ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 200/2025

Ședința publică din data de 30 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală pentru motive de bănuială legitimă.

Petenta a susținut că în ceea ce o privește, s-a creat un precedent al organelor judiciare care îi resping cererile.

A mai invocat existența unor vicii de procedură, cu încălcarea prevederilor Convenției EDO și a prevederilor C. proc. pen., susținând că a fost obligată la cheltuieli de judecată prea mari, pentru a fi descurajată să se adreseze instanțelor. De asemenea, a susținut că nu au fost conexate două dosare (nr. x/2024 și nr. y/2024) deși în cazul acestora opera identitatea de obiect și părți.

Petenta a mai formulat critici în ceea ce privește soluția de clasare (emisă în dosarul nr. x/2022), afirmând că organele judiciare au mimat cercetarea penală în dosarul de urmărire penală, iar soluția nu s-au bazat pe probe, ci pe supoziții.

În cuprinsul cererii de strămutare petenta a mai arătat că soluțiile pronunțate în dosarele nr. x/2024 și nr. y/2024 sunt nelegale și netemeinice, criticând, printre altele, și faptul că cheltuielile de judecată au fost stabilite în mod abuziv.

În concluzie, petenta A. a solicitat strămutarea cauzei, susținând că la nivelul Curții de Apel București există o lipsă de obiectivitate și de imparțialitate împotriva sa și a familiei sale.

Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen..: (…) Când Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer președintelui curții de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

Potrivit textului de lege mai sus menționat au fost solicitate informații de la Curtea de Apel București.

Prin informațiile transmise de Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 72 alin. (6) C. proc. pen.., a fost prezentat obiectul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat - contestație în anulare, fiind indicate și cele dispuse de instanță la termenele de judecată din 21 martie 2025, 25 martie 2025 și 08 aprilie 2025.

Raportat la motivele invocate de petentă în cuprinsul cererii de strămutare, Curtea de Apel București a susținut, în esență, că acestea nu se subsumează motivelor de strămutare enumerate de art. 71 C. proc. pen.., fiind arătat că, nu există elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialități și obiectivității generice a corpului de judecători de la această instanță sau la concluzia că pe rolul acestei curți, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil.

Examinând cererea de strămutare formulată de petenta A., în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. proc. pen.., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea.

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.

În cauza de față, se constată că petenta A. a invocat în sprijinul cererii de strămutare faptul că toate cererile pe care le-a formulat au fost respinse la nivelul Curții de Apel București, de către judecători care provin de la aceeași secție penală. Aceasta a mai susținut faptul că nu au fost conexate dosare cu același obiect și părți, criticând, totodată, cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligată.

De asemenea, petenta a exprimat o serie de nemulțumiri față de organele de urmărire penală învestite cu soluționarea unor dosare de urmărire penală în care au fost emise soluții de clasare, criticând, din această perspectivă, hotărârile pronunțate de instanța de judecată chemată să se pronunțe asupra acestor soluții ale procurorului.

Or, aceste motive nu se pot circumscrie cerințelor evocate de dispozițiile art. 71 C. proc. pen.. și nu pot justifica, în mod obiectiv, strămutarea cauzei, întrucât strămutarea nu constituie o cale de atac sau remediul pentru o măsură procesuală ori pentru reluarea unei judecăți în caz de nemulțumire a părții în raport cu soluția ori maniera desfășurării judecății.

În concret, modul de soluționare a unor cereri de conexare, fără alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli privind imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, nu poate conduce la admiterea cererii strămutare.

Nu poate fundamenta admiterea cererii de strămutare eventuala nelegalitate a desfășurării de către organele de urmărire penală a unor cercetări în dosare în care petenta A. a fost parte, după cum nu poate fi analizată temeinicia actelor de urmărire penală în procedura reglementată de art. 71 C. proc. pen.., care se referă la aspecte de imparțialitate a judecătorilor, nu ale magistraților procurori.

Orice nemulțumire cu privire la modul de soluționare a unei cauze, poate și trebuie să fie adusă la cunoștință instanțelor competente funcțional și material, în condițiile legii, prin intermediul căilor de atac.

Ca atare, deși formal, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 71 C. proc. pen.., petenta nu a prezentat, în concret, fapte ori împrejurări de fapt din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că toți judecătorii din cadrul Curții de Apel București ar fi părtinitori, datorită împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 74 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2025.