ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2025

Telenovela dintre escorta inconștientă și avocatul infractor ajunge la un alt nivel. Au fost construite probe noi în alcovul de la C. - publicat de D. la data de 06.01.2025;

Avocatul acuzat de tentativă de omor a vrut să scape de un judecător! B. a cerut recuzarea magistratului! - publicat de E. la data de 04.01.2025;

Lovitură de teatru în cazul avocatului acuzat de tentativă de omor! Cererea lui B. i-a surprins pe judecătorii - publicat de E. la data de 09.11.2024;

Răsturnare de situație în cazul avocatului acuzat de tentativă de omor! B. așteaptă verdictul! - publicat de E. la data de 12.10.2024;

Avocatul condamnat de două ori la Iași vrea să scape de pedeapsă! B. a contestat și a doua sentință! - publicat de E. la data de 22.08.2024;

Un alt dosar pentru avocatul acuzat de tentative de omor! B., în fața judecătorilor! - publicat de E. la data de 03.04.2024;

Avocatul B. a fost condamnat pentru tentativă la omor, cu 3 luni înainte să-ți schingiuiască fosta iubită în hotelul C.. Acum vrea să fie liber.

Avocatul B. a fost arestat pentru 30 de zile pentru tentativă de omor -publicat pe site-ul BZI la data de 01.10.2024;

Continuă șirul de dezvăluiri șocante. Avocatu B. a fost condamnat la închisoare în urmă cu 3 luni, tot pentru tentativă la omor. Acum se află în arest după ce a fost la un pas să-și omoare fosta iubită în hotelul C. - publicat pe site-ul BZI la data de 08.10.2024;

B., avocatul care și-a snopit fosta iubită în bătaie, într-o camera de hotel din Iași, are mai multe victim la activ. În iunie 2020, avocatul și-a lovit un vecin cu un hârleț în cap. - publicat pe site-ul BZI la data de 09.10.2024;

F., tânăra stâlcită în bătaie de B., a părăsit țara de teamă! Avocatul a fost reținut ieri - publicat pe site-ul BZI la data de 01.10.2024;

Avocatul B. a fost reținut pentru 24 de ore, după ce a fost acuzat de tentativă de omor. - publicat pe site-ul BZI la data de 30.09.2024;

Ies la iveală detalii monstruoase din conflictul dintre avocatul B. și fosta sa iubită, F.. Tânăra i-a povestit mamei sale că în seara de marți, 17 septembrie 2024, bărbatul a încercat sa o sufoce. - publicat pe site-ul BZI la data de 21.09.2024;

Scene de groază într-un hotel din Iași! Un avocat a mutilat-o pe o tânără care a refuzat să întrețină relații sexuale cu el: "în camera era cam un litru de sânge" -publicat pe site-ul BZI la data de 20.09.2024;

