ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 21 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 327 lit. b), art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a dispus clasarea cauzei privind sesizarea formulată de către petenta A., cu privire la presupusa săvârșire a infracțiunilor de fals intelectual, faptă prev. de art. 321 din C. pen., și cercetare abuzivă, faptă prev. de art. 280 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut, în esență, că, la data de 26.11.2020, a fost înregistrat la nivelul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție dosarul penal nr. x/2020, având ca obiect plângerea penală formulată de către petenta A. împotriva magistratului procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, faptă prev. de art. 321 din C. pen., și cercetare abuzivă, faptă prev. de art. 280 din C. pen.

În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022 privind desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., dosarul penal nr. x/2020 a fost înaintat către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în vederea efectuării urmăririi penale, fiind înregistrat sub nr. x/2022 din data de 29.04.2022.

S-a reținut că, prin ordonanța nr. 2801/P/2020 din data de 14.03.2023, în cauza s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, faptă prev. de art. 321 din C. pen., și cercetare abuzivă, faptă prev. de art. 280 din C. pen.

Procurorul de caz a reținut că din conținutul sesizării reiese faptul că persoana vătămată este nemulțumită în legătură cu modul în care magistratul procuror reclamat a efectuat urmărirea penală și a instrumentat dosarul penal nr. x/2020 având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de contrabandă, import ilegal de deșeuri, folosirea de acte nereale la autoritatea vamală și introducerea în țară a deșeurilor, în care persoana vătămată A. are calitatea de inculpat.

Astfel, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate, s-a constatat că persoana vătămată a precizat în conținutul sesizării faptul că magistratul procuror, cu ocazia efectuării urmăririi penale în dosarul nr. x/2020, a încălcat regulile prevăzute de procedura penală, respectiv nu i-a respectat dreptul de a consulta dosarul, nu a lăsat-o pe petentă să relateze liber fapte și împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului, magistratul procuror a avut un comportament violent verbal și intimidant și nu a înregistrat cu mijloace tehnice audio sau audio-video audierea sa în calitate de suspect, cu toate că a solicitat în mod expres, și a consemnat în mod nereal în declarația pe care a dat-o la data de 10.07.2020 în calitate de suspect, faptul că declarația nu a putut fi înregistrată din lipsa mijloacelor tehnice la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

De asemenea, persoana vătămată a susținut, în cuprinsul sesizării, faptul că magistratul procuror, cu ocazia efectuării urmăririi penale în dosarul nr. x/2020, i-a îngrădit dreptul avocatului de a participa la audierea unui martor, i-a refuzat cererile de probatorii în apărare, a refuzat să consemneze în declarațiile sale metodologii de lucru și proceduri vamale și nu a respectat regulile de audiere a martorilor, urmărind doar inculparea sa.

Procurorul de caz a reținut că din actele existente la dosar reiese faptul că A. a fost trimisă în judecată alături de alți inculpați, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 38/P/2020, pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, complicitate la import ilegal de deșeuri, prev. de art. 4 din Legea nr. 101/2011, și complicitate la folosirea de acte nereale la autoritatea vamală, prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006.

Din verificările efectuate pe portalul Judecătoriei Constanța a rezultat că prin încheierea nr. 328/2022 pronunțată la data de 15.04.2022 s-a constatat legalitatea sesizării acestei instanțe cu rechizitoriul nr. x/2020 din data de 27.11.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța privind, printre alții, și pe inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, complicitate la import ilegal de deșeuri, prev. de art. 4 din Legea nr. 101/2011, și complicitate la folosirea de acte nereale la autoritatea vamală, prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006.

Procurorul de caz a reținut că din actele existente la dosar a reieșit faptul că, la data de 10.07.2020, magistratul procuror B. a procedat la audierea numitei A. în calitate de suspect, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în prezența avocatului, la finalul declarației fiind consemnat faptul că aceasta nu a fost înregistrată audio/audio-video, întrucât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu dispune de mijloacele tehnice necesare.

De asemenea, din actele existente la dosar a reieșit faptul că, la data de 11.08.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța i-a comunicat numitei A., urmare a solicitării acesteia, faptul că instituția are în dotare 2 camere mobile de înregistrare audio-video funcționale, care pot fi utilizate, în funcție de disponibilitate, de către toți procurorii care efectuează activitate de urmărire penală.

Notând dispozițiile prevăzute de art. 321 din C. pen., procurorul de caz a reținut că cerința esențială constă în aceea că falsul trebuie realizat cu ocazia exercițiului atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului și să fie apt de a produce consecințe juridice.

