ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2025

Ședința publică din data de 09 aprilie 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 26 martie 2025, petenta A., a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală, susținând că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților, precum și un pericol de tulburare a ordinii publice.

În esență, petenta a susținut faptul că imparțialitatea judecătorilor investiți să soluționeze calea de atac a apelului este afectată din prisma faptului că ar exista o presiune din partea comunității ieșene, dar și mass mediei locale cât și naționale, de a nu se admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de aceasta, din infracțiunea de omor și tentativă de omor în infracțiunea de ucidere din culpă, respectiv de vătămare corporală din culpă, prin raportare la conținutul articolelor de presă apărute ca urmare a soluțiilor pronunțate într-o cauză similară, fiind indicat în acest sens dosarul nr. x/2021, soluționat recent de Tribunalul Iași.

Astfel, în contextul în care între cele două cauze există anumite similitudini sub aspectul încadrării juridice, petenta a apreciat că în eventualitatea pronunțării unei soluții similare este evidentă reacția comunității ieșene la adresa instanței de control judiciar, care nu poate fi decât una negativă, fapt ce ar putea influența decizia magistraților investiți cu soluționarea dosarului nr. x/2022

Concluzionând, petenta a susținut că in eventualitatea dispunerii unor solutii în sensul celor solicitate de aceasta, prin prisma cererii de apel, reacția comunității locale la adresa magistraților din cadrul Curții de Apel Iași va fi una similara ca în cauza anterior indicată, chestiune ce conturează existența pericolului de tulburare a ordinii publice.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 martie 2025 sub nr. x/2025, stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia la data de 9 aprilie 2025.

La data de 10 ianuarie 2025, Curtea de Apel Iași a transmis informațiile prev. de art. 73 alin. (3) din C. proc. pen., în cuprinsul cărora, în esență, a fost prezentat istoricul și obiectul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, fiind indicat completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei, precum și cele dispuse de instanță la termenele de judecată din 11 martie 2025 și 25 martie 2025.

Totodată, conform art. 74 din C. proc. pen., a fost comunicat și punctul de vedere al Curții de Apel Iași cu privire la cererea de strămutare, în sensul că nu au fost identificate date sau informații din care să rezulte că imparțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea dosarului nr. x/2022 ori a celorlalți judecători din cadrul Curții de Apel Iași ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, calității părților sau că ar exista pericolul de tulburare a ordinii publice, în sensul prevederilor art. 71 din C. proc. pen.

Analizând cererea de strămutare formulată de petenta A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: Ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se constată că aspectele menționate în cuprinsul cererii formulate, nu sunt de natură să demonstreze că imparțialitatea judecătorilor din cadrul instanței pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2022 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calității părților, nefiind invocate și nici identificate date ori informații apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toți magistrații Curții de Apel Iași a drepturilor petentei de a i se analiza solicitările de o instanță independentă și imparțială.

Așadar, argumentul că, în eventualitatea dispunerii de Curtea de Apel Iași a unei soluții în sensul celor solicitate de petentă, s-ar confrunta cu reacția negativă a comunității locale, similară celei privind dosarul nr. x/2021, soluționat în fond de Tribunalul Iași și că aceasta ar crea un pericol de tulburare a ordinii publice, nu poate constitui, prin el însuși un element obiectiv care să genereze suspiciuni rezonabile asupra imparțialității întregii instanțe de control judiciar, în lipsa unui indiciu care să ofere un minim de date obiective care să contureze cele susținute sau a unui interes concret de orice altă natură care ar putea afecta imparțialitatea judecătorilor ce o compun.

În acest punct de analiză, Înalta Curte constată că elementele invocate în susținerea acestui prim argument din cuprinsul cererii de strămutare, vizează o prezumtivă conduită viitoare lipsită de imparțialitate a Curții de Apel Iași generată de existența unei eventuale presiuni mediatice.

Or, speculând asupra unei eventuale atitudini viitoare a instanței pe rolul căreia se află în prezent cauza, obiect al cererii de strămutare, suspiciunea privind pretinsa știrbire a obiectivității judecătorilor Curții de Apel Iași, ce ar decurge din modalitatea în care petenta presupune că aceștia vor soluționa cererea de apel formulată de aceasta, nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de strămutare, nefiind susținută de un minimum de elemente obiective, verificabile, care să fundamenteze o atare suspiciune.

