ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2025

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 27.05.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov, pe motiv că se află în relații de dușmănie cu toți judecătorii acestei instanțe care, de-a lungul timpului, la soluționarea cauzelor aflate pe rolul curții, respectiv contestații în anulare, la executare și revizuiri, au dat dovadă de imparțialitate, nerezolvând, în condiții de contradictorialitate, prescripția răspunderii penale.

A învederat că urmare a discuțiilor purtate cu doamna procuror B., a întocmit un tabel centralizator din care se poate observa că în acel dosar, în decizia penală de condamnare, la fila x, s-a rezolvat o prescripție a unui mijloc de probă, respectiv o prescripție administrativă a dreptului Oficiului de Luptă Antifraudă din Bruxelles de a efectua verificări, iar în primele patru contestații în anulare, toți judecătorii Curții de Apel Brașov s-au referit la această prescripție ca fiind prescripția răspunderii penale și în cea de-a cincea contestație în anulare, au admis că la fila x din decizia penală de condamnare nu s-a rezolvat prescripția răspunderii penale, ci o altă prescripție diferită, a unui mijloc de probă. A menționat petentul că a mai formulat ulterior încă cinci contestații în anulare în care totuși s-a invocat autoritatea de lucru judecat, însă nu s-a arătat dacă au existat întreruperi sau suspendări ale termenelor de prescripție sau dacă s-au împlinit sau nu termenele de prescripție simplă și specială.

Un alt motiv privind imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov, a susținut petentul că ar fi faptul că a fost amenințat de doamna judecător C., care l-a și condamnat, precum și de doamna judecător D., care a dispus și amendarea sa cu suma de 4.000 RON în dosarul nr. x/2013, ca urmare a plângerilor sale formulate la secția de urmărire penală și criminalistică împotriva cumnatei acesteia, doamna judecător E., tot din cadrul Curții de Apel Brașov, în condițiile în care petentul nici nu a fost prezent la dezbateri, întrucât a fost bolnav, iar Înalta Curte a dispus acordarea unui termen judecată și de asemenea, curtea de apel, într-un proces în contencios, a dispus acordarea unui termen de judecată, însă în dosarul anterior menționat s-a dispus amendarea sa.

A arătat și că a fost promovată la CJUE, la solicitarea D.N.A. Brașov, cererea care a făcut obiectul cauzei C-107/23 PPU, Curtea de Apel Brașov dezinformând CJUE, încălcându-se Hotărârea nr. 67/2023 privind dezlegarea unei chestiuni de drept.

Alt motiv important privind imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov, a arătat că este acela referitor la faptul că, deși toate curțile de apel din țară au sancționat lipsa deciziilor de numire a judecătorilor specializați cu nulitatea absolută, singura hotărâre corectă a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2021 de singurul judecător imparțial din cadrul Tribunalului Brașov, a fost anulată de Curtea de Apel Brașov, ceea ce îl determină a aprecia că la Curtea de Apel Brașov se continuă ca să se lucreze numai pe baza protocolului încheiat cu D.N.A. sau S.R.I.

În susținerea cererii de strămutare, a arătat că, la cererea D.N.A. Brașov, domnul judecător F. din cadrul Curții de Apel Brașov, în soluționarea unui dosar având ca obiect strămutarea unei cauze aflată pe rolul Tribunalului Brașov, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov pentru efectuarea de verificări în vederea instituirii unui tutore, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, în mod abuziv, în cadrul unei lucrări civile și nu a unui dosar penal, a emis o ordonanță care a fost înaintată la Poliția Predeal pentru ca petentul să fie dus la Spitalul de Psihiatrie, ceea ce, în lipsa unui diagnostic anterior, este inadmisibil.

A arătat că un alt motiv al cererii de strămutare este acela că toți judecătorii secției penale din cadrul Curții de Apel Brașov s-au îndreptat, la instigarea doamnei judecător G., șefa secției, asupra doamnei judecător H., care, în opinia petentului, este un judecător corect, încercând să o determine să renunțe la o expertiză financiară vizând un prejudiciu, motivat de faptul că se promisese la București că se va soluționa cauza cu celeritate, până la ieșirea la pensie a acesteia. A menționat că doamna judecător s-a mutat la Curtea de Apel Pitești, de unde a și ieșit la pensie.

De asemenea, a arătat că un alt motiv al cererii de strămutare este acela că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Civilă a admis, în baza acestor considerente, mai puțin dosarul privind tutela care a intervenit ulterior, cererea sa privind strămutarea unei cauze de la Curtea de Apel Brașov.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei, după ce s-a prezentat parcursul cauzei, s-a arătat că motivele invocate de petent nu pot conduce la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorului investit cu soluționarea cauzei.

Analizând cererea formulată de petentul A., în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cauza Hauschildt contra Danemarcei).

Analizând, în aceste coordonate, împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că din motivele invocate ca temeiuri de strămutare de către petentul A. nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Brașov, nefiind elemente pentru a se putea considera că, prin judecarea dosarului nr. x/2025 la această instanță, nu s-ar respecta toate garanțiile procesuale pentru judecarea cauzei fără părtinire.

Aprecierea pur subiectivă a petentului că la curtea de apel pe rolul căreia a fost înregistrată cauza nu s-ar putea judeca imparțial cauza, întrucât, anterior s-au pronunțat soluții de respingere a cererilor sale de contestațide în anulare, contestație la executare, revizuire nu este în măsură să ofere un minim de date obiective care să contureze lipsa de imparțialitate și obiectivitate a corpului de magistrați din cadrul instanței și să legitimeze, eventual, strămutarea cauzei.

Examinarea și pronunțarea asupra unor cereri pe parcursul procesului formulate de părți constituie aspecte ce țin de judecata cauzei, funcția de judecată revenind instanței.

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea se referă la atitudini sau comportamente care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate a majorității judecătorilor, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Petentul nu a relevat aspecte concrete de validare a strămutării cauzei, nefiind conturată o suspiciune rezonabilă de imparțialitate cu privire la toți judecătorii curții de apel pe rolul căreia se află cauza, pe care o solicită a fi strămutată.

Suspiciunea rezonabilă implică existența anumitor date sau informații privitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată. Simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, fiind imperativ ca aceasta să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este lezată.

Or petentul, prin argumentele aduse în susținerea cererii sale de strămutare, este nemulțumit de modul în care au fost soluționate căile sale de atac extraordinare formulate împotriva deciziei penale definitive de condamnare a sa, mai precis de felul în care instanțele au analizat și soluționat prescripția răspunderii penale invocate de petent, aspecte care nu pot fundamenta o cerere de strămutare, neîncadrându-se în prevederile menționate în art. 71 din C. proc. pen.

Așadar, se constată că în cauză nu pot fi reținute elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că pe rolul Curții de Apel Brașov nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil care să justifice strămutarea judecării dosarului.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.