ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 244/2025

Ședința publică din data de 28 mai 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la 14 mai 2025, petentul petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În susținerea cererii de strămutare, petentul a invocat faptul că a invocat excepția de nelegalitate a compunerii completului învestit cu judecarea cauzei a cărei strămutare o solicită întrucât a fost schimbată componența completului de judecată în urma deciziei președintelui instanței. Apărarea a considerat că prin faptul că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra nelegalității deciziei conducătorului instanței prin care s-a stabilit compunerea completului de judecată, în cauza a cărei strămutare se solicită, imparțialitatea instanței este afectată.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) când Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer președintelui curții de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

Potrivit textului de lege mai sus menționat au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Timișoara.

Prin informațiile transmise de Curtea de Apel Timișoara, în conformitate cu art. 72 alin. (6) și art. 74 din C. proc. pen., în raport de motivele cererii de strămutare, s-a arătat că sunt asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a cauzei.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". Astfel, ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele de judecată trebuie să o inspire publicului.

Instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea tuturor judecătorilor din cadrul unei instanțe și justifică temerea celui interesat că, la acea instanță, i-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Remediul procesual al strămutării se justifică atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care dau naștere unei îndoieli asupra imparțialității judecătorilor unei instanțe, iar nu o suspiciune individuală, care privește un anume judecător.

Suspiciunea rezonabilă de lipsă de obiectivitate trebuie să existe în raport cu întregul corp de magistrați pe rolul căreia se află o anume cauza penală și nu doar în relație cu o parte dintre aceștia, în această din urmă situație fiind incidente instituțiile abținerii și recuzării.

Înalta Curte constată că nu sunt identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

În cauză, niciuna dintre cerințele art. 71 C. proc. pen. nu este îndeplinită și nu se pot reține cauze, împrejurări de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității întregului corp de magistrați din cadrul curții de apel.

Faptul că doamna judecător învestită cu soluționarea cauzei a fost desemnată, prin decizia președintelui instanței, să facă parte din compunerea completului învestit cu judecarea cauzei a cărei strămutare se solicită nu este de natură a afecta imparțialitatea întregului corp de magistrați din cadrul instanței.

De asemenea, invocarea excepției de nelegalitate a compunerii completului de judecată raportat la nelegalitatea deciziei prin care doamna judecător a fost desemnată să participe la judecată nu conduce de plano la afectarea imparțialității cât timp decizia administrativă contestată nu are legătură cu fondul acuzațiilor aduse inculpatului.

Susținerea petentului, conform căreia niciun judecător nu poate anula decizia emisă de președintele instanței de judecată în cadrul căreia profesează, este nefondată, instanța învestită cu soluționarea cauzei putând evalua legalitatea compunerii completului, deci legalitatea deciziei invocate, prin prisma excepției de nelegalitate, în raport de dispozițiile legale în temeiul cărora s-a dispus desemnarea acesteia în completul de judecată.

Mai mult, se constată că doamna judecator a formulat declarație de abținere în cauză, această fiind respinsă cu motivarea că nu s-a statuat cu privire la existența unei legături dintre actul administrativ de desemnare a sa în completul de judecată și fondul cauzei cu care a fost învestită instanța.

În egală măsură, se constată că nemulțumirea petentului vizează exclusiv situația doamnei judecător ce face parte din compunerea completului fără a se putea susține în mod pertinent existența unei suspiciuni asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței.

În acest context, nu se poate reține că la nivelul Curții de Apel Timișoara nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte, apreciază că temerea petentului nu este justificată și, pe cale de consecință, va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins cererea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2025.