ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2026

Completul de doi judecători de cameră preliminară

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 noiembrie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2024 din data de 26.06.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății privind pe inculpata A. , pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru a dispune această soluție, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2024 din 26.06.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția de urmărire penală s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Călărași, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în data de 18.04.2024, în jurul orei 10:55, în timp ce conducea auto marca "B.", cu nr. de înmatriculare x, pe raza mun. București, respectiv pe Bd. x, din direcția Autostrăzii A2 către Piața Unirii, inculpata A., având calitatea de avocat în cadrul Baroului Călărași, în momentul în care a ajuns la intersecția cu Aleea x, nesocotind prevederile art. 30 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep. și ale art. 52 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (care interziceau trecerea pe culoarea roșie a semaforului și instituiau obligația de oprire a autovehiculului înaintea marcajului pentru pietoni), precum și prevederile art. 48 și art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep. (care instituiau obligația respectării regimului legal de viteză, de 50 km/h, pentru acel sector de drum), circulând cu viteza de cca. 82 km/h în momentele imediat premergătoare impactului (conform concluziilor Raportului de expertiză tehnică judiciară, atașat la dosar) și pătrunzând, în intersecție, pe culoarea roșie a semaforului (conform concluziilor aceluiași raport), a intrat în coliziune cu auto marca "C.", având nr. de înmatriculare x, condus, din sens opus, de partea civilă D., care efectua o manevră regulamentară de schimbare a direcției de mers către stânga, cu consecința producerii persoanei vătămate E., în vârstă de 74 de ani la data faptelor, pasager pe locul din dreapta-față al acestui din urmă autovehicul, a unei "hemoragii interne consecința unui politraumatism cu zeci de fracturi costale, fracturi de bazin, fracturi de femur drept, rupturi de aortă, rupturi pulmonare și hepatice", conform opiniei medicilor legiști din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici cu nr. A3/475/2024, leziuni care au condus la decesul persoanei vătămate arătate mai sus.

Punctual, cu privire la modalitatea de desfășurare a urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a notat următoarele:

La data de 24.04.2024, la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrată, sub nr. unic 142/158/P/2024, sesizarea din oficiu a polițiștilor din cadrul Brigăzii Rutiere - Serviciul de Supraveghere pentru Sectoarele 3, 4 și 5, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2), (3) și 4 C. pen., în legătură cu un accident rutier produs în data de 18.04.2024, orele 10:55, petrecut pe raza mun. București, în zona Bd. x către str. x, la intersecția cu Aleea Ianca.

Prin ordonanța din data de 18.04.2024, organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră au dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (o faptă) și vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2), (3) și 4 C. pen. (3 fapte).

Prin ordonanța din data de 30.04.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus menținerea probelor administrate, a actelor îndeplinite și a măsurilor dispuse de către organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, cu argumentul că sunt incidente dispozițiile art. 60 C. proc. pen.. referitoare la "Cazurile urgente" și că, în atare situație, devin aplicabile prevederile art. 63 alin. (1) rap. la art. 50 alin. (2) C. proc. pen.. (dispoziția de începere a urmăririi penale in rem din aceeași ordonanță, menționată la pct. 2 din dispozitiv, fiind sancționată cu inexistența actului - sancțiune procesuală care operează din oficiu - dată fiind începerea anterioară a urmăririi penale in rem de către organele de cercetare penală, care a fost menținută de procuror).

Prin ordonanța din data de 25.07.2024 a Parchetului de pe Curtea de Apel București, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de autoarea A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 17.06.2025 s-a dispus, pe de o parte, schimbarea încadrării juridice dată faptelor suspectei A., cu consecința reținerii unei situații de fapt corecte și complete pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (respectiv cu trimitere la normele incidente din legislația rutieră a căror încălcare a condus la producerea accidentului rutier soldat cu decesul persoanei vătămate E.), iar pe de altă parte, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de susnumita, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. având descrierea rezultată după operațiunea de schimbare a încadrării juridice.

S-a mai reținut că, inculpatei i-au fost aduse la cunoștință, anterior audierii, fapta pentru care este cercetată, încadrarea juridică, drepturile și obligațiile procesuale prevăzute de C. proc. pen., conform proceselor-verbale anexă la declarații. S-a arătat că aceasta nu a fost asistată în cursul urmăririi penale de apărător din oficiu (nefiind în ipoteza cazurilor de asistență juridică obligatorie) sau de apărător ales. În schimb, părțile civile din dosar (aparținătorii defunctului E.) au fost asistate de apărătorul ales, av. F. din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială atașată la dosarul cauzei .

Prin ordonanța procurorului din data de 08.08.2024, a fost admisă cererea inculpatei A., de consultare a dosarului, formulată la data de 08.08.2024, actele de urmărire penală fiind consultate efectiv în aceeași zi, conform mențiunilor olografe înscrise pe cerere . Totodată, în vederea garantării pe deplin a exercitării dreptului la apărare, inculpatei i-a fost înmânată o copie a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale (conținutul declarației în cauză fiind atașată în vol. I, d.u.p.).

