ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Asupra acțiunii penale de față, în baza actelor dosarului, constată:

La data de 05.04.2019, la secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a fost înregistrată, sub nr. x/2019, plângerea penală formulată de petentul A. împotriva reprezentantului S.C. B. S.A., C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 C. pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 C. pen. și "uzurpare a funcției", constând în aceea că acesta ar fi semnat decizia de concediere nr. 26/20.04.2017 deși, la data emiterii acesteia, se afla suspendat din funcție, precum și împotriva judecătorilor care au soluționat apelul în dosarul civil nr. x/2017, pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune".

În fapt, petentul a arătat că, prin decizia civilă nr. 866/18.12.2018 a Curții de Apel Iași, a fost desființată sentința civilă nr. 457/09.03.2018 a Tribunalului Iași. Prin sentința pronunțată în primă instanță, judecătorii admiseseră contestația formulată de petent împotriva deciziei de concediere nr. 26/20.04.2017, emisă de angajatorul său, S.C. B. S.A. Iași. În apel însă, judecătorii au desființat hotărârea primei instanțe și au dat câștig de cauză societății S.C. B. S.A..

Totodată, petentul a susținut că cererea de apel formulată în dosarul civil nr. x/2017 nu ar fi fost semnată de către C., contrar celor susținute în cauză.

Petentul a mai susținut că, prin admiterea apelului formulat de S.C. B. S.A. - apel pe care îl apreciază ca fiind neprevăzut de lege - și prin refuzul de a examina falsurile reclamate, judecătorii s-ar fi aflat în înțelegere cu reprezentanții societății S.C. B. S.A., săvârșind astfel, în opinia sa, infracțiunea de "înșelăciune".

După desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022, dosarul a fost trimis spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Întrucât printre persoanele reclamate se află și judecători de la Curtea de Apel Iași, prin ordonanța nr. 1144/321/P/2019 (nr. vechi 569/P/2022) din 20.11.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind plângerea penală formulată de petentul A. în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin ordonanța de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., în referire la faptele imputate magistraților, întrucât faptele nu există.

Totodată, s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 C. pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 C. pen. și "uzurpare de calități oficiale" prevăzută de art. 258 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Soluționând cauza, în esență, procurorul a reținut că susținerile petentului privind săvârșirea unor infracțiuni de către magistrații care au soluționat dosarul civil nr. x/2017 nu sunt susținute de indicii concrete privind încălcarea normelor de drept penal.

În ceea ce privește infracțiunile de "uzurpare de calități oficiale", "fals în înscrisuri sub semnătură privată" și "uz de fals", a contatat că termenul de prescripție a răspunderii penale, de 5 ani, este împlinit raportat la data pretinsei consumări a faptelor, cel mai târziu la data pronunțării deciziei civile nr. 866/18.12.2018 a Curții de Apel Iași.

Prin ordonanța nr. 56/II-2/2025 din 31 martie 2025, procurorul - șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen., respingerea plângerii formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, ca neîntemeiată, soluția de clasare fiind temeinică și legală.

În baza art. 340 C. proc. pen., petentul A. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva ordonanței de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, solicitând trimiterea cauzei în vederea completării urmării penale, la procuror.

Plângerea petentului a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 5.05.2025, sub nr. x/2025.

Analizând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (5)

1

C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că plângerea formulată de petentul A. este nefondată, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Așadar, procedura reglementată de textul de lege menționat are ca obiect numai verificarea legalității și temeiniciei soluției de clasare, neputând fi examinată pe această cale ordonanța conducătorului parchetului sau a procurorului ierarhic superior prin care s-a respins, în condițiile art. 339 C. proc. pen., plângerea formulată împotriva respectivului act procesual de către persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, jurisprudența instanței supreme fiind constantă sub acest aspect.

