ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 154/2025

Ședința publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivarea cererii, petentul a susținut că există o suspiciune rezonabilă că, la nivelul Curții de Apel Iași, nu va fi judecat cu imparțialitate, obiectivitate și nu va beneficia de un proces echitabil, în raport de influența pe care o poate exercita judecătorul fondului (dosar nr. x/2012) judecător B., în prezent vicepreședinte al Curtii de Apel Iași și fost președinte al secției penale, cu atât mai mult cu cât și judecătorii care au soluționat apelul în dosarul nr. x/2012 sunt judecători activi în cadrul secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Iași, respectiv judecător C. și judecător D..

Totodată, a făcut referire la mai multe persoane din sistemul judiciar despre care a afirmat că ar fi implicate, direct sau indirect, în cauze anterioare în care a fost parte, sugerând că aceștia i-ar fi obstrucționat accesul la o justiție echitabilă.

De asemenea, a indicat faptul că a fost condamnat de mai multe ori pentru aceeași faptă, a acuzat nelegalitatea confiscării unor bunuri și a invocat presupuse atitudini părtinitoare ale unor procurori și judecători. În final, petentul a arătat că strămutarea este justificată pentru motive de ordine publică, susținând că influența unor persoane asupra instanțelor este de natură să afecteze dreptul său la un process echitabil.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) când Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer președintelui curții de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

Potrivit textului de lege mai sus menționat au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Iași.

Prin informațiile transmise de Curtea de Apel Iași, în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., a fost prezentat obiectul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, componența completului de judecată, măsurile luate după înregistrarea contestației în anulare, precum și modalitatea în care s-au soluționat cererile de abținere și de recuzare formulate în cauză.

Curtea de Apel Iași a concluzionat în sensul că, din actele dosarului nu se desprind motive care să justifice strămutarea, iar rezerva exprimată de petent în legătură cu o judecată imparțială și echitabilă pare a fi lipsită de argumente convingătoare. Cauza a fost repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, respectarea principiului repartizării aleatorii reprezentând, practic, o garanție a imparțialității magistratului judecător căruia i-a fost repartizată cauza, în vederea soluționării.

Faptul că unul dintre judecătorii care au soluționat cauza în care petentul a fost condamnat ocupă la acest moment funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Iași nu echivalează cu o stare generală de incompatibilitate a tuturor judecătorilor instanței.

În privința suspiciunilor pe care petentul le are cu privire la lipsa de imparțialitate a unora dintre judecătorii secției penale a Curții de Apel Iași, s-a precizat că acestea au fost analizate cu ocazia soluționării incidentelor procedurale ivite în cauză.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea.

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". Astfel, ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele de judecată trebuie să o inspire publicului.

Instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea tuturor judecătorilor din cadrul unei instanțe și justifică temerea celui interesat că, la acea instanță, i-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Remediul strămutării nu poate fi utilizat în raport cu suspiciuni izolate, ce privesc unul sau mai mulți judecători, în aceste situații fiind aplicabile instituțiile recuzării și abținerii. Pentru a fi admisibilă, cererea trebuie să se întemeieze pe o suspiciune rezonabilă privitoare la întreaga instanță învestită cu soluționarea cauzei.

Analizând împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii judecarea cauzei cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale la nivelul Curții de Apel Iași.

În cauză, niciuna dintre cerințele art. 71 din C. proc. pen. nu este îndeplinită, nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității întregului corp de magistrați din cadrul instanței vizate.

Susținerile formulate de petent cu privire la o pretinsă influență exercitată de unii judecători, la existența unor relații personale sau instituționale între magistrați ori la cauze anterioare în care ar fi fost parte nu sunt susținute de elemente de fapt ori probe care să contureze o suspiciune rezonabilă asupra imparțialității întregului colectiv de magistrați din cadrul secției penale. Acestea se întemeiază pe percepții subiective și pe nemulțumiri personale față de soluțiile pronunțate în alte cauze. De altfel, strămutarea nu poate fi utilizată ca o cale de contestare indirectă a legalității sau temeiniciei hotărârilor judecătorești anterioare.

Împrejurarea că un judecător care a soluționat anterior o cauză în care petentul a fost condamnat ocupă în prezent o funcție de conducere în cadrul aceleiași instanțe nu poate constitui, în sine, o dovadă a lipsei de imparțialitate a tuturor magistraților din cadrul respectivei curți de apel.

Este de menționat că, în cursul procedurii, au fost formulate mai multe cereri de abținere, care au fost admise până la stabilirea completului de judecată, precum și cereri de recuzare formulate de petent, care au fost analizate și respinse de instanța competentă. Astfel, eventualele îndoieli punctuale cu privire la imparțialitatea unor judecători au fost examinate prin mecanismele procedurale prevăzute de lege. Completul care urmează să soluționeze cauza a fost desemnat cu respectarea principiului repartizării aleatorii, ceea ce constituie o garanție suplimentară a imparțialității.

Cât privește motivele de ordine publică invocate de petent, acestea sunt formulate în termeni generali, fără a fi însoțite de indicii concrete din care să rezulte existența unui risc real de tulburare a desfășurării procesului sau de afectare a încrederii publicului în actul de justiție.

În aceste condiții, se constată că petentul nu a prezentat fapte ori împrejurări de fapt din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că toți judecătorii din cadrul instanșei sesizate ar fi părtinitori, datorită împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Prin urmare, nu se poate reține că la nivelul Curții de Apel Iași nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 aprilie 2025.