ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 2372/92/P/2024 din 25.09.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție secției de urmărire penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen. raportat la implicarea numitului B. și declinarea competenței de soluționare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, în vederea continuării cercetărilor, sub aspectul comiterii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) alin. (2)

1

lit. c) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin ordonanța din data de 12 august 2025, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, în temeiul art. 58, art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., art. 56 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei nr. 2372/92/P/2024, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin ordonanța din data de 11.11.2024, organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul I.P.J. Hunedoara - Serviciul de Investigații Criminale, au dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) alin. (2)

1

lit. c) din C. pen. și distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanța din data de 22.06.2025, organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul I.P.J. Hunedoara - Serviciul de Investigații Criminale, au dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.

Prin referatul din data de 30.07.2025, organele de cercetare penală din cadrul I.P.I Hunedoara - Serviciul Investigații Criminale au propus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea ordonanței de declinare a cauzei s-a arătat faptul că, la data de 31.10.2024, numitul A., s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva cu o plângere, învederând faptul că, la data de 31.10.2024, în intervalul orar 20:00-21:00, în timp ce se deplasa pe Bd. x din mun. Deva, a filmat cu telefonul mobil personal, activitățile mai multor persoane, printre care vecinul său C., ce se aflau în interiorul sediului D.. La scurt timp, numita E., ce era însoțită de către F., în încercarea de a opri persoana vătămată să mai filmeze, a lovit-o cu palma peste față, ocazie cu care ochelarii de vedere ai acesteia au căzut pe jos și s-au deteriorat atât la nivelul ramei cât și al lentilelor. Ulterior, din sediul D., au ieșit aproximativ 10-15 persoane de sex masculin, care au încercat să îl determine pe numitul A., să șteargă înregistrarea realizată.

Fiind audiată, persoana vătămată A. a precizat că a refuzat să șteargă înregistrarea realizată la solicitarea persoanelor ce au ieșit din sediul D., motiv pentru care acestea l-au încercuit împiedicându-i libertatea de mișcare, respectiv de a se deplasa la domiciliu, așa cum intenționa, solicitându-i în continuare, insistent, să șteargă înregistrarea. Întrucât persoanele respective s-au lovit de refuzul numitului A., una dintru aceste persoane, ce are numele contului de utilizator pe rețeaua de socializare G. "H.", a introdus mâna în buzunarul hanoracului persoanei vătămate pentru a-i sustrage telefonul mobil. A. a simțit acest lucru și l-a prins de mână, pentru a-l împiedica, însă acesta a smucit mâna înspre înapoi, moment în care, pentru a nu-i permite să opună rezistență, B., ce se afla în spatele său, lateral stânga, a prins persoana vătămată de mâna cu care a încercat să împiedice sustragerea telefonului, astfel înlesnind luarea terminalului mobil din posesia acesteia.

După sustragerea telefonului, autorul, i-a dat terminalul mobil sustras numitului I., acesta încercând să îl deblocheze cu intenția de a șterge înregistrarea video, dar nu a reușit acest lucru. În tot acest timp, persoana vătămată, fiind ținută de mână de către numitul B., a încercat să ia telefonul din posesia numitului I., folosindu-se de mâna ce nu-i era imobilizată, moment în care, a fost prins și de acest membru superior de către un alt bărbat necunoscut, ce făcea parte din grupul de persoane.

În continuare, A. a solicitat, în mod repetat, persoanelor implicate să îi dea drumul și să îi restituie telefonul, întrucât fapta lor constituie tâlhărie, însă acestea nu au reacționat în niciun fel. Ulterior, persoana vătămată i-a solicitat vecinului său C., să ia telefonul de la I. și să i-l înapoieze, însă acesta l-a ignorat. În tot acest timp, I. a încercat să deblocheze telefonul persoanei vătămate, iar la un moment dat, le-a solicitat celorlalte persoane să-l urmeze, respectiv să se deplaseze în sediul D., moment în care cele două persoane ce limitau libertatea de mișcare a numitului A., au început să-l împingă și pe acesta înspre sediul D., timp în care încercau să îl convingă să șteargă filmarea de pe telefonul mobil.

Ajuns la aproximativ doi metri de scările ce fac accesul în sediul D., în timp ce persoana vătămată era ținută de mâini și înconjurat de restul persoanelor, numitul I. i-a spus acesteia că îi va achita contra-valoarea ochelarilor de vedere deteriorați, doar dacă va debloca telefonul mobil.

Ulterior, în timp ce I. insista asupra persoanei vătămate să deblocheze telefonul mobil, pentru a șterge filmarea, întrucât era agitație, din sediul D. a ieșit numitul J., care a strigat la aceștia, "aduceți-l înăuntru", însă după un timp, persoanei vătămată i-a fost restituit telefonul mobil, pentru a șterge personal filmarea, ocazie cu care aceasta s-a retras câțiva metri și a apelat serviciul de urgență SNUAU 112, solicitând sprijinul organelor de poliție, care s-au deplasat la fața locului. De asemenea, persoana vătămată A. a mai declarat faptul că, libertatea de mișcare i-a fost restricționată pe toată perioada incidentului, respectiv aproximativ 35 minute, în intervalul orar 20:00-20:35.

