ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2025

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2025

Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 9 ianuarie 2025, prin avocat A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, petentul B. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Iași, susținând că există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților, mediatizării intense la nivel local a dosarului, existând, totodată, și un pericol de tulburare a liniștii publice.

În argumentare, apărarea a arătat, în esență, următoarele:

Dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Iași se află în faza camerei preliminare. Pentru că dosarul de urmărire penală nu s-a aflat în gestiunea departamentului Arhivă al Curții de Apel Iași în termenul stabilit pentru formularea de cereri și excepții, a fost formulată o cerere de prelungire a acestuia. Cererea a fost admisă de judecătorul de camera preliminară, care a stabilit ca termen limită până la care se puteau formula cereri și excepții - data de 27.12.2024.

Or, deși, potrivit normelor legale și practicii judiciare, în cauză se puteau formula cereri și excepții până la data de 27.12.2024, în ziua de 23.12.2024 sau 24.12.2024, judecătorul de camera preliminară a stabilit un termen de judecată foarte scurt, la data de 30.12.2024. În aceste condiții, inculpatul B. a depus cereri și excepții privind neregularitatea rechizitoriului și modalitatea neloială de desfășurare a urmăririi penale, la data de 26.12.2024, pe care le-a completat la termenul din data de 30.12.2024, solicitând emiterea de către instanță a unor adrese către organul de urmărire penală sau către instituții medicale, în vederea obținerii unor răspunsuri sau clarificări în funcție de care mai puteau fi formulate noi cereri și excepții în această fază procesuală.

Deși toată această optică a fost prezentată de inculpatul B. judecătorului de cameră preliminară, acesta a dat senzația că dorește să discute cererile și excepțiile la termenul fixat, 30.12.2024. Aceasta în condițiile în care cererile și excepțiile fuseseră depuse într-o zi nelucrătoare (26.12.2024), iar termenul acordat (30.12.2024) era unul extrem de scurt pentru a se putea lua cunoștință în mod real de conținutul acestora de către procurorul de ședință și de către judecătorul de cameră preliminară, iar la termenul fixat fuseseră depuse completări substanțiale privind cererile și excepțiile, însoțite de o notă de probe.

În acest context, apărarea a solicitat un termen de arhivă pentru a se prezenta și inculpatului B. cererile și excepțiile invocate, motivată de faptul că, urmare afacerilor judiciare ale acestuia (în alte două dosare penale) și termenelor acordate în procedurile de verificare (atât în fond, cât și în contestații) a măsurii preventive sub imperiul căreia se afla în cauza obiect al cererii de strămutare, a fost în imposibilitatea de a lua legătura cu acesta.

Judecătorul de cameră preliminară a acordat termen de arhivă la data de 31.12.2024 și termen de judecată la data de 03.01.2025, deși apărătorul ales al inculpatului a solicitat, argumentat, un termen mai îndelungat, astfel cum rezultă din înregistrările ședinței din 30.12.2024, atașate cererii de strămutare.

La termenul din 03.01.2025, în sala de judecată s-a prezentat și o persoană de sex feminin, necunoscută apărării, care nu a răspuns la apelul părților, neavând calitate procesuală în cauză.

Fără a proceda la identificarea prealabilă a acestei persoane sau la legitimarea ei, după finalizarea apelului părților, judecătorul de cameră preliminară a întrebat-o dacă dorește să depună ceva la dosarul cauzei și, la răspunsul afirmativ al cesteia, a primit la dosar înscrisurile ce i-au fost prezentate. Or, în condițiile în care nu a pus în discuție adminisibilitatea probei și calitatea în care o persoană necunoscută a depus la dosarul cauzei o serie de încrisuri, magistratul a solicitat apărării să ia cunoștință ad-hoc de aceste documente.

Judecătorul de cameră preliminară a refuzat să lămurească aspectele vizând indentitatea persoanei de sex feminin, calitatea acesteia în dosar, teza probatorie vizând înscrisurile prezentate și admisibilitatea probei de referință, invocate de apărarea inculpatului.

În aceeași ședință, apărarea a solicitat și discutarea notei de probe depuse la termenul din 30.12.2024, însă judecătorul de cameră preliminară a susținut că, din punctul său de vedere, se pot pune concluzii pe fondul cauzei, urmând ca la final să fie discutată cererea probatorie.

