ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 mai 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din 29 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul Maramureș:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru comiterea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu coinculpatul B., prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) și n) din C. pen. iar în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la conducere fără permis, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani stabilit potrivit art. 92 alin. (1) din C. pen., încredințându-se supravegherea Serviciului de Probațiune Maramureș, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul urmând să respecte măsurile de supraveghere stabilite precum și să frecventeze câte un program de integrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 100 de zile, în cadrul Primăriei Borșa sau al unei instituții de cult de pe raza orașului Borșa.

I s-a atras atenția inculpatului că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 367/A din 06 martie 2025, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș împotriva sentinței penale nr. 142 din 29 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Maramureș, pe care a desființat-o în parte, în latură penală, strict în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la conducere a unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută art. 48 raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen. și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru comiterea infracțiunii de complicitate la conducerea unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută art. 48 raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de o treime din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, rezultând, în final, o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A menținut dispozițiile vizând suspendarea, în temeiul art. 91 și urm. din C. pen., a executării pedepsei închisorii sub supraveghere.

A majorat durata termenului de supraveghere stabilit în sarcina inculpatului A., potrivit art. 92 alin. (1) din C. pen., de la 3 ani la 3 ani și 6 luni.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a comunica cu inculpatul B., prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei penale.

Împotriva deciziei penale nr. 367/A din 06 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a formulat recurs în casație inculpatul A..

Inculpatul A. a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație, a invocat că activitatea concretă reținută în sarcina sa nu se circumscrie infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea, simpla prezență a inculpatului pe locul din dreapta a autoturismului neputând fi asimilată complicității la infracțiunea de conducere fără permis.

S-a mai susținut că o eventuală complicitate morală nu poate fi reținută în această situație, fiind necesar să se concretizeze într-o manifestare externă, materială.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării.

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

În cadrul procesual al recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanțele de fond și apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii.

Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privința evaluărilor în drept ce pot fi devoluate și acestea sunt limitate, prin voința legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres și limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluția reglementării în sensul restrângerii devoluțiunii admisibile și analiza jurisprudenței aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinței legiuitorului și aduce în sfera cenzurii instanței elemente extrinseci, generând caracterul de soluție nelegală deciziei pronunțate în recursul în casație.

Recursul în casație declarat în prezenta cauză este inadmisibil. Astfel cum s-a expus anterior, în acest cadru procesual instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt sau chiar de drept, ce nu se circumscrie cazurilor expres reglementate este considerată intrată în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație.

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen., reținându-se, în fapt, că în data de 18.08.2023, în baza înțelegerii prealabile cu inculpatul B., cunoscând faptul că acesta nu deține permis de conducere, ar fi acceptat propunerea acestuia și ar fi materializat-o, însoțindu-l ca pasager în autoturismul, în scopul evitării prinderii și tragerii la răspundere penală a inculpatului B., pe traseul Borșa - Cluj-Napoca și retur, drum public.

Potrivit art. 335 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Potrivit art. 48 din C. pen., complicele este persoana care înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Înalta Curte constată că inculpatul critică, în esență, situația de fapt reținută de instanța de fond, apreciind că materialul probator nu este suficient caracterizării participației penale sub forma complicității.

Sub acest aspect, se constată că instanța de recurs nu poate, în acest cadru procesual, proceda la o reevaluare a situației de fapt cu consecința înlăturării răspunderii penale a inculpatului.

Instanța de recurs constată că instanța de apel prin evaluarea întregului material probator a reținut că sunt întrunite condițiile necesare antrenării răspunderii penale pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

Astfel, s-a reținut că prin conduita sa inculpatul A. a susținut și încurajat moral coinculpatul să conducă autoturismul știind că acesta nu posedă persmis de conducere. Instanța de apel a reținut că, prin acțiunile sale concretizate în acordul manifestat în mod direct, l-a sprijinit pe inculpatul B. să i-a decizia de a conduce autoturismului, oferindu-i susținerea morală, realizată prin prezența sa efectivă în autoturism, pe locul din dreapta și prin inducerea în conștiința autorului a convingerii că în cazul în care va fi depistat inculpatul A. își va asuma acțiunea de a conduce autoturismul.

Față de aceste aspecte, se constată că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului de casare invocate, sens în care instanța urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 06 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 06 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2025.