La data de 22.06.2025, au fost efectuate verificări ocazie cu care s-a stabilit faptul că numitul B. are calitatea de deputat, fiind ales în Circumscripția nr. 22 - Hunedoara.

Analizând propunerea formulată, prin raportare la actele de urmărire penală efectuate în cauză, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva a dispus declinarea cauzei, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1), coroborat cu disp. art. 56 alin. (6) din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este competent să soluționeze cauzele având ca obiect infracțiunii săvârșite de deputați.

Astfel, în motivarea ordonanței de delegare s-a arătat că ar fi întrunite și elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie, bazat pe declarația persoanei vătămate A., din care rezultă faptul că, în data de 31.10.2024, în intervalul orar 20:00-20:35, i-a fost restricționată libertatea de mișcare, timp în care, fiind pus în imposibilitatea de a se apăra, i-a fost sustras telefonul mobil personal.

Analizând actele de cercetare și urmărire penală, procurorul a reținut faptul că, organele de cercetare și urmărire penală au ridicat imagini video pentru intervalul 31. 10.2024 ora 21:00 - 31.10.2024 ora 22:00, astfel cum a evidențiat de persoana vătămată în plângerea formulată la data de 31 octombrie 2024, deși persoana vătămată a susținut ulterior că a fost lipsită de libertate în intervalul orar 20:00 - 21.00.

În urma vizionării imaginilor video, aflate la dosar și neevidențiate în procese-verbale de către organele de cercetare penală, nu rezultă aspectele pentru care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei.

Astfel, în cauză, organele de cercetare și urmărire penală au procedat la audierea persoanei vătămate la data de 04 ianuarie 2025, la data de 09 decembrie au solicitat predarea imaginilor video, activitate realizată la data de 15 ianuarie 2025, la data de 21 ianuarie 2025 au fost atașate imaginile audio video înregistrate cu dispozitivele K., din dotarea Poliției mun. Deva; la data de 21 iulie 2025 a fost reaudiată persoana vătămată; la 22 iunie 2025 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.

Analizând actele de cercetare efectuare s-a constatat că nu există elemente de probă care să confirme comiterea de către numitul B. a infracțiunilor pentru care s-a dispus extinderea urmării penale și s-a dispus clasarea cauzei, reținându-se ca fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., raportat la eventuala implicare a numitul B., precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, în vederea continuării cercetărilor efective sub aspectul comiterii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1), alin. (2)

1

lit. c) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.

Împotriva soluției de clasare nr. 2372/92/P/2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, petentul A. a formulat plângere, la procurorul ierarhic superior, susținând că ordonanța este netemeinică și nelegală.

Prin ordonanța nr. 134/II/2/2025 din 10 octombrie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 3272/92/P/2024 din 25.09.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, ca nefondată, iar în temeiul art. 275 alin. (2) și (5) din C. proc. pen., s-au stabilit cheltuieli judiciare în suma de 50 RON care vor fi suportate de petent.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat că în cauză, procurorul a reținut în mod corect, printr-o motivare clară și cu argumente convingătoare, că este incident cazul de clasare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. Elementele existente în cuprinsul sesizării și în actele dosarului, au avut aptitudinea necesară formării convingerii juste a procurorului de caz, neexistând factori de natură a întrezări necesitatea unei suplimentării a probațiunii sau a formulării unor alte concluzii. Prin raportare la conținutul concret al faptelor sesizate, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale au fost suficiente pentru lămurirea cauzei în toate aspectele.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, privind organizarea judiciară, în efectuarea și supravegherea urmăririi penale, precum și în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege. Procurorul are libertatea de a dispune soluția în cauză pe baza propriei sale convingeri, formată pe baza unei analize logice, științifice și riguroase a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor și a aprecierii lor în mod coroborat. În cauzele încredințate spre soluționare, magistrații se supun numai legii, pronunțând soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri și în raport cu propriile raționamente logico-juridice.

În concluzie, s-a constatat că soluția de clasare emisă este legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins plângerea ca nefiind întemeiată

Împotriva ordonanței de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01 octombrie, sub dosarul nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C10 C. pen., stabilindu-se termen de soluționare a plângerii la data de 21 octombrie 2025.

În esență, petentul a susținut că la data de 31.10.2024, între orele 20:00-20:35, libertatea sa de mișcare a fost restricționată de un grup de aproximativ 10 persoane, iar telefonul său mobil a fost sustras și manipulat, iar aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie. A făcut referire la lipsa audierii martorilor, până la data ordonanței, 22.06.2025, niciun martor nu a fost audiat, de la fața locului, au fost aproximativ 15 -20 persoane, deși a propus 6-7 martori, însă aceștia nu au fost chemați, contrar dispozițiilor art. 293-295 din C. proc. pen.. De asemenea, administrarea incompletă a probelor video, probele video de la sediul D. au fost predate de însuși numitul B. în fragmente pe watup, 4 la număr între 16-40 de secunde. Ordonanța nu analizează integralitatea acestor probe, ceea ce face imposibilă reconstituirea corectă a faptelor. Influențarea organelor de poliție, la fața locului, deputatul B. a discutat cu polițiștii, le-a indicat ce să consemneze în rapoarte, fapt ce afectează grav obiectivitatea cercetărilor. A mai făcut referire la clasare prematură și nejustificată, soluția de clasare s-a dispus fără o administrare completă a probelor, fiind astfel prematură și neîntemeiată.