O astfel de practică fiind contrară principiilor de desfășurare a cercetării judecătorești, apărătorul ales și inculpatului a formulat cerere de recuzare a judecătorului de cameră preliminară, întemeiată, în drept, pe disp. art. 64 alin. (1) lit. f) raportate la cele ale art. 67 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., iar în fapt, pe situația anterior expusă referitoare la termenele de judecată acordate foarte rapid, celeritatea excesivă și nejustificată/lipsa de identificare a persoanei de sex feminin, refuzul de a se discuta nota de probe - apreciat ca apte a contura impresia unei lipse totale de imparțialitate a judecătorului cauzei.

Cererea de recuzare a fost, însă, în mod greșit, respinsă, ca neîntemeiată.

De altfel, nu doar în faza camerei preliminare au existat dubii cu privire la imparțialitatea magistraților implicați în această fază procesuală, ci și pe parcursul urmăririi penale, relevante în acest sens fiind: schimbarea, la data de 24.09.2024, în lipsa unui certificat medico-legal, a încadrării juridice a faptei de care este acuzat petentul, din infracțiunea de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. evitarea/amânarea acordării unei calități procesuale petentului B., în intervalul 18.09.2024 - 30.09.2024, perioadă în care activitatea de urmărire penală s-a desfășurat in rem, pentru a se efectua acte de urmărire penală în absența acestuia sau a unui apărător ales (sau din oficiu); constatarea că, în intervalul 30.09.2024 -11.11.2024, perioadă în care organul de urmărire penală trebuia să administreze mijloace de probă atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului B.: nu a fost administrat niciun mijloc de probă din inițiativa organului de urmărire penală (din oficiu) pentru o perioadă de aproximativ 50 de zile; nu a fost administrat niciun mijloc de probă propus de apărare pentru o perioadă de aproximativ 50 de zile; organul de urmărire penală a rămas în pasivitate totală de la momentul arestării inculpatului B. și până la momentul emiterii rechizitoriului; toate solicitările apărării au fost respinse în mod nejustificat; nu s-a dorit aflarea adevărului și stabilirea situației faptice obiective; au fost încălcate în mod repetat drepturile și garanțiile procesuale de care se bucură inculpatul B.; nu s-a permis apărării participarea activă în faza de urmărire penală prin propunerea de mijloace de probă pertinente și utile soluționării prezentei cauze; nu s-au soluționat chestiunile antitetice/condradictorii dintre declarațiile oferite de persoana vătămată și inculpat, deși acest lucru era posibil; nu s-au descoperit noi date/informații privitoare la fapta pentru care este cercetat în prezent inculpatul B., deși acest lucru era posibil; nu s-au administrat mijloace de probă și în favoarea inculpatului; a fost înfrânt dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil - drepturi de care inculpatul B. ar fi trebuit să beneficieze.

Or, în raport cu împrejurările de fapt prezentate, un observator rezonabil ar putea să aprecieze că judecătorul învestit cu soluționarea cauzei sau orice alt judecător din cadrul secției penale a Curții de Apel Iași ar putea să nu decidă în mod echitabil, dată fiind intensa mediatizare a cauzei penale ce îl are drept protagonist pe inculpatul B., care a vizat atât arestarea preventivă a acestuia, cât și parcursul întregului dosar penal până la acest moment (urmărirea penală și camera preliminară, prelungirile arestării preventive și verificările privind temeinicia și legalitatea acestei măsuri preventive).

De altfel, modul de înfăptuire a justiției în acest dosar penal este atent analizat de opinia publică în urma articolelor din mass-media, care avansează nenumărate teorii cu privire la evoluția dosarului penal și speculații cu privire la pretinsele agresiuni și violențe, istoricul infracțional al inculpatului B. sau calitatea sa de avocat și o posibilă influență a acestuia, denigrându-1 în mod constant.

Or, ținând cont de numărul și incisivitatea lor în modul de prezentare a faptelor din dosar, articolele apărute în presă sunt apte să influențeze, cel puțin la nivel de aparentă, magistrații investiți cu soluționarea dosarului. De altfel, această atenție accentuată a presei locale, dar și naționale, care se întinde pe mai bine de patru luni (perioada septembrie 2024 - ianuarie 2025), cât timp dosarul penal s-a aflat în faza de urmărire penală și, ulterior, în faza de camera preliminară, și care nu dă niciun semn că ar pierde din amploare, nu poate decât să dăuneze actului de justiție, căci instanța nu trebuie doar să facă dreptate, ci și să creeze aparența că face dreptate.

