ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 448/2025

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea din data de 20 octombrie 2025, petentul A. a solicitat, în temeiul art. 6 CEDO, strămutarea dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov, secția Penală, apreciind că a fost condamnat abuziv și amendat de judecătorii din cadrul Curții de Apel Brașov.

De asemenea, a arătat că urmare a investigațiilor procurorilor cu privire la magistrații-judecători, s-a format un dosar de instituire a tutelei față de petent, iar în acest context a fost transportat la Spitalul de Psihiatrie Brașov.

A precizat că nu a fost citat în fața instanței civile și nu s-a prezentat în vederea efectuării unei expertize psihiatrice, întrucât această probă nu a fost dispusă de instanță într-o procedură contradictorie.

Mai mult, a învederat că Judecătoria Brașov a declinat dosarul privind instituirea tutelei, către Judecătoria Sectorului 4 București, deși petentul nu are nici reședința și nici domiciliul în București.

În opinia petentului, față de protocolul de cooperare existent între DNA Brașov și judecătorii Curții de Apel Brașov, în urma căruia petentul a pierdut două fabrici și trei case, a apreciat că nu ar putea avea parte de o judecată imparțială.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

Din informarea transmisă la data de 28 octombrie 2025, Curtea de Apel Brașov a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru soluționarea corectă a cauzei.

Examinând cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov, secția Penală, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil analizării motivelor invocate de petentă, Înalta Curte amintește că strămutarea este remediul procesual reglementat de C. proc. pen. în vederea înlăturării situațiilor care pun în pericol normala desfășurare a unui proces penal, datorită unor stări de fapt neconvenabile, existente la locul unde urmează să fie judecată cauza ce face obiectul procesului penal.

Temeiul strămutării, care nu se confundă cu vreuna din cauzele de suspiciune personală, rezultă din atitudinea, din comportarea în mod repetat a unor subiecți procesuali oficiali față de una dintre părți, conduită care nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădește existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate.

Acest remediu procesual nu poate fi folosit, însă, decât în situații vădit contrarii celor în care trebuie să se desfășoare în mod normal procesul penal. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Evaluând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, respectiv că judecătorii din cadrul Curții de Apel Brașov nu pot realiza o judecată obiectivă și imparțială a cauzei penale, având în vedere că față de petent se efectuează o procedură de instituire a tutelei, pentru care este necesară prezența sa la spital, că proba cu expertiza psihiatrică nu a fost dispusă într-o procedură contradictorie sau că dosarul privind instituirea tutelei a fost declinat către Judecătoria Sectorului 4 București, deși petentul nu are nici reședința și nici domiciliul în București, Înalta Curte constată că afirmațiile acestuia nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității instanței.

Majoritatea argumentelor invocate de către petent antamează, în realitate, chestiuni ce au semnificația unor veritabile critici aduse legalității soluțiilor dispuse în plan procesual sau substanțial de către instanțele de judecată, respectiv că au dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, că au declinat dosarul având ca obiect instituirea tutelei, că nu a fost respectată contradictorialitatea procedurii; or, asemenea temeiuri nu pot fi examinate în procedura de soluționare a cererii de strămutare.

În acest din urmă demers procesual, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea procedurilor sau a măsurilor dispuse în cursul procesului.

Așadar, evaluând în acest cadru, argumentele invocate de petent, Înalta Curte constată că acesta nu a indicat un minimum de date obiective care să susțină parțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.