ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2025

Ședința publică din data de 03 aprilie 2025

Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 21.03.2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, apreciind că nu va avea parte de o judecată dreaptă datorită atitudinii acuzatoare a instanței, lipsită de imparțialitate și echidistanță.

În acest sens, a menționat că i-a fost respinsă cererea de probe formulată, probe aflate în legătură directă cu faptele de care este acuzat, că președintele de complet s-a antepronunțat cu privire la unul dintre motivele de apel.

A menționat că procurorul de caz monitorizează dosarul, întrucât, deși la trei termene, când s-a verificat măsura preventivă, procurorul de ședința a achiesat la concluziile puse de apărătorul inculpatului în sensul înlocuirii măsurii, la ultimul termen când a fost verificată măsura, acesta a solicitat a fi înlocuit din ședință, ceea ce sugerează presiunea exercitată de procurorul de caz.

A mai susținut că persoana vătămată din dosarul nr. x/2023 este fiica unei doamne psiholog, care are relații strânse în rândul colegilor de breasla din structurile bucureștene, care și-au exprimat opinia în cauza, ceea ce duce la o gravă deturnare a rezultatului procesului penal sau poate naște cel puțin mari dubii în acest sens.

Astfel, a arătat că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților, iar din maniera în care magistrații Curții de Apel București înțeleg să conducă cercetarea judecătorească, să soluționeze cererile în probațiune formulate de către apărare, precum și din modul de administrare efectiv al probelor, transpare o atitudine părtinitoare și lipsită de imparțialitate.

În cuprinsul informațiilor transmise de Curtea de Apel București se prezintă etapele dosarului a cărui strămutare se solicită.

S-a menționat că, evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împreju­rare sau circumstanță obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparțialității judecătorilor Curții de Apel București, iar calitatea părților nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiție, iar, la acest moment, nici la nivel teoretic, nu se decelează aspecte care să releve exerci­tarea vreunei presiuni asupra magistraților învestiți cu soluționarea cauzei, fiind prezervate toate garanțiile de independență și imparțialitate a acestora.

Analizând cererea de strămutare formulată de petent, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO, în sensul, că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate cererea de strămutare formulată, Înalta Curte reține că, în esență, motivele pentru care se solicită strămutarea cauzei este temerea că nu va avea parte de o judecată dreaptă, întrucât i-au fost respinse probele solicitate, că procurorul de caz monitorizează dosarul, precum și faptul că persoana vătămată este fiica unei doamne psiholog care are relații strânse cu psihologii din București chemați să își exprime opinia în cauză, aspect ce ar putea duce la o gravă deturnare a rezultatului acestui proces penal.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele invocate nu reprezintă temeiuri serioase pentru strămutarea dosarului, ci se rezumă la argumente ce țin de judecarea dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București, acesta interpretând orice act înfăptuit de instanță ca fiind unul reverențios și lipsit de imparțialitate, fără a indica însă existența elementelor obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel București.

Totodată, din informațiilor transmise de Curtea de Apel București, reiese că aspectele expuse de petentul A. în cererea de stră­mutare au fost invocate și pe calea formulării unei cereri de recuzare, care a fost respinsă.

Prin urmare, în raport, cu motivele prezentate în susținerea cererii, Înalta Curte constată că nu se poate reține existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivitătii judecătorilor învestiți cu soluționarea dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a II-a penală sau că nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața acestei instanțe.

Față de cele menționate, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 74 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 aprilie 2025.