Tocmai de aceea, singurul remediu eficient pentru a degreva actul de judecată de această presiune exterioară a presei constă în strămutarea cauzei la o curte de apel învecinată, care sa aibă posibilitatea de a se raporta strict la litera și spiritul legii, fără a exista un minim pericol să fie luate în considerare eventuale aspecte de natură subiectivă precum cele explicate mai sus.

De altfel, interesul manifestat de opinia publică și de jurnaliști nu s-a născut la nivelul lunii septembrie 2024, atunci când a avut loc evenimentul violent ce a generat existența dosarului penal vizat de cererea de strămutare. Interesul public a fost unul la fel de mare și cu privire la celelalte dosare ale petentului soluționate de Curtea de Apel Iași, iar mass-media din comunitatea locală "a răsplătit pofta publicului cu privire la acest subiect" prin nenumărate materiale de presă. În acest context, evenimentul din luna septembrie 2024 nu a fost decât un motiv suplimentar de continuare a demersurilor jurnalistice începute anterior cu privire la petentul B..

Pentru argumentele prezentate, apărarea a solicitat admiterea cererii și strămutarea judecării cauzei la o altă instanță, egală în grad, în vederea desfășurării în mod legal a fazei de cameră preliminară și a fazei judecății în primă instanță, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale recunoscute petentului B..

În anexa cererii, petentul a depus setul de documente aflat la dosar, constând în următoarele articole de presă:

"în camera era cam un litru de sânge" -publicat pe site-ul BZI la data de 20.09.2024;

La data de 21 ianuarie 2025, petentul, prin avocat A., a depus un memoriu cuprinzând precizări și completări ale cererii de strămutare, prin care a arătat, în esență, că interesul manifestat de opinia publică și de jurnaliști față de el nu s-a născut la nivelul lunii septembrie 2024, atunci când a avut loc evenimentul violent ce a generat existența dosarului penal obiect al cererii de strămutare, ci anterior, când a fost cercetat în alte dosare ale Curții de Apel Iași.

Ca urmare, în dovedirea acestui aspect, petentul a transmis la dosar, în copie, următoarele documente aflate la dosar: rechizitoriul întocmit la 25.03.2024 în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași; rechizitoriul întocmit la data de 01.03.2022 în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași; sentința penală nr. 21 din 17.07.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul penal nr. x/2024; sentința penală nr. 20 din 09.07.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul penal nr. x/2024

La data de 23 ianuarie 2025, Curtea de Apel Iași a transmis dovezile de încunoștiințare a părților prev. de art. 73 alin. (2) C. proc. pen., precum și referatul de informații prevăzut de art. 72 alin. (6) C. proc. pen., în cuprinsul căruia a făcut un amplu istoric al cauzei, indicând obiectul acesteia - verificările aferente procedurii camerei preliminare în cauza constituită ca urmare a sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x din 11.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. (avocat definitiv în Baroul Iași) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. și măsurile dispuse de instanță la fiecare termen de judecată.

Curtea de Apel Iași a transmis și un punct de vedere succint asupra cererii de strămutare, susținând că suspiciunile cu privire la imparțialitatea magistraților nu pot fi grefate pe modul de soluționare a cauzei în cursul urmăririi penale și a camerei preliminare și lăsând la aprecierea instanței supreme evaluarea măsurii în care temerile de parțialitate a instanței fundamentate de petent pe împrejurările cauzei și calitatea părților sunt de natură a justifica admiterea prezentei cereri.

Referatului de informații i-au fost atașate, în copie, rechizitoriul nr. x din 11.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, încheierile de ședință din 30.12.2024, 03.01.2025, 21.01.2025 pronunțate în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Iași; încheierea din 03.01.2025 de soluționare a cererii de recuzare formulate în cauză, precum și încheierile din dosarele nr. x/2024, nr. y/2024/al. 2 și nr. 810/45/2024/al. 3 ale Curții de Apel Iași.