Avocatul ieșean B., acuzat ca și-a lovit fosta iubită, arestat preventiv -publicat pe site-ul G. la data de 01.10.2024. La data de 21 ianuarie 2025, petentul, prin avocat A., a depus un memoriu cuprinzând precizări și completări ale cererii de strămutare, prin care a arătat, în esență, că interesul manifestat de opinia publică și de jurnaliști față de el nu s-a născut la nivelul lunii septembrie 2024, atunci când a avut loc evenimentul violent ce a generat existența dosarului penal obiect al cererii de strămutare, ci anterior, când a fost cercetat în alte dosare ale Curții de Apel Iași. Ca urmare, în dovedirea acestui aspect, petentul a transmis la dosar, în copie, următoarele documente aflate la dosar: rechizitoriul întocmit la 25.03.2024 în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași; rechizitoriul întocmit la data de 01.03.2022 în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași; sentința penală nr. 21 din 17.07.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul penal nr. x/2024; sentința penală nr. 20 din 09.07.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul penal nr. x/2024 La data de 23 ianuarie 2025, Curtea de Apel Iași a transmis dovezile de încunoștiințare a părților prev. de art. 73 alin. (2) C. proc. pen., precum și referatul de informații prevăzut de art. 72 alin. (6) C. proc. pen., în cuprinsul căruia a făcut un amplu istoric al cauzei, indicând obiectul acesteia - verificările aferente procedurii camerei preliminare în cauza constituită ca urmare a sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x din 11.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. (avocat definitiv în Baroul Iași) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. și măsurile dispuse de instanță la fiecare termen de judecată. Curtea de Apel Iași a transmis și un punct de vedere succint asupra cererii de strămutare, susținând că suspiciunile cu privire la imparțialitatea magistraților nu pot fi grefate pe modul de soluționare a cauzei în cursul urmăririi penale și a camerei preliminare și lăsând la aprecierea instanței supreme evaluarea măsurii în care temerile de parțialitate a instanței fundamentate de petent pe împrejurările cauzei și calitatea părților sunt de natură a justifica admiterea prezentei cereri. Referatului de informații i-au fost atașate, în copie, rechizitoriul nr. x din 11.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, încheierile de ședință din 30.12.2024, 03.01.2025, 21.01.2025 pronunțate în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Iași; încheierea din 03.01.2025 de soluționare a cererii de recuzare formulate în cauză, precum și încheierile din dosarele nr. x/2024, nr. y/2024/al. 2 și nr. 810/45/2024/al. 3 ale Curții de Apel Iași. La termenul fixat pentru judecarea cauzei, 30 ianuarie 2025, apărătorul ales al petentului și reprezentantul Ministerului Public au expus concluziile asupra cererii de strămutare, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri. **** Analizând cererea formulată de petentul B., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice." Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun. Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982). Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca). În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice. Examinând, în aceste coordonate, cererea de strămutare formulată de petentul B., Înalta Curte constată că afirmațiile acestuia nu sunt susținute, la un nivel rezonabil, de elemente obiective care să genereze suspiciuni veridice și temeinice asupra imparțialității instanței învestite cu soluționarea, în procedura camerei preliminare, în fond, a cauzei în care acesta a fost trimis în judecată (prin rechizitoriul nr. x din 11.11.2024 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. Prioritar, se impune precizarea că aspectele invocate de petent în susținerea cererii de strămutare se circumscriu, pe de o parte, manierei pretins defectuoase și vătămătoare de efectuare a urmăririi penale și de desfășurare a procedurii de cameră preliminară (până la momentul formulării cererii) în cauza în care are calitatea de inculpat, din perspectiva modalității concrete în care s-au efectuat actele de cercetare/s-a stabilit calendarul procedurii prev. de art. 342 C. proc. pen. și s-au soluționat cererile sale în apărare. În acest sens, referitor la urmărirea penală, petentul susține, în esență, că introducerea sa în cauză, ca și suspect, abia la data de 30.09.2024 - după ce, în lipsa unui certificat medico-legal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de care este acuzat, din infracțiunea de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., s-a făcut cu scopul deliberat ca actele de cercetare efectuate în intervalul 18.09.2024 - 30.09.2024 să fie realizate în absența sa sau a apărătorului ales. Totodată, susține că, deși, ulterior, organele de anchetă au rămas într-o stare de pasivitate, acestea nici nu au admis probele pe care le-a solicitat în apărare, împrejurare de natură a-i încălca grav drepturile procesuale și de a alimenta suspiciunea sa cu privire la obiectivitatea acestora. În ceea ce privește procedura camerei preliminare, petentul susține că termenele de judecată foarte scurte stabilite în cauză, care sunt expresia unei celerități excesive și nejustificate, precum și maniera concretă în care judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași a condus ședințele de judecată din 30 decembrie 2024 și, respectiv, 3 ianuarie 2025, care, deopotrivă, au avut ca efect încălcarea gravă a dreptului său la apărare, sunt apte a contura impresia unei lipse totale de imparțialitate a judecătorului cauzei. Evaluând aceste susțineri, Înalta Curte constată, prioritar, că modalitatea de efectuare a urmăririi penale în dosarul în care petentul a fost trimis în judecată se impune a fi valorificată de către acesta în cadrul procedurilor prevăzute de lege. Modul în care s-au efectuat actele de cercetare penală și, în acest context, pretinsa atitudine abuzivă manifestată de organele de anchetă sunt împrejurări ce aduc în discuție, exclusiv, conduita respectivelor organe de urmărire penală, iar nu a judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza a cărei strămutare se solicită. Ca atare, o asemenea împrejurare nu este de natură a evidenția nici măcar aparent suspiciuni cu privire la imparțialitatea instanței învestite, în prezent, cu soluționarea