ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 558/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 aprilie 2018, sub număr de dosar x/2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în judecată pe pârâta S.C. G. S.R.L., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 de euro pentru fiecare dintre reclamanți, cu titlul de daune morale, ca urmare a hărțuirii psihologice la care au fost supuși începând cu luna august 2017 și până la momentul concedierii disciplinare, 17 aprilie 2018, respectiv al demisiilor numitelor B., 28 martie 2018 și H., 19 februarie 2018.

Prin încheierea din 21 septembrie 2018 și sentința civilă nr. 7969 din 1 noiembrie 2018, Tribunalul București a dispus disjungerea și declinarea spre competentă soluționare Tribunalului Iași a cererii formulate de reclamanta A., unde a fost înregistrată sub număr de dosar x/2018

Prin sentința civilă nr. 991 din 26 iunie 2019, Tribunalul Iași a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.R.L., și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2320 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta S.C. G. S.R.L.

La termenul de judecată din 14 noiembrie 2019, apelanta a depus "Convenția de stingere litigii" autentificată sub nr. x/26.06.2019 de BNP I., solicitând a se constata că intimata a renunțat la dreptul de a mai solicita daune morale.

Prin decizia civilă nr. 686/2019 din 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Iași - secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis apelul declarat de pârâta S.C. G. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 991 din 26 iunie 2019 pronunțate de Tribunalul Iași, sentință pe care a anulat-o integral.

A luat act de renunțarea reclamantei la dreptul pretins și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.R.L.

La 20 ianuarie 2020, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 686/2019 din 28 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Recurenta-reclamantă A. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea cererii de recurs, susține în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 408 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că reclamanta nu a renunțat niciodată la dreptul pretins, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

De asemenea, mai arată recurenta, art. 3 din Convenția părților, la care a făcut referire instanța de apel, nu reglementează situația dosarului nr. x/2018, aceasta situație fiind expres și limitativ reglementată de dispozițiile art. 2 din Convenție.

Recurenta mai susține și faptul că prevederile Convenției trebuie interpretate ținând cont de toate normele de interpretare, precum și de ordinea aplicării acestor norme.

Solicită admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Intimata-pârâtă G. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 23 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimata-pârâtă a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului și admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la 10 martie 2021, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, având în vedere considerentele care vor fi redate în cele ce urmează.

Prioritar, Înalta Curte constată că deși recurenta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs nu conțin susțineri de natură a putea fi încadrate în această ipoteză de recurs care prevede încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere că, prin decizia recurată, s-a dat eficiență unui act procedural de dispoziție al reclamantei, în sensul celor reglementate de art. 408-409 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, criticile recurentei urmează a fi analizate exclusiv pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Într-o primă critică, recurenta-reclamantă susține că în mod greșit instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 408 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că nu a renunțat niciodată la dreptul pretins, ci doar la calea de atac a apelului.

Critica este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului", iar conform art. 409 alin. (2) din același cod "Când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător."

Totodată, art. 408 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că renunțarea la drept se poate face în ședință sau prin înscris autentic.

Contrar susținerilor recurentei, prin "Convenția de stingere litigii" autentificată sub nr. x/26.06.2019 de BNP I. aceasta a renunțat expres la orice drepturi patrimoniale prezente sau viitoare derivând din prezentul dosar, astfel cum reiese atât din preambulul convenției, cât și din interpretarea sistematică a articolelor 2,3, 4 și 5 din convenție, potrivit cărora: "Art. 3. Ca urmare a încheierii prezentei Convenții prin care părțile convin asupra unor concesii și renunțări reciproce menite a stinge toate pretențiile prezente sau viitoare ale Salariatei, în termenii și condițiile stipulate prin prezenta, Salariatei i se va plăti de către Angajator o sumă în valoare totală de 30.000 (treizecimii) Euro net, plătibilă în 45 zile, la cursul BNR de la data plății efective, în contul bancar indicat de către Salariată…

Art. 4. Salariata declară expres că suma de 30.000 (treizecimii) Euro net acoperă și stinge orice pretenții patrimoniale pe care aceasta le-ar putea avea față de Angajator.

Art. 5. Angajatorul și Salariata declară că prezenta convenție reprezintă o tranzacție prin intermediul căreia ambele părți au consimțit la concesii și renunțări reciproce, menite exclusiv a stinge toate pretențiile pe care Salariata le are sau le-ar putea avea împotriva Societății…"

Față de modalitatea de formulare a convenției, rezultă că este vorba nu de renunțarea la judecata apelului, ci de renunțarea la însuși dreptul dedus judecății în prezentul dosar.

Pentru cazul în care ar fi renunțat la judecata apelului, ar fi fost incidente dispozițiile art. 463 din C. proc. civ. care reglementează achiesarea la hotărâre astfel: (1) Achiesare la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. (2) Achiesarea, atunci când este condiționată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. (3) (...)".

La art. 2 din convenție se prevede că:

"cu privire la Dosarul nr. x/2001, Salariata agreează asupra renunțării la calea de atac a apelului în măsura în care cererea de chemare în judecată va fi respinsă în tot sau în parte."

Acest articol nu poate fi interpretat decât sistematic, în contextul celorlalte prevederi ale convenției, în conformitate cu dispozițiile art. 1267 C. civ. care statuează regula de interpretare potrivit căreia "clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului " și ale art. 1268 alin. (3) C. civ., conform cărora "clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar produce niciunul."

Nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că art. 3 din convenție nu ar reglementa situația dosarului pendinte (7463/99/2018) având în vedere că acest articol menționează expres că suma de 30.000 euro net este menită a stinge "toate și orice pretenții patrimoniale pe care aceasta le-ar putea avea față de Angajator", în considerarea înțelegerii de stingere a litigiilor și renunțării la daunele morale ce constituie un drept patrimonial de care partea poate dispune în prezentul dosar.

În consecință, prin acordul exprimat și efectele produse de Convenția de stingere litigii" autentificată sub nr. x/26.06.2019 de BNP I., toate drepturile reclamantei care au stat la baza cererii de chemare în judecată pe care acesta a formulat-o în prezentul litigiu, au încetat.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 408 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantei la dreptul pretins și, în conformitate cu art. 409 alin. (2) C. proc. civ., a anulat hotărârile pronunțate în cauză și a respins acțiunea.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 686/2019 din 28 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Având în vedere soluția pronunțată asupra recursului, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța va obliga pe recurenta A. la plata sumei de 6.193,81 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. G. S.R.L., conform dovezilor de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 686/2019 din 28 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurenta A. la plata sumei de 6.193,81 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. G. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2021.