La termenul fixat pentru judecarea cauzei, 30 ianuarie 2025, apărătorul ales al petentului și reprezentantul Ministerului Public au expus concluziile asupra cererii de strămutare, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

****

Analizând cererea formulată de petentul B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând, în aceste coordonate, cererea de strămutare formulată de petentul B., Înalta Curte constată că afirmațiile acestuia nu sunt susținute, la un nivel rezonabil, de elemente obiective care să genereze suspiciuni veridice și temeinice asupra imparțialității instanței învestite cu soluționarea, în procedura camerei preliminare, în fond, a cauzei în care acesta a fost trimis în judecată (prin rechizitoriul nr. x din 11.11.2024 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen.

Prioritar, se impune precizarea că aspectele invocate de petent în susținerea cererii de strămutare se circumscriu, pe de o parte, manierei pretins defectuoase și vătămătoare de efectuare a urmăririi penale și de desfășurare a procedurii de cameră preliminară (până la momentul formulării cererii) în cauza în care are calitatea de inculpat, din perspectiva modalității concrete în care s-au efectuat actele de cercetare/s-a stabilit calendarul procedurii prev. de art. 342 C. proc. pen. și s-au soluționat cererile sale în apărare.

În acest sens, referitor la urmărirea penală, petentul susține, în esență, că introducerea sa în cauză, ca și suspect, abia la data de 30.09.2024 - după ce, în lipsa unui certificat medico-legal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de care este acuzat, din infracțiunea de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., s-a făcut cu scopul deliberat ca actele de cercetare efectuate în intervalul 18.09.2024 - 30.09.2024 să fie realizate în absența sa sau a apărătorului ales. Totodată, susține că, deși, ulterior, organele de anchetă au rămas într-o stare de pasivitate, acestea nici nu au admis probele pe care le-a solicitat în apărare, împrejurare de natură a-i încălca grav drepturile procesuale și de a alimenta suspiciunea sa cu privire la obiectivitatea acestora.

În ceea ce privește procedura camerei preliminare, petentul susține că termenele de judecată foarte scurte stabilite în cauză, care sunt expresia unei celerități excesive și nejustificate, precum și maniera concretă în care judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași a condus ședințele de judecată din 30 decembrie 2024 și, respectiv, 3 ianuarie 2025, care, deopotrivă, au avut ca efect încălcarea gravă a dreptului său la apărare, sunt apte a contura impresia unei lipse totale de imparțialitate a judecătorului cauzei.

Evaluând aceste susțineri, Înalta Curte constată, prioritar, că modalitatea de efectuare a urmăririi penale în dosarul în care petentul a fost trimis în judecată se impune a fi valorificată de către acesta în cadrul procedurilor prevăzute de lege. Modul în care s-au efectuat actele de cercetare penală și, în acest context, pretinsa atitudine abuzivă manifestată de organele de anchetă sunt împrejurări ce aduc în discuție, exclusiv, conduita respectivelor organe de urmărire penală, iar nu a judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza a cărei strămutare se solicită.

Ca atare, o asemenea împrejurare nu este de natură a evidenția nici măcar aparent suspiciuni cu privire la imparțialitatea instanței învestite, în prezent, cu soluționarea aceleiași cauze, în procedura de cameră preliminară.

Reglementând strămutarea ca mijloc procedural de care se poate uza în cursul judecății, legiuitorul a instituit, limitativ, ca temeiuri ale strămutării, doar suspiciunile cu privire la imparțialitatea judecătorilor, nu și a organelor de anchetă. Ca urmare, toate argumentele petentului B. relativ la conduita organelor de anchetă care au instrumentat cauza în care a fost trimis în judecată nu se raportează pertinent la instituția strămutării și nu pot fundamenta o eventuală admitere a cererii.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că suspiciunile exprimate de petent se raportează, în mod concret, doar la unul dintre judecătorii Curții de Apel Iași (judecătorul de cameră preliminară învestit cu judecarea cauzei obiect al cererii de strămutare). Petentul B. nu a indicat, iar instanța supremă nu a decelat temeiuri distincte referitoare la ceilalți judecători ai instanței și nici argumente pentru care situația invocată cu privire la respectivul magistrat ar fi fost de natură să afecteze obiectivitatea restului judecătorilor.

Or, suspiciunea de parțialitate limitată la persoana unui singur judecător poate fi supusă evaluării judiciare, în procesul penal, exclusiv prin recurgerea la mijlocul procesual reglementat explicit de art. 67 C. proc. pen. (de care, de altfel, petentul a și uzat).