aceleiași cauze, în procedura de cameră preliminară. Reglementând strămutarea ca mijloc procedural de care se poate uza în cursul judecății, legiuitorul a instituit, limitativ, ca temeiuri ale strămutării, doar suspiciunile cu privire la imparțialitatea judecătorilor, nu și a organelor de anchetă. Ca urmare, toate argumentele petentului B. relativ la conduita organelor de anchetă care au instrumentat cauza în care a fost trimis în judecată nu se raportează pertinent la instituția strămutării și nu pot fundamenta o eventuală admitere a cererii. În al doilea rând, Înalta Curte constată că suspiciunile exprimate de petent se raportează, în mod concret, doar la unul dintre judecătorii Curții de Apel Iași (judecătorul de cameră preliminară învestit cu judecarea cauzei obiect al cererii de strămutare). Petentul B. nu a indicat, iar instanța supremă nu a decelat temeiuri distincte referitoare la ceilalți judecători ai instanței și nici argumente pentru care situația invocată cu privire la respectivul magistrat ar fi fost de natură să afecteze obiectivitatea restului judecătorilor. Or, suspiciunea de parțialitate limitată la persoana unui singur judecător poate fi supusă evaluării judiciare, în procesul penal, exclusiv prin recurgerea la mijlocul procesual reglementat explicit de art. 67 C. proc. pen. (de care, de altfel, petentul a și uzat). Astfel de suspiciuni nu pot fundamenta însă, în mod pertinent, strămutarea judecării cauzei, deoarece împrejurările la care face referire art. 71 C. proc. pen. sunt distincte de cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba, în principiu, despre atitudini sau comportamente ale mai multor magistrați, care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate a întregii instanțe, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal. Împrejurarea că cererea de recuzare formulată de petentul B. împotriva judecătorului de cameră preliminară a fost respinsă nu legitimează recursul său ulterior la instrumentul juridic al strămutării pentru a repune în discuție suspiciunile exprimate față de imparțialitatea magistratului recuzat. În mod asemănător, o atare împrejurare nu îndreptățește, în principiu, Înalta Curte să cenzureze aceste suspiciuni în actuala procedură, decât în măsura în care ele ar viza parțialitatea întregii instanțe pe rolul căreia se află cauza obiect al cererii de strămutare, în caz contrar, procedura de față riscând să se transforme într-o veritabilă cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, contrar obiectului și scopului său legal. Or, ceea ce susține petentul B. în actualul cadru procesual este faptul că maniera de gestionare a cauzei în camera preliminară și soluțiile date de judecătorul învestit în această procedură solicitărilor formulate de apărare ar da naștere unor suspiciuni rezonabile cu privire la imparțialitatea magistratului. Susținerile petentului nu relevă, însă, nici direct și nici indirect, elemente obiective, verificabile, referitoare la imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței, astfel încât Înalta Curte să evalueze în concret pe ce se grefează suspiciunea petentului sub acest aspect, doar soluția de respingere a cererii de recuzare a petentului și măsurile dispuse de judecătorul de cameră preliminară în cauză neputând constitui, prin ele însele, un indiciu al lipsei de obiectivitate a întregii instanțe a Curții de Apel Iași. Nici modalitatea de soluționare a incidentului procedural și nici încheierile pronunțate în cameră preliminară până în prezent nu pot fi evaluate, în procedura prevăzută de art. 73 C. proc. pen., prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege, eventuala nemulțumire a petentului putând fi valorificată exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege. În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate cu privire la imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia soluțiilor dispuse în cursul procesului. Pe de altă parte, apărarea a invocat și mediatizarea intensă a cauzei, susținând că, raportat la calitatea petentului de avocat definitiv în Baroul Iași, dar și la interesul manifest al presei pentru celelalte dosare penale în care a fost/este cercetat ca inculpat, o atare mediatizare s-a constituit într-un element suplimentar de presiune asupra completului învestit cu soluționarea cauzei obiect al cererii de strămutare. Evaluând aceste susțineri, Înalta Curte constată că mediatizarea intensă a cauzei petentului B. este argumentată de apărare pe faptul publicării, în cotidiene on-line naționale și locale, a unui număr de 15 articole, din care, în cuprinsul a 13 dintre ele, se fac relatări cu privire la dosarul obiect al cererii de strămutare, etapele procesuale parcurse în cauză, obiectul acuzațiilor aduse petentului și funcția deținută de acesta la momentul săvârșirii faptelor, celelalte 2 articole dezbătând acuzațiile aduse petentului în dosarele penale anterioare. Or, deși publicarea, în cotidiene de interes național și local, a unor articole precum cele prezentate de apărarea petentului B., în cuprinsul cărora, pe lângă informări privind stadiul dosarului și obiectul acuzației aduse petentului, se fac anumite comentarii referitoare la persoana acestuia, relevă, într-adevăr, un grad sporit de interes media pentru speță și persoana petentului, prin conținutul lor, aceste materiale de presă nu pun în evidență o acțiune mediatică concertată împotriva sa, de natură a influența magistrații învestiți cu judecarea cauzei. Practic, în lipsa unor elemente factuale verificabile obiectiv, apte să demonstreze sau cel puțin să ofere indicii vizând existența așa-zisei presiuni (în principal, mediatice, iar subsecvent, și conjuncturale, raportat la calitatea de avocat a petentului și situația juridică a acestuia) la care ar fi supuși judecătorii Curții de Apel Iași și să susțină, deopotrivă, presupusele efecte negative ale acesteia în planul imparțialității magistraților învestiți cu soluționarea dosarului a cărui strămutare se solicită, susținerile petentului se plasează în sfera unor simple aserțiuni, fără susținere factuală. Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului B., simpla susținere că instanța Curții de Apel Iași nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare. Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Iași. Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 90 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.