ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Petentul A. a formulat plângere penală pentru a se efectua cercetări față de intimatele B., judecător în cadrul Judecătoriei Medgidia, respectiv C. și D., judecători în cadrul Tribunalului Constanța, reclamând modul de soluționare a dosarului nr. x/2026 al Judecătoriei Medgidia în care au fost pronunțate sentința civilă nr. 535 din 11.04.2017 a Judecătoriei Medgidia, respectiv decizia nr. 1265 din 25.06.2019 a Tribunalului Constanța, defavorabile persoanei vătămate E., persoană ale cărei interese le reprezintă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, iar, ulterior, având în vedere calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Constanța a intimatei C. cauza a fost declinată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, unde a fost înregistrată sub nr. x/2020.

Prin ordonanța nr. 1431/321/P/2020 din 11.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din același cod, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de " abuz în serviciu", prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

Soluționând cauza, procurorul a reținut că, în plângerea formulată, petentul exprimă simple presupuneri și convingeri personale, pe fondul nemulțumirii creată de modalitatea de judecare a dosarului nr. x/2026 al Judecătoriei Medgidia, susțineri care nu pot primi o rezolvare decât în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin ordonanța nr. 63/II-2/2025 a procurorului - șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanței de clasare, ca nefondată.

Împotriva ordonanței nr. 1431/321/P/2020 din 11.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, petentul A. a formulat plângere, în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen., solicitând trimiterea în judecată a intimaților.

Analizând plângerea formulată de petent pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este neîntemeiată, soluția de clasare fiind legală și temeinică.

Din analiza plângerii formulate se constată că petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de intimații B., C. și D., judecători în cadrul Tribunalului Constanța și Curții de Apel Constanța, față de modalitaea de soluționare de către aceștia a dosarului nr. x/2026 al Judecătoriei Medgidia, în fond și apel.

Însă, pentru a se iniția cercetări față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt, subsumate tiparului infracțional ori conduitei incriminate, care să conducă la presupunerea rezonabilă a săvârșirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză.

Nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva procurorilor care au soluționat cauza.

Interpretarea și aplicarea legii de către judecători nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, din situația de fapt expusă neconturându-se elementele concrete ale vreunei infracțiuni.

Fără descrierea unor circumstanțe din care să rezulte suspiciuni cu privire la condițiile în care au fost adoptate, respectiv incidența unor fapte penale care să fi precedat sau să fi fost concomitente cu aceste soluții, critica petentului cu privire la pronunțarea unor soluții nu este de natură a justifica admiterea plângerii și restituirea cauzei procurorului în vederea efectuării urmăririi penale, astfel că soluția de clasare este legală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 1431/321/P/2020 din 11.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 63/II-2/2025 a procurorului șef al aceleiași secții.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 1431/321/P/2020 din 11.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 63/II-2/2025 a procurorului șef al aceleiași secții.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 26 iunie 2025.