Or, mențiunea consemnată la finalul declarației, dată de persoana vătămată A. în calitate de suspect, în data de 10.07.2020, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, respectiv faptul că declarația nu a fost înregistrată audio/audio-video, întrucât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu dispune de mijloacele tehnice necesare, nu privește fapte sau împrejurări referitoare la starea de fapt pentru a cărei constatare s-a întocmit înscrisul și nu produce consecințe juridice.

În ceea ce privește infracțiunea de cercetare abuzivă, prev. de art. 280 din C. pen., raportat la starea de fapt reclamată în cuprinsul sesizării, procurorul de caz a constatat faptul că declarația de suspect din data de 10.07.2020 a fost semnată de A. și avocat, iar prin încheierea nr. 328/2022 pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 15.04.2022 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2020 din data de 27.11.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 21 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat plângere petenta A., în temeiul art. 339 din C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 101/II/2/2024 din data de 23 mai 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., respingerea plângerii formulată de petenta A. împotriva ordonanței din data de 21 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, ca tardivă.

Pentru a dispune astfel, procurorul ierarhic superior a reținut că, la data de 26.11.2020, a fost înregistrat la nivelul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție dosarul penal nr. x/2020, având ca obiect plângerea penală formulată de către A. împotriva magistratului procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., și cercetare abuzivă, prev. de art. 280 din C. pen.

În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022 privind desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., dosarul penal nr. x/2020 a fost înaintat către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în vederea efectuării urmăririi penale, fiind înregistrat sub nr. x/2022 din data de 29.04.2022.

S-a mai reținut că, prin ordonanța nr. 2801/P/2020 din data de 14.03.2023, în cauza s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, faptă prev. de art. 321 din C. pen., și cercetare abuzivă, faptă prev. de art. 280 din C. pen.

Prin ordonanța din data de 21 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 327 lit. b), art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a dispus clasarea cauzei privind sesizarea formulată de către petenta A., cu privire la presupusa săvârșire a infracțiunilor de fals intelectual, faptă prev. de art. 321 din C. pen., și cercetare abuzivă, faptă prev. de art. 280 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Examinând plângerea împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 1622/P/2022 din data de 21 martie 2023 formulată de petenta A., prin avocat ales C., transmisă prin e-mail de petenta A., la data de 02.05.2024 si înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 08.05.2024, precum și dovada comunicării ordonanței de clasare emisă în dosarul penal x/2022 din data de 21 martie 2023, s-a constatat că procedura de comunicare a fost legal îndeplinită la data de 03.04.2023 la adresa din jud. Constanța, iar împrejurarea că, ulterior, la data de 12.04.2024, ordonanța a fost comunicată la adresa de e-mail a avocatului ales, doamna C., ca urmare a cererii petentei de comunicare a stadiului cercetărilor, nu reprezintă o repunere în termen a acesteia pentru formularea plângerii împotriva soluției emise în cauză.

Sub acest aspect, procurorul ierarhic superior a reținut că, potrivit art. 339 alin. (4) din C. proc. pen., plângerea împotriva soluțiilor de clasare se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.

Conchizând, procurorul ierarhic superioar a constatat că în cauză petenta A. a formulat plângerea împotriva soluției de clasare emisă în dosarul penal nr. x/2022, cu nerespectarea termenului imperativ peremptoriu de 20 de zile, prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen., astfel că plângerea a fost respinsă ca tardivă.

Împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 21 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat plângere petenta A., în condițiile art. 340 din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 28 iunie 2024 sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare judecătorului de cameră preliminară ce formează completul C30 C. pen., cu prim termen de judecată fixat la data de 03 octombrie 2024, când cauza s-a amânat la data de 14 noiembrie 2024, urmare a încuviințării cererii de amânare formulată de apărătorul ales al petentei A. pentru pregătirea apărării.

Totodată, la același termen de judecată, Înalta Curte a pus în vedere apărătorului ales al petentei A. să pregătească concluzii cu privire la admisibilitatea plângerii declarate în raport cu soluția dispusă de procurorul ierarhic superior în sensul respingerii, ca tardivă, a plângerii, termenul în care au fost declarate plângerile de către petentă, precum și a consecințelor asupra prezentei plângeri.

La termenul stabilit la data de 14 noiembrie 2024, atât apărătorul ales al petentei A., cât și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii cu privire la admisibilitatea plângerii, acestea fiind redate în practicaua prezentei încheieri.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 339 alin. (1) din C. proc. pen. "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție", iar potrivit alin. (4) al aceluiași tex legal "În cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția."

Totodată, art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. dă posibilitatea persoanei a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 să facă plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că nu sunt întrunite condițiile de ordin procedural pentru soluționarea pe fond a plângerii formulate, întrucât petenta a formulat plângere la procurorul șef cu depășirea termenului legal de decădere de 20 de zile prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen.

Potrivit art. 268 alin. (1) din C. proc. pen. "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.:

"(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește".

