ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1368/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.02.2023 sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.C. B. S.R.L., obligarea pârâtului la plata sumei de 606.006,65 RON, reprezentând rest neachitat din facturile nr. x/14.10.2022 și nr. y/15.11.2022, a sumei de 203.380,47 RON, reprezentând ajustări preț prețuri materiale conform Contractului de prestări servicii nr. x/01.04.2022 și a dobânzilor legale.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor de 140.669 RON cu titlu de penalități de întârziere datorate în temeiul Contractului nr. x/01.04.2022, de 63.000 RON +TVA cu titlu de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neexecutarea și executarea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de Contractul nr. x/2022 și de 37.940 RON cu titlu de contravaloare a facturilor pentru utilități furnizate în cadrul C..

Prin sentința civilă nr. 96/civ/2024.06.06.2024, Tribunalul Iași, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul-pârât S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S.C. B. S.R.L. și cu administrator judiciar provizoriu D..

A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul-pârât S.C. A. S.R.L.

A obligat S.C. A. S.R.L. la plata către S.C. B. S.R.L. a sumelor de 140.669 RON cu titlu de penalități de întârziere datorate în temeiul Contractului nr. x/01.04.2022, de 63.000 RON +TVA cu titlu de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neexecutarea și executarea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de Contractul nr. x/2022 și de 37.940 RON cu titlu de contravaloare a facturilor pentru utilități furnizate în cadrul C..

A luat act că pârâtul-reclamant a indicat solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel reclamanta-pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând desființarea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală și obligarea pârâtei - intimate la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 11.12.2024, intimata S.C. B. S.R.L. prin avocat a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului E. pentru apelanta S.C. A. S.R.L.

De asemenea, la termenul de judecată din data de 11.12.2024, instanța a invocat din oficiu un motiv de apel de ordine publică referitor la aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 cu privire la încetarea acțiunii și a cererii reconvenționale formulate în cauză.

Prin decizia civilă nr. 27/2025 din 29 ianuarie 2025, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului E. și a constatat că avocatul E. nu are calitatea de reprezentant al apelantei S.C. A. S.R.L..

A admis apelul formulat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 96/civ./06.06.2024 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sentință pe care o schimbă în tot.

În temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, a constatat încetarea acțiunii formulate de reclamanta pârâtă S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta reclamantă S.C. B. S.R.L., precum și a cererii reconvenționale formulate de pârâta reclamantă S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. S.R.L., prin administrator judiciar D.., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și pe fond respingerea apelului formulat, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în subsidiar, în situația în care instanța de recurs va considera că dispozițiile din art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu sunt norme de drept procesual, solicită admiterea recursului ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Recurenta susține că instanța de apel, într-o manieră sumară, a menționat faptul că atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională au drept scop realizarea unor creanțe asupra averii celor două societăți, însă fără a analiza în concret ce înseamnă acțiune judiciară prin care se realizează creanțele asupra averii debitorului, analiză ce ar fi determinat o soluție contrară, respectiv respingerea motivului de nulitate invocat de instanță din oficiu.

Din analiza dispozițiilor legale invocate de instanța de judecată, apreciază că rezultă fără putință de tăgadă faptul că se suspendă de drept și apoi încetează de drept doar acțiunile judiciare prin intermediul cărora creditorul poate obține executarea asupra averii debitorului și nu toate celelalte acțiuni judiciare.

În concret, consideră că se impune analiza finalității prezentului litigiu, respectiv de stabilire a existenței unei creanțe sau nu asupra averii societății B. S.R.L., respectiv asupra averii societății A. S.R.L.

Recurenta arată că hotărârea ce se va pronunța în mod definitiv în cadrul prezentului dosar va fi valorificată în cadrul procedurii insolvenței întrucât în cadrul ambelor proceduri atât A. S.R.L., cât și B. S.R.L. au depus cereri de admitere a creanțelor la masa credală, cereri ce au fost admise sub condiția soluționării prezentului dosar.

Astfel, prin admiterea cererilor de înscriere la masa credală, este fără dubiu dovedit faptul că sumele ce urmează a fi stabilite în prezentul litigiu vor fi valorificate în cadrul procedurii insolvenței.

Prin cererea de chemare în judecată societatea A. S.R.L. a solicitat constatarea faptului că deține o creanță împotriva societății B. S.R.L., iar capătul de cerere vizând realizarea creanței se va valorifica în cadrul procedurii insolvenței.

De asemenea, prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea faptului că A. S.R.L. datorează societății B. S.R.L. daune, precum și contravaloarea utilităților, iar capătul de cerere în realizarea creanței va fi realizat în procedura insolvenței societății pârâte.

