ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 377/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor din dosar, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 19.08.2025, în temeiul art. 71 C. proc. pen., petentul A. a solicitat, strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, secția penală, la o altă instanță egală în grad, apreciind că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată prin contaminarea mediului decizional colectiv, urmare a presiunilor structurale, extrajudiciare și instituționale generate de specificul dosarului, impactul mediatic intens și climatul de culpabilizare socială creat în jurul inculpatului.

Dezvoltând motivele cererii de strămutare, în esență, petentul A. a invocat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând că solicitarea sa se întemeiază pe o serie de elemente concrete, obiectiv verificabile și corelate între ele, care, privite atât individual, cât și în ansamblu, demonstrează existența unei suspiciuni rezonabile - devenită, în fapt, o certitudine judiciară - privind lipsa de imparțialitate a întregii Secții penale a Curții de Apel Iași, pe rolul căreia se află apelul său și al părții civile împotriva sentinței Tribunalului Iași, profund influențată de natura deosebită a cauzei, de climatul mediatic persistent și de presiunile extrajudiciare generate de percepția publică.

În opinia petentului, modul formalist, superficial și previzibil în care au fost analizate sau respinse succesiv apărările, excepțiile și contestațiile formulate de-a lungul tuturor procedurilor judiciare - fără o motivare reală și fără cenzurearea neregularităților majore ale urmăririi penale - demonstrează existența unei practici judiciare părtinitoare, favorabile tezei acuzării, ce anulează în mod obiectiv aparența de imparțialitate și șansele unei judecăți echitabile în cadrul actualei instanțe.

În concret, inculpatul a apreciat că există suspiciuni grave privind lipsa de imparțialitate a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, inclusiv prin prisma rolului exercitat anterior ca instanță de control judiciar asupra deciziilor Tribunalului Iași. Curtea de Apel Iași, atât în calitate de instanță de judecată a apelului, cât și anterior, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar asupra soluțiilor pronunțate de Tribunalul Iași, ar fi validat în mod constant și pasiv activitatea organelor de urmărire penală, inclusiv manifestările abuzive și derapajele grave de la legalitate, în ciuda existenței unor vicii procedurale esențiale și a criticilor punctuale, detaliate și susținute de apărare. Astfel, a invocat comportamentul părtinitor al Curții de Apel Iași, invocând, ca exemplu, respingerea automată a cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, din data de 27.06.2025, fără o analiză efectivă și prin invocarea unor cerințe legale pe care legea nu le prevede și menținerea inculpatului cu prilejul discutării necesității măsurii arestului preventiv la data de 16.07.2025.

S-a mai invocat nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate de organe fără competență, tratamentul neechitabil și respingerea formală a apărărilor referitoare inclusiv la inadvertențe grave în rechizitoriu. Deși au fost formulate cereri concrete de probatoriu, cereri de excludere a probelor, excepții procesuale și critici punctuale față de lipsa de coerență și de logică internă a rechizitoriului, toate aceste demersuri au fost respinse în bloc, fără analiză în fond și fără o motivare reală.

Totodată, s-a susținut și că există o presiune instituțională, o mediatizare intensă și ostilitate locală, date de impactul emoțional și presiune din partea opiniei publice, de presiune mediatică și de o neexaminare critică, de așteptările colective de promptitudine și severitate, de dependența probatorie de instituții locale și de o lipsă de neutralitate tehnică.

În opinia petentului, există și un risc real de perpetuare a dezechilibrelor în apel, ceea ce ar compromite, în mod iremediabil, garanțiile unui proces echitabil. Motivele de apel formulate de apărare sunt multiple, bine conturate și vizează aspecte de fond esențiale, iar dovada indubitabilă a faptului că și completul investit cu soluționarea apelului tratează la fel de superficial dosarul, nefiind deloc preocupat de aflarea adevărului și de pronunțarea unei decizii corecte care să aibă corespondent atât în reala situație de fapt, precum și în probele legal administrate, ar fi dată de soluțiile pronunțate de către instanță referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar (încheierile din data de 27.06.2025 și 16.07.2025).