A solicitat în temeiul art. 314-316 din C. proc. pen., revocarea ordonanței de clasare față de numitul B., audierea martorilor prezenți la incident, inclusiv persoanele propuse de petent, administrarea integrală a probelor video, nu doar fragmentele puse la dispoziție de către deputat, reanalizarea implicării numitului B. pe baza probelor complete și a declarațiilor martorilor, precum și comunicarea în scris a tuturor măsurilor dispuse către mine, ca persoană vătămată.

Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de dispozițiile legale incidente, Judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Conform alin. (2) "dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare."

Așadar, în conformitate cu art. 340 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere soluțiile procurorului, respectiv soluția de clasare sau renunțare la urmărirea penală dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu.

În continuare, se observă că art. 341 din C. proc. pen., referitor la soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, reglementează la alin. (6) soluțiile pe care acesta le poate pronunța în cauză, astfel: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; b) admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală; c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au adus la îndeplinire actele de urmărire penală, respectiv, un control al soluției adoptate. Rezultă, așadar, că, sesizat cu plângerea împotriva soluției de clasare dispuse de procuror, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor inerente urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Judecătorul de cameră preliminară reamintește că pentru a se iniția cercetări față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la concluzia că în cauză s-a săvârșit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanșează procesul penal.

Sesizat cu plângerea menționată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât, controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în speță este legală și temeinică. În cauză, petentul a formulat plângere cu privire la infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen. raportat la implicarea numitului B. și a criticat ordonanțele dispuse solicitând audierea martorilor prezenți la incident, administrarea integrală a probelor video, nu doar fragmentele și reanalizarea implicării numitului B. pe baza probelor complete și a declarațiilor martorilor

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în speță este legală și temeinică, de vreme ce, din analiza ansamblului actelor de urmărire penală, rezultă că acuzațiile expuse în plângerea petentului vizează nemulțumirea subiectivă a acestuia față de modul de soluționare, de neadministrarea probatoriului solicitat.

Ca urmare, pornind de la situația factuală reclamată, în condițiile în care au fost administrate probe, iar organul de urmărire penală nu a considerat necesară efectuarea unor demersuri suplimentare astfel cum a solicitat petentul, opinie însușită, de altfel, și de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că, în cauză, nu se conturează existența unor fapte penale care să se circumscrie infracțiunilor menționate în sesizarea petentului.

În ceea ce privește critica în sensul că procurorii nu au administrat probele solicitate de petent pentru a imprima un caracter efectiv anchetei sale, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, reține că, potrivit art. 100 și art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., sarcina administrării probelor, aprecierea și interpretarea acestora sunt prerogative recunoscute exclusiv organelor judiciare, acestea din urmă fiind singurele în măsură a aprecia concludența și utilitatea unor mijloace de probă determinate.

Caracterul efectiv al anchetei penale depinde, însă, de particularitățile cauzei, întinderea sau varietatea probatoriului pe care se grefează soluția de clasare diferențiindu-se în raport cu faptele cercetate.

Dispozițiile art. 294 alin. (3) și art. 305 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., recunosc organelor de urmărire penală competența de a evalua, încă din faza inițială a anchetei, atât măsura în care faptele reclamate corespund, formal, tiparului legal de incriminare, cât și eventuala incidență a unui alt caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prevăzut de art. 16 din C. proc. pen., concluzia acestei evaluări urmând a se reflecta în soluțiile dispuse (fie de efectuare a urmăririi penale in personam - atunci când sunt îndeplinite exigențele art. 305 alin. (3) din C. proc. pen. - fie de clasare).

În cauza de față, dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, concluzia procurorului de caz se grefează pe examinarea în drept a actelor/omisiunilor reclamate și a înscrisurilor existente la dosar, probe suficiente pentru a se concluziona asupra inexistenței faptelor, prin raportare strictă la situația magistratului față de care s-a dispus soluția de clasare atacată.

În consecință, având în vedere că în conținutul plângerii formulate petentul A. nu a învederat date, fapte și împrejurări care să realizeze conținutul constitutiv al infracțiunilor reclamate sau al altor fapte de natură penală, iar judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu a identificat indicii în sensul exercitării atribuțiilor de serviciu cu încălcarea dispozițiilor legale ori al influențării declarațiilor date de martorii audiați și nici probe suplimentare ce se impun a fi administrate, se constată că, în mod corect, prin ordonanța de clasare, s-a dispus clasarea cauzei, sub aspectul infracțiunilor reclamate, reținându-se că faptele reclamate nu există.

Din perspectiva argumentelor expuse, soluția dispusă prin ordonanța atacată cu privire la infracțiunile sesizate, este legală și temeinică, iar plângerea formulată este nefondată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2025.