilor emise în mod nelegal, care derivă din încheierea pronunțată la data de 12.02.2025 de către judecătorul B., a cărui incompatibilitate a fost constatată definitiv prin încheierea din 20.05.2025 a ICCJ, secția penală, până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

Înalta Curte, în analiza contestației la executare, urmează a avea în vedere inclusiv argumentele susținute prin concluziile formulate de contestatoare cu ocazia dezbaterilor orale, în condiții de contradictorialitate, expuse mai sus în partea introductivă a acestei hotărâri.

Examinând contestația la executare formulată de contestatoarea A. prin raportare la actele dosarului și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Pornind de la temeiul în drept indicat în cererea formulată de contestatoarea A., și anume dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., teza împiedicării la executare a hotărârii penale definitive, se notează că aceste prevederi legale fac parte din Titlul V - Executarea hotărârilor penale, Capitolul IV - Dispoziții comune.

Punerea în executare a hotărârilor penale definitive, ca ultimă fază a procesului penal, presupune activități necontencioase ce vizează punerea în executare a dispozițiilor din hotărârile penale definitive și, după caz, rezolvarea incidentelor survenite în legătură cu executarea în cadrul procedurilor contencioase.

Contestația la executare este mijlocul procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, însă în limita cazurilor prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.. și fără a se schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Așadar, pe calea contestației la executare se soluționează anumite împrejurări, expres și limitativ prevăzute de lege, care conduc la schimbări/modificări în dispozițiile hotărârii penale puse în executare.

Evoluția în timp a naturii juridice a procedurilor privind executarea relevă că, în C. proc. pen. din 1936, contestația la executarea hotărârilor de condamnare era inclusă în căile extraordinare de atac și nu era conformă cu reglementarea acestora care puteau atrage desființarea hotărârilor penale definitive de condamnare și nu executarea lor. Pentru a remedia titulatura, în anul 1960, în loc de denumirea contestație la executarea hotărârilor de condamnare, s-a adoptat titulatura de contestație, ca justificare a încadrării între căile de atac extraordinare, fiind totodată reglementate două forme ale contestației: contra hotărârii și contra executării. C. proc. pen. din 1968 a dat o nouă reglementare: cazurile de contestație contra hotărârii au fost preluate de contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac, iar cazurile de contestație contra executării au trecut printre cazurile contestației la executare, mijloc procesual care a fost scos dintre căile extraordinare de atac, soluție legislativă păstrată și prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014.

Ca atare, potrivit fondului activ legislativ, contestația la executare nu reprezintă o cale de atac ordinară sau extraordinară, ceea ce conduce la concluzia, cu caracter general, că prin contestația la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a dobândit autoritate de lucru judecat.

Legiuitorul a apreciat, totodată, că în faza procesuală a executării, deși nu poate fi pusă în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, totuși pot exista unele elemente de nelegalitate a executării care se impun a fi înlăturate, atunci când:

- s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă (art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..);

- executarea a fost îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare (art. 598 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..);

- se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen..);

- se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen..).

Înalta Curte subliniază că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Brumărescu împotriva României paragraf 61 decizie).

În procedura pendinte, prin contestația la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.., contestatoarea A. a solicitat anularea titlurilor executorii (hotărâri judecătorești) prin care a fost obligată la plata unor cheltuieli judiciare către stat, pronunțate sau generate de un judecător a cărui incompatibilitate a fost constatată prin încheierea din 20.05.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. A arătat că a încadrat motivul de contestație la executare în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.., ca fiind o împiedicare la executare, pe cazul de nulitate prevăzut de art. 281 C. proc. pen.. derivând din nelegala compunere a instanței, susținând și efectul extensiv al nulității, respectiv că aceasta produce efecte și asupra actelor subsecvente (contestatoarea înțelegând prin acestea din urmă, hotărârile generate de hotărârea pronunțată de judecătorul a cărui incompatibilitate a fost constatată într-o altă cauză, cum sunt cele pronunțate în căile de atac).