Astfel de suspiciuni nu pot fundamenta însă, în mod pertinent, strămutarea judecării cauzei, deoarece împrejurările la care face referire art. 71 C. proc. pen. sunt distincte de cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba, în principiu, despre atitudini sau comportamente ale mai multor magistrați, care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate a întregii instanțe, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Împrejurarea că cererea de recuzare formulată de petentul B. împotriva judecătorului de cameră preliminară a fost respinsă nu legitimează recursul său ulterior la instrumentul juridic al strămutării pentru a repune în discuție suspiciunile exprimate față de imparțialitatea magistratului recuzat.

În mod asemănător, o atare împrejurare nu îndreptățește, în principiu, Înalta Curte să cenzureze aceste suspiciuni în actuala procedură, decât în măsura în care ele ar viza parțialitatea întregii instanțe pe rolul căreia se află cauza obiect al cererii de strămutare, în caz contrar, procedura de față riscând să se transforme într-o veritabilă cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, contrar obiectului și scopului său legal.

Or, ceea ce susține petentul B. în actualul cadru procesual este faptul că maniera de gestionare a cauzei în camera preliminară și soluțiile date de judecătorul învestit în această procedură solicitărilor formulate de apărare ar da naștere unor suspiciuni rezonabile cu privire la imparțialitatea magistratului.

Susținerile petentului nu relevă, însă, nici direct și nici indirect, elemente obiective, verificabile, referitoare la imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței, astfel încât Înalta Curte să evalueze în concret pe ce se grefează suspiciunea petentului sub acest aspect, doar soluția de respingere a cererii de recuzare a petentului și măsurile dispuse de judecătorul de cameră preliminară în cauză neputând constitui, prin ele însele, un indiciu al lipsei de obiectivitate a întregii instanțe a Curții de Apel Iași.

Nici modalitatea de soluționare a incidentului procedural și nici încheierile pronunțate în cameră preliminară până în prezent nu pot fi evaluate, în procedura prevăzută de art. 73 C. proc. pen., prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege, eventuala nemulțumire a petentului putând fi valorificată exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege.

În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate cu privire la imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia soluțiilor dispuse în cursul procesului.

Pe de altă parte, apărarea a invocat și mediatizarea intensă a cauzei, susținând că, raportat la calitatea petentului de avocat definitiv în Baroul Iași, dar și la interesul manifest al presei pentru celelalte dosare penale în care a fost/este cercetat ca inculpat, o atare mediatizare s-a constituit într-un element suplimentar de presiune asupra completului învestit cu soluționarea cauzei obiect al cererii de strămutare.

Evaluând aceste susțineri, Înalta Curte constată că mediatizarea intensă a cauzei petentului B. este argumentată de apărare pe faptul publicării, în cotidiene on-line naționale și locale, a unui număr de 15 articole, din care, în cuprinsul a 13 dintre ele, se fac relatări cu privire la dosarul obiect al cererii de strămutare, etapele procesuale parcurse în cauză, obiectul acuzațiilor aduse petentului și funcția deținută de acesta la momentul săvârșirii faptelor, celelalte 2 articole dezbătând acuzațiile aduse petentului în dosarele penale anterioare.

Or, deși publicarea, în cotidiene de interes național și local, a unor articole precum cele prezentate de apărarea petentului B., în cuprinsul cărora, pe lângă informări privind stadiul dosarului și obiectul acuzației aduse petentului, se fac anumite comentarii referitoare la persoana acestuia, relevă, într-adevăr, un grad sporit de interes media pentru speță și persoana petentului, prin conținutul lor, aceste materiale de presă nu pun în evidență o acțiune mediatică concertată împotriva sa, de natură a influența magistrații învestiți cu judecarea cauzei.

Practic, în lipsa unor elemente factuale verificabile obiectiv, apte să demonstreze sau cel puțin să ofere indicii vizând existența așa-zisei presiuni (în principal, mediatice, iar subsecvent, și conjuncturale, raportat la calitatea de avocat a petentului și situația juridică a acestuia) la care ar fi supuși judecătorii Curții de Apel Iași și să susțină, deopotrivă, presupusele efecte negative ale acesteia în planul imparțialității magistraților învestiți cu soluționarea dosarului a cărui strămutare se solicită, susținerile petentului se plasează în sfera unor simple aserțiuni, fără susținere factuală.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului B., simpla susținere că instanța Curții de Apel Iași nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Iași.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 90 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Iași.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 90 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2025.