De asemenea, prin ordonanța din data de 14.06.2024, a fost admisă cererea apărătorului ales al părților civile, formulată la data de 11.06.2024, de consultare a dosarului de urmărire penală și de participare la efectuarea actelor de urmărire penală, în condițiile art. 92 C. proc. pen.

A mai fost arătat că, în cursul urmăririi penale, nu au fost dispuse măsuri preventive, măsuri asigurătorii, măsuri de siguranță sau alte asemenea măsuri procesuale.

Reținând dispozițiile art. 342 C. proc. pen.., referitoare la obiectul camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a mai arătat că, potrivit art. 346 alin. (1) C. proc. pen.., dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și (3) și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală a constatat că, sub aspectul competenței funcționale, materiale și teritoriale de soluționare a cauzei, conform dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., în raport de calitatea inculpatei, respectiv aceea de avocat și art. 41, alin. (1), lit. a) C. proc. pen.., Curtea de Apel București a fost legal învestită.

Cu privire la regularitatea actului de sesizare a instanței, s-a constatat că rechizitoriul cuprinde mențiunile prevăzute de art. 286 alin. (2) C. proc. pen.., fiind indicate denumirea parchetului și data emiterii, numele, prenumele și calitatea celui care l-a întocmit, fapta care a făcut obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia, datele privitoare la persoana inculpatei, motivele de fapt și de drept, probele și mijloacele de probă, dispoziția de trimitere în judecată, cheltuielile judiciare, numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate și semnătura procurorului care a întocmit actul de sesizare, fiind verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior.

Totodată, în ceea ce privește regularitatea actului de sesizare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții a reținut că noțiunea de "neregularitate a rechizitoriului" trebuie interpretată și prin prisma prevederilor art. 371 raportat la art. 329 alin. (1) C. proc. pen.. (ce stabilesc obiectul judecății, mărginit la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare) și se referă, așadar, la toate aspectele de natură să afecteze modul de învestire a instanței și de circumstanțiere a obiectului și limitelor judecății, incluzând orice omisiune sau inadecvare care determină inaptitudinea acestuia (a rechizitoriului) de a sesiza în mod valabil instanța de judecată, chiar și în cazul în care împrejurările constatate nu pot fi suprapuse încălcării unei anumite norme particulare.

A mai susținut că, în faza camerei preliminare, accentul cade pe verificarea clarității acuzației, respectiv a descrierii faptelor penale - ca manifestări obiective în sfera realității - într-o manieră explicită, lipsită de ambiguitate, care să permită inculpaților înțelegerea deplină a conținutului faptic al acuzațiilor penale, iar instanței stabilirea, dincolo de orice echivoc, a obiectului și limitelor judecății.

Din perspectiva exigențelor normelor convenționale, dar și a principiilor fundamentale ale procesului penal, reglementate de art. 2, art. 3 alin. (1) și (3), art. 8 și art. 10 C. proc. pen.., cunoașterea conținutului faptelor ce fac obiectul sesizării instanței (configurate neechivoc în particularitățile de timp și loc de comitere, de conținut concret, de rezultat sau urmare produsă), a încadrării lor juridice, dar și a motivelor pentru care anumite mijloace de probă au fost considerate relevante în formularea acuzației, asigură în mod concret și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu, conformitatea procedurii judiciare cu cerințele fundamentale de echitate a procesului penal. Chiar dacă "informarea detaliată" privește chestiuni diferite, raportat la circumstanțele particulare ale fiecărei cauze, această noțiune presupune, în mod esențial, ca acuzatului să îi fie furnizate date/informații suficiente pentru a înțelege de o manieră clară și precisă învinuirea ce i se aduce.

În aceste coordonate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că actul de sesizare a instanței cuprinde, într-o manieră clară și precisă, învinuirile care sunt aduse inculpatei din prezenta cauză.

Cu privire la legalitatea administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară a amintit că principiul legalității administrării probelor este acea regulă potrivit căreia în procesul penal trebuie administrate probele obținute cu respectarea dispozițiilor legale, prin mijloace de probă prevăzute de lege.

Astfel, cu privire la ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a constatat că, fără excepție, acestea au fost administrate cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 101 C. proc. pen.., în lumina principiului legalității și loialității administrării probelor.

În ceea ce privește legalitatea actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a reținut că urmărirea penală a parcurs etapele obligatorii prescrise de dispozițiile procesual penale, existând concordanță între actele efectuate și dispozițiile legale care reglementează efectuarea acestora.

De asemenea, s-a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpată, avocatul din oficiu al inculpatei, părțile civile sau, după caz, de reprezentantul legal al părții civile minore G. sau avocatul din oficiu desemnat pentru această parte, partea responsabilă civilmente sau reprezentantul Ministerului Public și, nici din oficiu, nu s-a apreciat că se impun a fi invocate.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpata A., la data de 15 decembrie 2025.