Așadar, în ceea ce privește mediatizarea cauzei invocată de petentă, care ar genera o lipsă de imparțialitate a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Iași, nu poate conduce de plano la reținerea unei lipse de imparțialitate a corpului de magistrați din cadrul curții de apel fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile cu rezonanță și asupra întregului colectiv de magistrați din cadrul secției penale.

Înalta Curte arată faptul că este rolul și dreptul mass-media de a strânge și transmite informații către public și de a comenta asupra modului de administrare a justiției, fără a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, chiar dacă există o tendință generală din partea mass-media de a acorda o atenție mai mare problemelor juridice, mai ales în domeniul dreptului penal, judecătorii, în virtutea specificului funcției deținute, trebuie să își îndeplinească rolul în mod liber, fără a se lăsa influențați de opinia publică exprimată în mass-media.

Împrejurarea că faptele (ce fac obiectul dosarului nr. x/2022, cât și dosarului nr. x/2021) au fost mediatizate, atât în mass media locală, cât și în cea națională, nu poate influența negativ activitatea judecătorilor care aplică și se supun doar legii, acest aspect neputând constitui, prin el însuși, un argument suficient pentru a aprecia că judecătorii Curții de Apel Iași nu ar fi obiectivi sau imparțiali, având în vedere că, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților sau a altor persoane care participă la procedurile judiciare.

Totodată, Înalta Curte reține că modul de instrumentare sau de soluționare a unei cauze nu poate constitui, în lipsa unor alte argumente temeinice și solide, motiv de strămutare a unei cauze și nu pot da naștere unor suspiciuni obiective de parțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe în absența unor dovezi obiective, cu un grad ridicat de certitudine, care să coroboreze susținerile petentei și să fundamenteze temerea că judecarea cauzei de către Curtea de Apel Iași s-ar realiza într-un climat marcat de părtinire.

În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006).

Așadar, în procedura strămutării nu pot fi analizate aprecierile petentei privind modalitatea de soluționarea a unei cereri de schimbare a încadrării juridice, precum și nici aplicarea unor norme de drept penal sau de drept procesual penal. O interpretare contrară ar transforma instanța care soluționează cererea de strămutare într-o instanță de control judiciar, chestiune inadmisibilă în acest cadru procesual.

De asemenea, sub aspectul calității parților din dosarul a cărui strămutare se solicită, Înalta Curte arată faptul că magistrații care formează completul de judecată examinează justețea aspectelor sesizate prin prisma elementelor probatorii aflate la dosarul fiecărei cauze, evaluate individual, având obligația de a-și îndeplini atribuțiile în strictă conformitate cu legea aplicabilă speței și fără părtinire, indiferent de calitatea părților sau a altor persoane care participă la procedurile judiciare.

De altfel, în mod special, în cauzele penale, implicarea unor părți care dețineau ori dețin anumite funcții și, în mod implicit, o anumită notorietate, este frecventă tocmai în considerarea particularităților subiectului activ al unora dintre infracțiunile ce pot face obiectul judecății, astfel încât nu se poate prezuma că simpla calitate a unei persoane participante la procedură ar fi suficientă pentru a da naștere unor prejudecăți în rândul magistraților.

De aceea, în lipsa unui minimum de date obiective care să susțină o atare temere cu privire la obiectivitatea judecătorilor instanței și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei, simpla invocare a unui element extraneu conduitei acestora, precum calitatea unei părți, nu poate constitui un indiciu care să susțină o suspiciune rezonabilă cu privire la imparțialitatea lor.

În acest context argumentativ, Înalta Curte arată că suspiciunea rezonabilă implică existența anumitor date sau informații privitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată. Simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, fiind imperativ ca aceasta să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este lezată.

Or, atâta timp cât nu au fost invocate și nici identificate elemente obiective care să genereze suspiciuni asupra imparțialității tuturor magistraților Curții de Apel Iași, împrejurările învederate de petentă, astfel cum au fost expuse în cuprinsul cererii și susținute cu prilejul dezbaterilor, nu pot conduce la admiterea cererii de strămutare.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmațiile petentei, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate sau că ar exista un pericol de tulburare a ordinii publice, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 aprilie 2025.