Examinând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminarp constată că ordonanța din data de 21 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus soluția de clasare, a fost comunicată în mod legal petentei A. la data de 03.04.2023 la adresa din jud. Constanța, iar termenul de 20 de zile s-a împlinit la data de 24 aprilie 2023, aceasta fiind ultima zi în care se putea formula plângerea.

Având în vedere că petenta a înregistrat plângerea la procurorul ierarhic superior la data de 02 mai 2024, se observă că a fost depășit cu mult termenul expres prevăzut de lege, plângerea fiind tardiv formulată.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 339 alin. (4) din C. proc. pen., precum și actele și lucrările dosarului, se constată că, în mod corect a fost respinsă, ca tardivă, plângerea petentei, aceasta fiind formulată cu depășirea evidentă a termenului de 20 de zile, prevăzut de aceste dispoziții legale, ceea ce atrage inadmisibilitatea plângerii împotriva soluției de clasare la judecătorul de cameră preliminară.

Contrar susținerilor formulate de apărare, asupra consecințelor nerespectării termenelor prevăzute de lege pentru exercitarea plângerii împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XV/2009 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii a statuat următoarele:

"Interpretând dispozițiile art. 278 alin. (3) si art. 278

1

alin. (2) din C. proc. pen. (în vigoare la acea dată, n.ns.) sub aspectul naturii juridice a termenelor, stabilesc că acestea sunt termene de decădere.", motivând în considerentele deciziei că "neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor procurorului în termenele stabilite în art. 278 alin. (3) și art. 278

1

alin. (2) din C. proc. pen. duce la decăderea din acest drept, determinând nulitatea plângerii depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel încât calea de atac declarată în astfel de condiții devine tardivă." Decizia își menține valabilitatea și în privința naturii juridice a termenelor prevăzute la art. 340 din C. proc. pen. actual, în considerarea art. 474

1

din C. proc. pen. potrivit căruia "Efectele deciziei încetează în cazul abrogării, constatării neconstituționalității ori modificării dispoziției legale care a generat problema de drept dezlegată, cu excepția cazului în care aceasta subzistă în noua reglementare."

În consecință, plângerea adresată instanței nu poate fi admisă, întrucât plângerea tardiv adresată procurorului șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este considerată nulă, iar a soluționa pe fond plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară, în ipoteza tardivității plângerii prevăzute de art. 339 din C. proc. pen., ar lipsi de conținut însăși procedura prealabilă obligatoriu a fi urmată de petentă.

O astfel de interpretare este, de altfel, contrară normelor ce reglementează procedura plângerii împotriva soluției, obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile sesizării judecătorului de cameră preliminară cu încălcarea principiului omissio medio, dar și înlăturarea efectelor sancțiunii decăderii petentei din dreptul de a declanșa în mod valabil controlul procurorului ierarhic superior.

Or, liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție cu respectarea exigențelor legale, iar exercitarea acestui drept de către titularul său nu poate avea loc decât în cadrul prestabilit de legiuitor.

Mai mult, a aprecia legal învestit judecătorul de cameră preliminară într-o astfel de ipoteză, ar însemna ca petenta, prin simpla sa voință, să prelungească sine die posibilitatea de a formula plângere la judecătorul de cameră preliminară, singura condiție fiind aceea de a o formula în termenul prevăzut de lege, dar fără să respecte termenul de formulare a plângerii prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen., pe care ar putea-o formula oricând, ceea ce este vădit nelegal.

În consecință, formularea ulterioară de către petentă, prin intermediul apărătorului ales, a unei cereri de recomunicare a soluției de clasare nu reprezintă o împrejurare de natură să conducă la reluarea cursului termenului procedural prevăzut de lege pentru formularea plângerii, deoarece termenele procedurale stabilite de normele legale sunt imperative și nu pot fi reluate ori recalculate decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legislația procesual penală în vigoare.

În ceea ce privește susținerea petentei A., prin apărător ales, că termenul de formulare a plângerii a început să curgă de la data de 12 aprilie 2024, întrucât la dosar există inclusiv adresa Ministerului Public în care se precizează termenul de 20 zile în acest sens, Înalta Curte reține că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă, în situația particulară de față, că soluția de clasare nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac implică, totodată, și consecința că o mențiune inexactă din cuprinsul ordonanței care se atacă cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, deoarece plângerea împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Așa fiind, cu atât mai puțin nu are niciun efect asupra dreptului de a face plângere împotriva soluției de clasare, în temeiul art. 339 și urm. din C. proc. pen., mențiunea procurorului ierarhic superior din cuprinsul adresei de comunicare, în copie, petentei A., prin apărător ales, a ordonanței de clasare din data de 21 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Pentru considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 21 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 21 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă pe petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu, astăzi, 14 noiembrie 2024.