În susținerea cererii, petentul a atașat mai multe înscrisuri, în copie, respectiv: motivele de apel, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, încheierile din datele de 27.06.2025 și 16.07.2025, extras din rechizitoriu cuprinzând tabelul probelor ADN, precum și tabelul cu localizarea GSM, extras din rechizitoriu din care rezultă că procurorul anchetator a susținut în mod mincinos faptul că i-a adus la cunoștință inculpatului calitatea de suspect, cererea de recuzare a domnului comisar B., planșe foto, ordonanțele din datele de 12.12.2021, 16.12.2021, 10.03.2022,04.02.2022.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei, s-a precizat că dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la data de 13.05.2025 și are ca obiect apelul formulat de inculpatul A. și partea civilă C. împotriva sentinței penale nr. 168 din 3 aprilie 2025 pronunțată de Tribunalul Iași.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului noul C. proc. pen..-Penal-Apel_16, cu prim termen de judecată la data de 26.06.2025, când a fost admisă cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului în vederea studierii volumelor de urmărire penală care conțin date confidențiale, dar și pentru ca părțile, reciproc, să ia cunoștință de motivele de apel, fiind acordat un nou termen la data de 15.07.2025, când s-a amânat cauza pentru a se prezenta, la următorul termen de judecată, interpretul de limbă franceză D. și pentru a se elibera inculpatului, prin apărător ales, copii ale suporților optici existenți la dosarul cauzei, fiind stabilit un nou termen de judecată în cauză la data de 11.09.2025.

Cu privire la motivele invocate în cererea de strămutare formulată de petentul A., Curtea de Apel Iași a apreciat că, în cauza a cărei strămutare se solicită nu există date sau informații din care să rezulte că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Iași ar putea fi știrbită din cauza împrejurărilor cauzei ori a calității părților sau că ar exista pericolul de tulburare a ordinii publice.

În privința magistraților membri ai completului de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2022 în apel, în cauză nu au fost identificate cereri de recuzare a acestora, bucurându-se astfel de prezumția de imparțialitate.

Față de motivele prezentate de petentul inculpat în sprijinul cererii de strămutare cu privire la imparțialitatea magistraților implicați în această fază procesuală, analiza și aprecierea probelor care fundamentează hotărârile pronunțate de instanțe, în cauzele deduse judecății, raționamentul și interpretarea normelor legale de către completul de judecată, precum și argumentele de fapt și de drept ce motivează soluțiile pronunțate constituie aspecte ce țin de judecata propriu-zisă a cauzelor și care, potrivit dispozițiilor legale enunțate, sunt susceptibile a fi analizate cu ocazia controlului de legalitate și temeinicie al hotărârii, realizat în cadrul căilor de atac, exercitate în condițiile legii.

Nemulțumirea unei părți cu privire la soluțiile pronunțate de magistrați în cadrul unor proceduri distincte referitoare la același dosar (contestație împotriva încheierii de începere a judecății, contestații împotriva soluțiilor dispuse asupra măsurilor preventive) nu constituie o dovadă a temeiurilor reglementate de lege pentru strămutarea unei cauze.

Totodată, Curtea de Apel Iași a precizat că este de notorietate că anumite cauze suscită un grad mai mare de mediatizare, însă acest aspect nu impune concluzia existenței unui climat de desfășurare a procesului penal care să conducă la o lipsă de imparțialitate și obiectivitate a judecătorilor cauzei. Eventuale articole apărute în presă, dar și eventualele comentarii ale membrilor comunității față de cauza penală nu au aptitudinea de a influența ori de a crea aparența influențării în vreun mod a deciziei judecătorilor din prezenta cauză în condițiile în care aceștia, prin natura funcției, sunt prezumati a fi lipsiți de orice prejudecată sau parțialitate. Modalitatea de tratare în presă a subiectelor apreciate de opinia publică ca fiind de interes nu este în măsură să răstoarne această prezumție în lipsa unor probe sau indicii în acest sens.

Prin urmare, nu au fost identificate aspecte care să creeze o îndoială legitimă asupra imparțialității, corectitudinii și obiectivitătii instanței învestite cu soluționarea dosarului nr. x/2022 și care să genereze ulterior o tulburare a ordinii publice.

