ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 247/2025

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2025, petenta a solicitat, în temeiul art. 71 și următoarele C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, având ca obiect apelul declarat de inculpata A. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina împotriva sentinței penale nr. 110 din 28.02.2025, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2021.

În motivarea cererii de strămutare, petenta a susținut faptul că magistrații desemnați în completul de judecată au relații personale cu persoana vătămată, procuror B., iar judecători de la Curtea de Apel Craiova și procurori de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care au fost implicați în soluționarea cauzei, sunt șantajați de persoana vătămată, existând, astfel, suspiciuni de părtinire în judecarea cauzei, toate acestea afectând grav aparența de imparțialitate a instanței, aspect esențial într-un proces penal echitabil, și, totodată, compromițând încrederea în justiție.

Potrivit art. 73 din C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Craiova, informații care au fost transmise înaintea termenului de judecată din data de 29.05.2025.

În referatul cu informații transmis, au fost prezentate date despre cauza a cărei strămutare se solicită, obiectul acesteia, stadiul procesual, precizându-se, totodată, că, în conformitate cu dispozițiile an, 71 - 74 din C. proc. pen., competența de analizare a temeiniciei cererii de strămutare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cererea de strămutare formulată de petenta A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, respectiv că magistrații desemnați în completul de judecată au relații personale cu persoana vătămată, procuror B., iar judecători de la Curtea de Apel Craiova și procurori de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care au fost implicați în soluționarea cauzei, sunt șantajați de persoana vătămată, Înalta Curte constată că afirmațiile petentei nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității instanței. Împrejurările învederate nu generează, în mod automat și prin ele însele, o suspiciune de lipsă de imparțialitate a judecătorilor Curții de Apel Craiova, toate acestea fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității acestora.

Or, în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să se coroboreze cu afirmațiile petentei, simpla susținere a acestuia, inerent subiectivă, de altfel, că instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Înalta Curte constată că petenta nu invocă, de altfel, niciun motiv concret pentru care s-ar impune strămutarea judecării cauzei cu nr. x/2021* a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, faptul în sine că magistrații desemnați în completul de judecată ar avea relații personale cu persoana vătămată neputând constitui prin el însuși un element obiectiv care să genereze suspiciuni rezonabile asupra imparțialității instanței, în lipsa oricăror indicii privind existența unor relații de prietenie apropiată între persoana vătămată și judecătorii Curții de Apel Craiova sau a unui interes concret de orice natură al acestora, apt a afecta imparțialitatea judecătorilor instanței.

Astfel, afirmațiile petentei nu sunt apte de plano să afecteze nici măcar la nivel de aparență imparțialitatea întregului corp al magistraților din cadrul Curții de Apel Craiova, în condițiile în care, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților și de împrejurările cauzei.

Înalta Curte reține că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina).

Așadar, contrar susținerilor petentei, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Craiova.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmațiile petentei, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., aflându-se în culpă procesuală, petenta va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2025.