ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2025

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare formulate de petentul A., reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la 20 octombrie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În susținerea cererii de strămutare, petentul a invocat faptul că a formulat mai multe plângeri penale cu privire la dosarele în care a avut calitate procesuală, precum și faptul că una din părți este prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești împotriva căreia a formulat plângere penală.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) Când Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer președintelui curții de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

Potrivit textului de lege mai sus menționat au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Pitești.

Prin informațiile transmise de Curtea de Apel Constanța, în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., în raport de motivele cererii de strămutare, potrivit art. 74 din C. proc. pen., s-a arătat parcursul dosarului a cărei strămutare se solicită, apreciindu-se că solicitarea de strămutare a cauzei este nefondată.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". Astfel, ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele de judecată trebuie să o inspire publicului.

Instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea tuturor judecătorilor din cadrul unei instanțe și justifică temerea celui interesat că, la acea instanță, i-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Remediul procesual al strămutării se justifică atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care dau naștere unei îndoieli asupra imparțialității judecătorilor unei instanțe, iar nu o suspiciune individuală, care privește un anume judecător.

Suspiciunea rezonabilă de lipsă de obiectivitate trebuie să existe în raport cu toți judecătorii instanței judecătorești pe rolul căreia se află o anume cauza penală și nu doar în relație cu unul sau unii dintre aceștia, în această din urmă situație fiind incidente instituțiile abținerii și recuzării.

Înalta Curte constată că nu sunt identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

În cauză, niciuna dintre cerințele art. 71 C. proc. pen. nu este îndeplinită și nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității întregului corp de magistrați din cadrul curții de apel.

Înalta Curte amintește că nemulțumirile petentului față de întreg corpul de magistrați, fără alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra lipsei imparțialității judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, nu pot conduce la strămutare, neputând constitui motiv temeinic și dovedit.

De altfel, nemulțumirile petentului vizează prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Pitești. Strămutarea are în vedere lipsa de imparțialitate a întregului corp de magistrați din cadrul instanței unde se află cauza.

În acest context, nu se poate reține că la nivelul Curții de Apel Pitești nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte, apreciază că temerea petentului nu este justificată și pe cale de consecință va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins cererea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 noiembrie 2025.