Cu alte cuvinte, judecătorul de cameră preliminară învestit în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. nu poate analiza caracterul legal și/sau fondat al ordonanței procurorului care soluționează și respinge plângerea în cadrul conferit de art. 339 C. proc. pen. deoarece, din perspectiva tehnicii de reglementare a normei, s-a prevăzut în mod expres că formularea unei astfel de plângeri, la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la procurorul șef de secție sau, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie o procedură obligatorie prealabilă, instituită de lege, pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, deși petitul plângerii formulate de petentul A. se referă la ordonanța nr. 56/II-2/2025 din 31 martie 2025 a procurorului șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, demersul judiciar al acestuia, întemeiat pe dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., poate viza, în realitate, numai soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, iar nu și ordonanța emisă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului exercitat în condițiile art. 339 C. proc. pen.

Pe fondul plângerii, raportat la faptele care atrag competența de soluționare a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de judecătorii care au soluționat apelul în dosarul civil nr. x/2017, pe care îi acuză de săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune", constând, în opinia sa, în admiterea apelului formulat de S.C. B. S.A., apel pe care îl apreciază ca fiind neprevăzut de lege, precum și în refuzul de a dispune examinarea presupuselor falsuri și a celorlalte cereri formulate de acesta.

Totodată, plângerea petentului este îndreptată împotriva reprezentantului S.C. B. S.A., C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 C. pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 C. pen. și "uzurpare a funcției", constând în aceea că acesta ar fi semnat decizia de concediere nr. 26/20.04.2017 deși, la data emiterii acesteia, se afla suspendat din funcție.

Referitor la aceste din urmă acuzații, îndreptate împotriva lui C., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că, în mod legal, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei, reținând că a intervenit prescripția răspunderii penale, raportat la data presupusei săvârșiri a faptelor.

În privința judecătorilor care, în opinia petentului, au săvârșit infracțiunea de "înșelăciune", judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți învederează că declanșarea cercetărilor față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni presupune ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la bănuiala rezonabilă a săvârșirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză. Din cuprinsul plângerii formulate de petent, nu rezultă, iar organul de urmărire penală nu a putut decela argumentele factuale care ar justifica reținerea infracțiunii imputate.

În sprijinul acuzației formulate, nu este indicată nicio probă care să releve că soluția pronunțată de magistrații judecători, pe care petentul o critică, este rezultatul unor fapte concrete și tendențioase pe care intimații să le fi săvârșit cu rea-credință împotriva petentului A., acuzațiile bazându-se exclusiv pe supozițiile acestuia, care atribuie caracter penal măsurilor dispuse de organele judiciare în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, măsuri care îl nemulțumesc și a căror reformare o urmărește, prin folosirea plângerii ca o cale extraordinară de atac.

Însă, în lipsa oricăror indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, simpla nemulțumire, subiectivă, a unei părți ori subiect procesual față de o soluție nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o. De asemenea, luarea unei măsuri prevăzute de lege nu poate constitui, în nicio situație, o infracțiune.

Astfel, nemulțumit de actele sau de soluțiile organelor judiciare, petentul nu poate obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva judecătorilor care au soluționat cauza. Împrejurarea că soluția dispusă este nefavorabilă petentului nu poate conduce, de plano, la prezumția existenței unor fapte de natură penală, având în vedere, pe de o parte, că cererile privindu-l pe acesta au fost analizate în cadrul delimitat de dispozițiile legale incidente, iar, pe de altă parte, că activitatea judecătorilor poate fi cenzurată doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, legalitatea și temeinicia soluțiilor date de judecători, eventualele vicii de procedură intervenite pe parcursul administrării probatoriului sau a interpretării acestuia sunt aspecte care nu pot fi verificate nici în cadrul unei cercetări penale și nici în calea de atac a plângerii împotriva soluției de clasare.

În concluzie, dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, nefiind indicate faptele ilicite în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către intimați, acțiunile imputate nu se circumscriu conținutului infracțiunii reclamate, așa încât nu se impune reluarea și continuarea urmăririi penale.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 56/II-2/2025 din 31 martie 2025 a procurorului - șef al aceleiași secții.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 56/II-2/2025 din 31 martie 2025 a procurorului - șef al aceleiași secții.

Obligă petentul la plata sumei de 10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 12 iunie 2025.