ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 403/2025

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare formulată în cauză, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția I penală, susținând că instanța de fond a respins solicitarea apărătorului său de efectuare a unei contra-expertize medico - legale, iar din dosar lipsesc documente. Petentul a apreciat că instanța supremă are posibilitatea de a ridica înscrisurile esențiale cauzei de la următoarele instituții: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București, administratorul și președintele de bloc ai imobilului D6, situat în București, str. x, Serviciul de Asistență Maternală din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București, Primăria Sectorului 3 București - Autoritatea Tutelară, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, Ministerul Public, Ministerul Justiției, Cabinet Avocat B. București, Comisia de Cercetare a Abuzurilor din Senatul României, Guvernul României - Corpul de Control, Avocatul Poporului, Primăria Sectorului 5 București. A adăugat și faptul că bunicii paterni ai persoanei vătămate din prezenta cauză au fost condamnați în primă instanță, subliniind că aceștia au premeditat internarea soției sale la un spital de boli mintale. Petentul a criticat anumite probe administrate, respectiv declarații de martori, planșe foto.

Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen.., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel București, secția I penală care au fost transmise la dosarul cauzei.

În informațiile transmise, Curtea de apel a arătat că împotriva sentinței penale nr. 1079/09.05.2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția I Penală în dosarul nr. x/2024, a declarat apel inculpatul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală Ia data de 10.06.2025. Cauza a fost repartizată automat completului SI C18A, primul termen de judecată fiind 24.09.2025. Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2025, fată de Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor din cadrul Curții de Apel București nr. 2 din 26.08.2025, s-a dispus amânarea judecării cauzei, fiind stabilit un nou termen de judecată la data de 19.11.2025. La același termen de judecată, în baza art. 362 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 208 alin. (4) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de apelantul-inculpat A., iar, în baza art. 208 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (4) C. proc. pen.., a fost menținută măsura arestării preventive față de acesta, urmând a fi verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la 22.11.2025 inclusiv.

Curtea de apel a precizat că motivele invocate de petent nu se subsumează motivelor enumerate de textul de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate și neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părților și lipsind, totodată, orice indiciu cu privire la o potențială tulburare a ordinii publice. În acest sens, evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împrejurare sau circumstanță obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparțialității judecătorilor Curții de Apel București, iar calitatea părților nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiție, iar, la acest moment, nici la nivel teoretic, nu se decelează aspecte care să releve exercitarea vreunei presiuni asupra magistraților învestiți cu soluționarea cauzei, fiind prezervate toate garanțiile acestora de independență și imparțialitate.

Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, s-a constatat lipsa oricărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În consecință, s-a considerat că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității generice a corpului de judecători ai Curții de Apel București sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât se apreciază că nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

În aplicarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) C. proc. pen.., s-a precizat că s-a procedat la efectuarea încunoștințărilor prevăzute de lege, sens în care s-au anexat copiile corespondenței înaintate acestora.

Examinând cererea formulată de petentul A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecata atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform art. 74 alin. (2) C. proc. pen.., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea. Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, pentru a se stabili dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din motive care țin de împrejurările cauzei ori calitatea părților. Una dintre cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Motivul de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.

Suspiciunea individuală este îndreptată personal față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz motivele putând fi similare sau diferite față de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie invocarea incompatibilității care trebuie să fie analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.

Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței.

Motivele temeinice care pot susține o cerere de strămutare sunt diferite de cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele se referă la condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Raportat la aspectele ce preced, care stabilesc cadrul procesual în care poate fi soluționată o cerere de strămutare, Înalta Curte, verificând actele dosarului, consideră că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.., astfel că nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei. Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În speță, petentul A. a invocat fapte care, în opinia sa, indică lipsa de imparțialitate a judecătorilor, determinată de împrejurările cauzei, de administrarea probelor în cursul judecății, în contextul în care i s-a respins cererea de efectuare a unei contra-expertize medico - legale și nu s-au administrat înscrisuri esențiale de la mai multe instituții de stat.

Examinând cauza, Înalta Curte apreciază că la Curtea de Apel București nu există un climat neprielnic sau defavorabil desfășurării normale a procesului penal privind petentul A., iar argumentele aduse de acesta în sprijinul cererii de strămutare nu justifică lipsa de imparțialitate a instanței. Susținerile referitoare la modalitatea în care au fost soluționate cererile sale privind administrarea unor mijloace de probă, respectiv respingerea cererii de depunere la dosar a unor înscrisuri esențiale aflate la mai multe instituții de stat sau a altor probe esențiale pentru justa soluționare a cauzei nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.., deoarece vizează stric pronunțarea unei soluții care l-a nemulțumit, fără să fie indicate împrejurări de fapt care să probeze lipsa de imparțialitate a întregii instanțe. Modul în care se efectuează cercetarea judecătorească, în care instanța, în urma examinării cauzei, dispune administrarea sau respingerea unor probatorii, modul în care judecătorul admite sau respinge anumite cereri, nu reprezintă motive de strămutarea a unui dosar. Faptul că un judecător, în cursul cercetării judecătorești, se pronunță cu privire la mai multe cereri în probațiune nu se încadrează în motivele de incompatibilitate prevăzute de lege și nu reprezintă un motiv de strămutare al unui dosar decât dacă o atare pronunțare nu este consecința unei motivări a soluției date. Activitatea specifică desfășurată de instanța de judecată pentru stabilirea adevărului în cauza supusă judecății, nu poate fi cenzurată de Înalta Curte în soluționarea unei cereri de strămutare, instanța supremă în acest caz neavând rolul unei instanțe de control judiciar.

În concluzie, având în vedere argumentele invocate de petent (dar și informațiile furnizate de către Curtea de Apel București), Înalta Curte apreciază că la nivelul acestei instanțe sunt asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a dosarului nr. x/2024, nefiind elemente pentru a se putea considera că prin judecarea acestei cauze s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 377 RON se va suporta din fondurile Ministrului Justiției și va rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 377 RON se suportă din fondurile Ministrului Justiției și rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2025.