Astfel, urmărind finalitatea efectivă a solicitărilor celor două societăți, rezultă fără dubiu faptul că nu ne aflăm în situația prescrisă de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, nefiind în realitate incident motivul de nulitate invocat de instanța de apel.

Mai mult de atât, instanța de fond a pus în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și a constatat că prezentul litigiu nu se circumscrie noțiunii vizate de dispozițiile legale, respectiv noțiunii de acțiuni judiciare prin care să se realizeze creanțele asupra averii debitorului.

Intimata-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar F.. nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin cererea de recurs, circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat decizia curții de apel din perspectiva aplicării greșite a normelor de drept procesual reglementate de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de insolvență.

Critica este nefondată.

În speță, prin sentința civilă nr. 147/11.12.2023 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei-reclamante B. S.R.L., iar prin sentința civilă nr. 376/29.05.2024 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva reclamantei pârâte A. S.R.L.

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Înalta Curte constată că pentru a interveni încetarea acțiunii judiciare este necesară îndeplinirea a trei condiții cumulative, respectiv: să fie vorba despre acțiuni "judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului"; anterior menționatele acțiuni să se fi suspendat de drept "de la data deschiderii procedurii"; să fi rămas definitivă hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței cu privire la debitorul chemat în judecată.

În mod corect instanța de apel a constatat că, în speță, sunt întrunite cumulativ toate condițiile evocate, întrucât atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională au avut drept scop realizarea unor creanțe asupra averii celor două societăți debitoare, părți în prezentul dosar, iar din momentul deschiderii procedurii insolvenței pentru fiecare dintre ele a intervenit o suspendare de drept în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, singura posibilitate de valorificare a creanțelor pretinse în prezentul litigiu fiind depunerea cererilor de creanță în cadrul procedurii insolvenței.

Astfel, conform tabelelor preliminare întocmite pentru cele două societăți, creanțele ce fac obiectul prezentului dosar au fost admise la masa credală a fiecărei societăți, respectiv creanța B. S.R.L. pur și simplu, iar creanța A. S.R.L. sub condiție suspensivă, fiind menționat litigiul din prezentul dosar.

Nu se poate susține cu temei aserțiunea recurentei potrivit căreia obiectul acțiunii nu se circumscrie noțiunii de acțiune judiciară prin care să se realizeze creanțele asupra averii debitorului, având în vedere că în speță s-a solicitat plata unor sume de bani rezultate dintr-un contract de lucrări, precum și plata de penalități de întârziere generate de neîndeplinirea obligațiilor contractuale derivate din același contract de lucrări.

Situațiile juridice în care acțiunea nu are ca obiect realizarea creanțelor asupra averii debitorului includ, de exemplu, cererile de dispunere a unor măsuri provizorii (cum ar fi indisponibilizarea unor bunuri pentru a preveni o fraudă) sau acțiunile de recuperare a unor drepturi care nu derivă dintr-o creanță (cum ar fi acțiunile de revendicare imobiliară sau acțiunile privind filiația) ori acțiunile ce privesc executarea obligațiilor de a face sau a nu face. Aceste situații se deosebesc de acțiunile specifice în justiție menite să recupereze o sumă de bani sau bunuri din patrimoniul debitorului.

Prin urmare, instanța de apel, în mod legal, a dispus măsura privind încetarea acțiunii civile, atât timp cât obiectul acțiunii urmărește realizarea unor creanțe asupra societăților față de care s-a deschis procedura insolvenței.

În ceea ce privește norma imperativă prevăzută în art. 75 din Legea nr. 85/2014, aceasta are în vedere procese sau proceduri deja declanșate și are ca scop menținerea averii debitorului în starea existentă la deschiderea procedurii și concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului-sindic.

Cum Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul are ca unică posibilitate de a-și recupera creanța mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenței, respectiv de a formula o declarație de creanță, conform dispozițiilor acestui act normativ.

Reținând că, potrivit textului legal mai sus citat, la data rămânerii definitive a fiecăreia dintre hotărârile de deschidere a procedurii insolvenței pentru părțile din prezentul dosar, atât acțiunea judiciară cât și cererea reconvențională declanșate încetează și, având în vedere că toate creanțele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenței, în mod corect instanța de apel a constatat că nu mai subzistă nicio rațiune pentru a fi continuat demersul judiciar declanșat anterior.

Față de argumentele anterior reținute, Înalta Curte urmează să constate că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 și să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L., prin administrator judiciar D.., împotriva deciziei civile nr. 27/2025 din 29 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L., prin administrator judiciar D.., împotriva deciziei civile nr. 27/2025 din 29 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar F..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2025.