Prin motivele de contestație, inculpata a susținut că raportul de expertiză efectuat în cauză, ale cărui concluzii au fost înlăturate de procuror în faza de urmărire penală, cu consecința reținerii unei alte situații de fapt și juridice, nu a fost comunicat părții responsabile civilmente (asiguratorul). A considerat că înlăturarea concluziilor expertului auto desemnat în cauză (prin care s-ar fi reținut și vinovăția celeilalte persoane pentru producerea accidentului de circulație), conduc la stabilirea vinovăției și a cuantumului daunelor solicitate de părțile civile, context în care, este evident că asiguratorul justifica un interes de a lua la cunoștință, atât de raportul de expertiză, dar și a conținutului rechizitorului, care a răsturnat situația reținută în concluziile raportului de expertiză.

Pentru motivele arătate, contestatoarea inculpată A. a solicitat admiterea contestației și trimiterea cauzei la parchet în vederea comunicării raportului de expertiză auto către asigurator, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru comunicarea rechizitoriului către asiguratorul introdus în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru a-i da posibilitatea acestuia de a formula cereri și excepții.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 18.12.2025 sub numărul x/2025/a1, fiind fixat termen de judecată la data de 21.01.2026 cu citarea contestatoarei inculpate și cu asigurarea apărării pentru aceasta, precum și cu citarea intimatelor părți civile și intimatei părți responsabile civilmente.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate de inculpata A., excepție susținută și de apărătorul ales al intimatelor părți civile, concluziile formulate fiind prezentate în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte - Completul de doi judecători de cameră preliminară, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației invocate de procuror, în raport cu limitele fazei de cameră preliminară și a căii de atac formulate în această materie, reține următoarele:

Obiectul procedurii în camera preliminară, astfel cum este stabilit prin art. 342 C. proc. pen.., îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Potrivit dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate, precum și excepțiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte mijloace de probă, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului.

Conform dispozițiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen.., dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și (3) și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.

Art. 347 alin. (1) C. proc. pen.., menționează că în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilot prevăzute la art. 346 alin. (1) - (4

2

), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, iar conform art. 347 alin. (4) C. proc. pen.., în soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută.

Astfel, legiuitorul a reglementat un efect devolutiv parțial/limitat în ceea ce privește contestația împotriva încheierii pronunțate în camera preliminară, în fond, având în vedere că în această cale de atac pot fi analizate doar aspectele deja dezbătute în primul grad de jurisdicție al procedurii în camera preliminară și cazurile de nulitate absolută, indiferent dacă acestea au fost sau nu invocate în primul grad de jurisdicție, fiind firesc ca eventualul efect devolutiv al contestației din procedura camerei preliminare să țină cont de obiectul probațiunii specific procedurii de cameră preliminară.

Ca atare, în fața instanței de control judiciar nu pot fi formulate alte cereri și excepții decât cele prezentate anterior judecătorului primei instanțe, cu excepția celor care privesc încălcarea unor norme ce atrag sancțiunea nulității absolute.

În cauză, se constată că inculpata A. nu a invocat în fața judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cereri și excepții cu privire la verificarea competenței și a legalității sesizării instanței, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar formularea acestora prima dată în calea de atac, în măsura în care nu se subsumează unor nulități absolute, este un demers exclus de prevederile art. 347 alin. (1) și alin. (4) C. proc. pen.., respectiv imposibil de valorificat, situație în care este incidentă soluția inadmisibilității.

Criticile contestatoarei inculpate A. privind lipsa comunicării raportului de expertiză, respectiv a rechizitoriului părții responsabile civilmente - dincolo de împrejurarea că dispozițiile art. 344 alin. (2) prevăd comunicarea rechizitoriului numai inculpatului, iar avocatul ales al părții responsabile civilmente a formulat cerere de studiu a dosarului și a efectuat fotocopii ale filelor x d.u.p., însă nu a invocat cereri și excepții în procedura camerei preliminare - nu se circumscriu unor încălcări sancționate cu nulitatea absolută conform art. 281 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen.., ci pot constitui, cel mult, un caz de nulitate relativă care, însă, poate fi invocat doar de către partea ale cărei drepturi se reclamă a fi afectate (în speță, ale părții responsabile civilmente S.C. H.).

Ca atare, contestatoarea inculpată A. nu are un interes procesual propriu în susținerea motivelor de contestație prezentate, nefiind vătămată prin eventuala nerespectare a dispozițiilor legale privind comunicarea unor acte procesuale către alte părți sau subiecți procesuali din cauză.

Sintetizând, Înalta Curte subliniază că, în procedura de cameră preliminară este reglementat dublul grad de jurisdicție ce este asigurat prin calea de atac a contestației, subsecventă judecății în fond, iar contestația se rezumă numai la aspectele deja dezbătute în primul grad jurisdicțional, cu excepția nulităților absolute.

În concluzie, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., constatând culpa sa procesuală, va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 21 ianuarie 2026.