Înalta Curte menționează, cu prioritate, că este în sarcina celui care sesizează instanța cu o contestație la executare împotriva executării cheltuielilor judiciare avansate de stat, să arate toate titlurile pe care le contestă (fiind parte în cauzele penale, care au presupus procedură de citare, spre exemplu); obligația identificării titlurilor nu revine instanței de judecată.

Se reține, așadar, că obiectul prezentei cereri, întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.., îl constituie potrivit motivelor susținute de contestatoare, anularea cheltuielilor de judecată dispuse prin titluri executorii (hotărâri judecătorești) de către un judecător incompatibil și prin titluri de același gen generate de primele.

Analizând, însă, criticile și argumentele contestatoarei A., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi subsumate cauzei de împiedicare la executare prevăzută de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. și nici unui alt caz de contestație la executare dintre cele limitativ și expres prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., căci pun în discuție legalitatea titlurilor executorii (hotărâri judecătorești în baza cărora contestatoarea a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat), din perspectiva lipsei de imparțialitate a judecătorului care a judecat cauza și a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat (cum este dosarul nr. x/2025 al ICCJ, secția penală) sau care a pronunțat hotărârea ce a fost supusă căilor de atac în care contestatoarea a fost obligată la plata unor cheltuieli judiciare către stat (de exemplu, dosarele nr. x/2023, nr. y/2025 ale ICCJ, secția penală).

Prin susținerile privind incompatibilitatea unui judecător, contestatoarea încearcă să repună în discuție legalitatea hotărârilor pronunțate de domnul judecător B. în dosarul nr. x/2023 (cum este încheierea din 12.02.2025 prin care a respins o cerere de recuzare și nu a obligat contestatoarea la plata vreunor cheltuieli judiciare) sau în legătură cu acest dosar prin prisma cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 C. proc. pen.., fiind invocat un caracter iradiant al cazului de nulitate asupra hotărârilor pronunțate în dosarele asociate sau derivate din dosarul nr. x/2023 (dosare ce au avut ca obiect, spre exemplu, recursul, contestația împotriva încheierii din 12.02.2025, contestarea duratei procesului).

Contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac ordinare sau extraordinare, în jurisprudența sa Curtea Constituțională statuând că prin intermediul acesteia nu se poate reclama nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constatat prin punere în executare a hotărârii (decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, decizia nr. 625 din 08 noiembrie 2018).

Or, așa cum s-a arătat în cele ce preced, în raport de natura contestației la executare (care nu este o cale de atac), prin intermediul acesteia nu se poate solicita instanței să se pronunțe asupra legalei compuneri a completului de judecată prin prisma cazului de nulitate absolută prev. de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Ca atare, se constată că în mod formal contestatoarea A. a invocat cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1)lit. c) teza a II a C. proc. pen.., întrucât, în realitate, motivele de fapt susținute nu se circumscriu ipotezei prevăzute de textul de lege arătat și nici vreunui alt caz dintre cele strict și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., neconstituind o cauză legală aptă a opri executarea titlurilor contestate.

Apoi, nu este susținută încălcarea prevederilor art. 13 CEDO, evocată de contestatoare, dat fiind că, potrivit dispozițiilor din C. proc. pen., orice parte interesată poate invoca incompatibilitatea judecătorului în timpul proceselor, indiferent de obiectul acestora, în baza art. 68 - Procedura de soluționare a abținerii sau recuzării, din același cod, lipsa de imparțialitate a judecătorului putând constitui inclusiv motiv în susținerea unei căi de atac ordinare sau extraordinare, în condițiile legii.