Au fost atașate, în copie, încheierile de ședință din datele de 27.06.2025 și 16.07.2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A. în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". Imparțialitatea trebuie evaluată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un caz determinat, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (cauza Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982, cauza Micallef contra Maltei, hotărârea din 15 octombrie 2009).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport, cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Astfel, în Cauza Hauschildt versus Danemarca, prin Hotărârea din 24 mai 1989, CEDO a statuat că "existența imparțialității, în sensul conferit de articolul 6 paragraful 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (pct. 46). În contextul testului obiectiv, Curtea trebuie să stabilească dacă au existat elemente de fapt verificabile apte de a ridica dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal. Din acest punct de vedere, chiar și aparențele pot fi importante. Ceea ce este important este încrederea pe care instanțele de judecată trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică și, în cauzele penale, încrederea pe care trebuie să o inspire acuzatului (pct. 48)".

Așadar, în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar mai ales din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorilor, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea acestora și justifică temerea celui interesat.

În speță, petentul A. și-a întemeiat cererea de strămutare pe suspiciunea rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate al judecătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel Iași, invocând o serie de date și informații care, în concret, țin de modul de soluționare a cauzei și privesc măsurile dispuse de instanță, elemente care, însă, i-au creat și întărit petentului convingerea că nu poate beneficia de un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, în opinia acestuia, ar exista posibilitatea influențării magistraților instanței având în vedere climatul mediatic persistent, defavorabil petentului, și presiunile raportat la percepția publică, profund afectată de natura deosebită a cauzei.

Astfel, din perspectiva petentului, presiunea din partea mass-media, printr-o mediatizare intensă și ostilitatea locală, generată de impactul emoțional și presiunea din partea opiniei publice, prin așteptările colective de severitate la adresa petentului, reprezintă elemente care justifică suspiciunea că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Iași ar putea fi știrbită din cauza împrejurărilor cauzei ori a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând în aceste coordonate ansamblul împrejurărilor invocate drept temei al cererii de strămutare, Înalta Curte apreciază că se regăsesc, în cauză, aspecte care pot crea petentului convingerea că instanța ar fi lipsită de obiectivitate și imparțialitate, chiar dacă nu există fapte concrete ale judecătorilor instanței de natură a crea dubii cu privire la profesionalismul și imparțialitatea acestora.

Învederând, în prealabil, că desfășurarea procedurii judiciare, modul de administrare și apreciere a probatoriului sunt atribute exclusive ale completului de judecată, iar împrejurarea că instanța a pronunțat soluții care nu corespund așteptărilor petentului nu constituie un motiv de strămutare în sensul dispozițiilor art. 71 C. proc. pen., în contextul evidențiat, deși nu există date care să pună în discuție obiectivitatea sau imparțialitatea magistraților, împrejurările relevate raportat la mediatizarea intensă a cauzei, ceea ce ar fi generat ostilitate pe plan local din partea opiniei publice, justifică, din perspectiva celui interesat, o lipsă de încredere asupra obiectivității și a aparenței de imparțialitate a judecătorilor instanței învestite cu soluționarea cauzei în care petentul este trimis în judecată, de natură a se răsfrânge asupra credibilității procedurii judiciare în ansamblul său.

În viziunea CEDO, ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire părții într-un proces.

Însă, în speță, elementele invocate, corelate, în mod cert au creat petentului suspiciunea lipsei aparenței de imparțialitate a instanței la care se judecă cauza sa; or, percepția lipsei de imparțialitate prezintă o importanță deosebită, fiindcă nu este suficient ca justiția să fie realizată, ci este necesar ca aceasta să se și vadă.

De aceea, Înalta Curte consideră că este necesară strămutarea cauzei pentru înlăturarea oricărei aparențe de lipsă de imparțialitate a instanței, percepută, de altfel, ca atare de către petentul A..

Prin urmare, pentru a se înlătura orice suspiciune care ar putea pune sub semnul îndoielii aparența de imparțialitate și obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Iași, ceea ce ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, față de cerințele art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte va admite cererea formulată de petentul A..

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, secția penală, la Curtea de Apel Târgu Mureș, instanța căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (3) din C. proc. pen., vor fi menținute actele procedurale îndeplinite în fața Curții de Apel Iași.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de strămutare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de petentul A. și dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, secția penală, la Curtea de Apel Târgu Mureș, instanța căreia i se va trimite dosarul.

Menține actele procedurale îndeplinite în fața Curții de Apel Iași.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de strămutare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2025.