ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 427/2025

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 10 iulie 2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În susținerea cererii, petenta a arătat, în esență, că există o suspiciune rezonabilă cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Pitești în soluționarea cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 711/A din 29.05.2025 a Curții de Apel Pitești, întrucât, potrivit susținerilor sale, toți judecătorii din cadrul secției penale a acestei instanțe ar fi avut tangență cu dosarul în diverse etape procesuale anterioare. Petenta a menționat că, pe parcursul urmăririi penale, a judecății în fond și în apel, au fost examinate în mod repetat măsurile preventive dispuse în sarcina sa, iar instanța ar fi menținut cea mai severă dintre acestea, respectiv arestul preventiv, pentru o perioadă îndelungată, prin raportare la prejudiciul cauzat și la impactul social negativ la nivelul comunității ca urmare a faptelor săvârșite, reținându-se că este o cauză de interes local. Totodată, la evaluarea măsurilor preventive s-ar fi avut în vedere limita maximă de pedeapsă a infracțiunii de abuz în serviciu, deși a arătat constant că fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.

De asemenea, petenta a mai susținut că, atât la verificarea legalității măsurilor preventive sub imperiul cărora s-a aflat pe parcursul procesului, cât și la momentul soluționării cauzei în apel, nu ar fi fost avute în vedere circumstanțele sale personale, precum lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată, starea de sănătate, precum și situația familială, în condițiile în care are în îngrijire mama bolnavă. A arătat că, deși a recunoscut faptele și a solicitat judecata potrivit procedurii simplificate, pedeapsa aplicată a fost orientată către limita maximă prevăzută de lege.

În concluzie, petenta a solicitat strămutarea cauzei la o altă curte de apel, subliniind că numai în acest mod s-ar putea asigura o judecată obiectivă și lipsită de orice influență derivată din presiunea comunității și funcția de contabil în cadrul Primăriei Corbi, pe care aceasta o deținea la momentul comiterii faptelor.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) când Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer președintelui curții de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. În temeiul acestui text, au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Pitești.

Prin informațiile transmise de Curtea de Apel Pitești, în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în raport cu motivele cererii de strămutare, s-a arătat că petenta nu a învederat în nicio împrejurare sau situație concretă care să dovedească faptul că imparțialitatea tuturor judecătorilor acestei instanțe ar fi afectată. De asemenea, s-a notat că suspiciunile petentei privind o eventuală soluționare nejudicioasă sunt de ordin subiectiv, neavând caracter rezonabil.

Deopotrivă, s-a precizat că magistrații sunt independenți și se supun numai legii, având obligația să fie imparțiali, iar la nivelul secției penale a Curții de Apel Pitești există condiții optime pentru înfăptuirii dezideratului asigurării bunei desfășurări a procesului penal și respectării dreptului la un proces echitabil, fără a se aduce atingere în vreun mod obiectivității și imparțialității completului investit cu soluționarea dosarului penal nr. x/2025

Examinând cererea de strămutare formulată de petenta A., în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea.

Strămutarea constituie un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.

În schimb, suspiciunea individuală vizează un anumit judecător sau mai mulți judecători, iar motivele pot fi identice sau diferite în privința fiecăruia. În această ipoteză, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul constă în înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.

Prin urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, instanța verifică dacă există o suspiciune rezonabilă colectivă, în sensul afectării imparțialității întregii instanțe din cauza împrejurărilor cauzei sau a calității părților.

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Analizând împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni de natură a pune sub semnul îndoielii desfășurarea procesului cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale în fața Curții de Apel Pitești, nefiind identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

În cauză, nu este îndeplinită nicio condiție dintre cele prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., nefiind evidențiate împrejurări care să conducă la existența unei îndoieli rezonabile asupra imparțialității întregului corp de judecători ai instanței.

Susținerile petentei, potrivit cărora toți judecătorii secției penale a Curții de Apel Pitești ar fi avut tangență cu dosarul în diverse etape procesuale anterioare (soluționarea contestațiilor privind măsurile preventive, procedura de cameră preliminară, respectiv judecarea apelului), nu sunt apte, în sine, să contureze o suspiciune rezonabilă privind lipsa de imparțialitate la nivelul instanței în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare. Participarea succesivă a unor complete a aceleiași instanțe la verificarea legalității unor măsuri preventive în cursul procesului penal, în diverse faze procesuale, reprezintă o consecință firească a modului de distribuire a cauzelor în activitatea curentă a instanței și nu este aptă să releve o lipsă de imparțialitate din partea judecătorilor instanței învestite cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește aspectele referitoare la menținerea măsurii arestării preventive pentru o perioadă îndelungată, în raport cu valoarea prejudiciului și impactul social al cauzei, acestea vizează exclusiv temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate în proceduri anterioare. De asemenea, nemulțumirile petentei cu privire la cuantumul pedepsei aplicate constituie critici ce privesc individualizarea pedepsei, iar asemenea aspecte nu reprezintă indicii privind lipsa de imparțialitate a judecătorilor. De altfel, strămutarea nu poate fi utilizată ca mijloc de contestare a legalității sau temeiniciei unor hotărâri judecătorești.

Înalta Curte reține că aprecierea caracterului echitabil al desfășurării procesului judiciar trebuie să se întemeieze pe elemente obiective și verificabile. Or, în speță, cererea de strămutare se fundamentează pe afirmații generale, de natură subiectivă, care nu sunt însoțite de probe ori indicii concrete care să justifice o suspiciune rezonabilă privind lipsa de imparțialitate a instanței în ansamblul său.

În ceea ce privește calitatea părților, petenta nu a indicat motive concrete din care să rezulte că aceasta ar putea afecta imparțialitatea instanței, în sensul art. 71 din C. proc. pen.

De altfel, petenta nu a indicat împrejurări concrete din care să rezulte existența unui pericol de tulburare a ordinii publice, susținerile rezumându-se la afirmații generale, nesusținute de date care să demonstreze existența unei presiuni publice reale, directe și actuale asupra judecării contestației în anulare.

În aceste condiții, nu se poate reține că, la nivelul Curții de Apel Pitești, nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2025.