Or, contestatoarea nu a valorificat această posibilitate oferită de lege, ca spre exemplu în cauza nr. x/2025 (contestație durată proces), deși motivul de incompatibilitate reclamat privind pe domnul judecător B., întemeiat pe dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. (există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată) - susținut în cauza nr. x/2023/a2.1 în care s-a pronunțat încheierea din 20.05.2025 prin care s-a admis cererea de recuzare a acestuia-, îi era cunoscut contestatoarei și la data de 03.04.2025 când s-a pronunțat hotărârea în cauza nr. x/2025, și chiar anterior datei de 12.02.2025 când același judecător a soluționa o cerere de recuzare în dosarul nr. x/2023.

Ca atare, invocarea direct în prezenta procedură, din faza executării procesului penal, a incompatibilității judecătorului care a pronunțat o hotărâre sau a cărui hotărâre a fost deja supusă căilor de atac, cu scopul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat în procesele penale, contravine prevederilor legale care reglementează, pe de-o parte, materia incompatibilităților, iar, pe de altă parte, contestația la executare.

În conformitate cu dispozițiile legale, cazul de incompatibilitate trebuie declarat de judecător sau invocat de parte, de îndată ce s-a luat cunoștință/s-a aflat de existența sa (conform art. 66 alin. (2) și art. 67 alin. (1) C. proc. pen..), așa încât pe calea contestației la executare (chiar bazată pe cazul de la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. - împiedicare la executare), nu se poate suplini o eventuală omisiune a folosirii remediului procesual al recuzării stipulat de legiuitor a fi uzitat sub condiția imediatei invocări.

Indicarea standardului de imparțialitate impus de art. 6 CEDO pe calea contestației la executare, ce are ca obiect anularea obligației la plata cheltuielilor judiciare către stat cu argumentul că titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească ar fi fost emis de un judecător lipsit de imparțialitate, echivalează cu verificarea cazului de incompatibilitate în această procedură și pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei ajunse deja în faza executării. O asemenea solicitare nu pune în discuție doar legalitatea obligării la cheltuieli judiciare, ci a tuturor dispozițiilor definitive cuprinse în hotărâre, adică inclusiv a soluției dispuse pe fondul cauzei. Or, se reiterează că, de principiu, în contestație la executare nu se aduce atingere autorității de lucru judecat, motiv pentru care situațiile de nelegalitate posibil a fi remediate prin contestație la executare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.., printre care nu se regăsesc criticile evocate de contestatoare.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 597 cu denumirea marginală Procedura la instanța de executare, din C. proc. pen., că dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător, ceea ce înseamnă într-o interpretare sistematică și teleologică, faptul că în procedura punerii în executare a hotărârilor judecătorești, pe calea contestației la executare, nu se poate dispune trimiterea spre rejudecare a cauzei în care s-a pronunțat titlul executoriu contestat (hotărâre judecătorească) și că legea nu permite înlăturarea soluției date pe fond prin titlul executoriu, soluție în funcție de care, de altfel, se și stabilește în sarcina cui cade obligația de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat într-o cauză penală.

Ținând seama de considerentele anterior enunțate, se conchide că cererea prin care se solicită analiza pe calea contestației la executare a unor aspecte care nu se circumscriu vreunui caz de contestație la executare dintre cele expres și limitativ de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.., se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.

În speță, motivele invocate de contestatoare pun în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești - titluri executorii în scopul înlăturării obligației sale la plata cheltuielilor judiciare, iar contestația la executare nu are natura juridică a unei căi extraordinare de atac.

Rațiunea contestației la executare nu este aceea de a analiza aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă, cum sunt dispozițiile privind incompatibilitățile.

Deopotrivă, nu fac obiectul unei contestații la executare aspectele relevate de contestatoare privind omisiunea instanței care a emis titlul executoriu de a se pronunța asupra cererilor formulate în apărare (cum ar fi sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate) și nici chestiunile ce vizează nerespectarea drepturilor procesuale, a principiului contradictorialității, tergiversarea soluționării unor cereri.

Pentru considerentele expuse, constatând că motivele pe care se fundamentează prezenta contestație nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., după cum nu se circumscrie nici unui alt caz dintre cele prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., constatând culpa sa procesuală, va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea A..

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.